Evenimentul zilei

Dum12152019

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Actualitate Educatie Curiozitati Ce înseamnă când ne preocupă prea mult imaginea pe care o proiectăm în exterior, ceea ce cred alții despre noi…

Ce înseamnă când ne preocupă prea mult imaginea pe care o proiectăm în exterior, ceea ce cred alții despre noi…

16 August 2019 - 

Când  ajungi să fii fericit provocând nefericire ești orgolios. Și nu o spun eu, ci este doar o descriere populară a orgoliului.  Sunt foarte puțini oameni cărora le place să audă vorbindu-se despre orgoliu. N-am întâlnit încă pe nimeni care să fi reușit să-l stăpânească în întregime.

 

De multe ori ne preocupă imaginea pe care o proiectăm în exterior, ceea ce cred alții despre noi… și ăsta orgoliul este. 

Unii încearcă să aibă o imagine pozitivă, de om de succes, mai atractiv, inteligent sau moral decât majoritatea, i-au decizii motivate de orgoliu.

Dar se știe bine că orgoliul este una dintre numeroasele manifestări ale fricii, sau câteodată, are și o latură care ține de aspirația spre perfectiune a omului.

Orgoliosul este convins că el e întotdeauna drept și ceilalți nu. El vrea, în orice împrejurare, să aibă dreptate și să le arate celor din jur că ei greșesc, nu suportă să fie contrazis, îi place compania oamenilor care îl flatează. Binele pe care-l înfăptuieste cu dorința secretă de a fi aplaudat și glorificat se întoarce de multe ori împotriva lui. Din acest motiv, atâția oameni încep un lucru cu bune intenții care, în final, se întorc împotriva lor, căci, pe parcurs, orgoliul a pus stăpânire pe ei.

Pentru a răzbate în hățișul fricilor sale, orgoliosul vrea să pară puternic, ca este singurul câștigător, superior, când, de fapt, este o falsă putere, o falsă încredere, o falsă stimă de sine. Orgoliul îl stăpânește pe orgolios, comportamentul acestuia fiind practic inconștient. Faptul că puterea sa nu e autentică îl face foarte ușor de manipulat, el devenind victima propriului orgoliu.

Orgoliul face orice pentru a supraviețui, iar când te hotărăști să-l stăpânești se va întoarce împotriva ta. De aceea  se spune că orgoliul este cea mai mare nenorocire a umanității. El stă la originea marilor tulburări din viața socială, a rivalității între popoare, a războaielor, intrigilor, urii și ranchiunei manifestate față de alții. 

Aspectul de bază al orgoliului este de a ne compara continuu cu ceilalți, succesul fiind raportat întotdeauna la ceilalti. Astfel, nu contează cât de bine fac ceea ce fac, atâta vreme cât ei pot argumenta că sunt mai buni decât alții. Devine evident că e mult mai ușor să lucreze la imagine, la cum sunt percepuți, decât la ce facă și ce sunt în realitate. Când, în sinea ta, crezi că ești corect și ai dreptate în comparație cu altul care, după tine, nu numai că greșește, dar modul lui de gândire e complet deplasat, tu esti singurul care are de pierdut.

Orgoliu este alimentat foarte mult instinctual. Cei care acţionează în acest fel gândesc, nu sunt săraci cu duhul.   

Dacă în prezent ești supărat pe cineva și simti că ți-e imposibil să-i vorbești înseamnă că lași orgoliul să te împiedice. Probabil gândesti în felul urmãtor: „Dar dacă i-aș vorbi la fel de calm și frumos ca înainte, asta ar însemna, nici mai mult nici mai puțin, să-i dau dreptate și să recunosc că am greșit! Nu pot!”

Orgoliul reprezintă de fapt exaltarea eului inferior, a personalității, în contradicție cu eul superior, individualitatea. Pe măsură ce o vei dezvolta pe aceasta din urmă, orgoliul va avea tot mai puțină putere asupra ta.  

Încearcă să privești orgoliul ca pe o entitate exterioarã care nu vrea decât să te influențeze. Imaginează-ți că e o voce din capul tău care te deranjeazã continuu și nu te lasă să trăiești și să-ți dirijezi singur viața, dar acea voce te inundă mental cu tot felul de vorbe, nu tace nici macar o secundă, nu poti face nimic fără a mai asculta vocea aceea. Ai mai putea să trăiești liniștit, te-ai mai putea odihnii? As putea spune că, pierderea libertății interioare e la fel de gravă ca și pierderea vieții. 

Poate vei fi tulburat citind aceste rânduri, dându-ti seama cât esti de orgolios! Dar scopul meu nu este să te tulbur, ci să te fac să devii conștient. 

Există şi un ego social, când unii dintre noi se văd ca fiind elita, restul oamenilor existând doar ca să îi slujească. Egoul mediază între instinct şi realitate.

Orgoliul atrage după sine ipocrizia, vanitatea, setea de putere și alte stări de spirit care nu sunt benefice. Există două forme de ipocrizie: cea a omului puternic care se dă drept un oarecare și cea a omului obișnuit care se dă mare. 

Cantitatea impunătoare de idei (despre valoarea și despre nepăsarea față de valoare; despre comunicabilitate și noncomunicabilitatea între generații; despre experiențe care nu pot fi transmise — „voi n-ați trăit epoca, voi nu puteți să înțelegeți”; despre invulnerabilitatea celor care nu fac nimic; despre vulnerabilitatea celor care fac; despre invidia de breaslă; despre conjuncturism; despre zădărnicia anumitor succese și despre victoria anumitor eșecuri; despre demnitatea intelectuală și despre demnitate în general) duce la orgoliu imens care tinde a duce la stări de deprimare, lipsă de chef sau, uneori, chiar la atacuri de panică ce pot apărea atunci când alegem consecvent să ne concentram eforturile pe imagine și comparații (din care vrem să ieșim câștigători) și nu pe momentele plăcute pe care le aduce viața, alături de persoane compatibile. Acest orgoliu ce duce la depresie se exprimă prin pretențiile de superioritate „Trebuie să nu greșesc”, „Trebuie să fiu mai bun decât ceilalți, altfel sunt un ratat” etc.

Depresia este direct cauzată de orgoliu, care se exprimă prin aceste pretenții de superioritate. Depresia este doar conștientizarea incapacității de a ne ridica la propriile standarde de mareție și importanță. Iar lipsa de sens din viața noastră este dată de deciziile prin care ne-am trădat momentele plăcute, pentru iluzia superiorității și importanței. Astfel, vom bârfi, ne vom lauda cu principiile, succesele, cuceririle, vom critica și ironiza cu scopul de a ieși mai bine prin comparație. Dacă te lasi stăpânit de orgoliu, asta te va costa foarte mult în ceea ce privește dragostea, relațiile, sănătatea și fericirea! Oare chiar merită? 

Am mai spus, orgoliului îi este frică. Frica de a nu fi iubit, de a fi respins, judecat, criticat. Tema de a nu fi la înăltime într-o situație, teama de a pierde pe cineva sau ceva. Dacă ai de-a face cu o persoană orgolioasă, încearcă să observi toată suferinta și teama ascunse în comportamentul său. Poate că va încerca să te schimbe, să-ti provoace teamă prin atitudinea sa autoritară, transantă. Dar să nu te lași impresionat, căci în realitate este, probabil, mai speriată decât tine.

Problema e că orgolioșii niciodată nu se vor simți destul de buni pentru că toate pretențiile lor nu pot fi niciodată satisfăcute complet.

Soluția abordată în psihoterapie este renunțarea la aceste standarde ridicole si, mai ales, a motivațiilor de profit si orgoliu din spatele lor și înlocuirea acestora cu motivații oneste de descoperire a experiențelor si persoanelor care plac prin ceea ce sunt și prin ceea ce oferă dezinteresat.

Asta inseamnă în prima fază că trebuie să acceptam că nu suntem așa de buni/morali/de succes cum încercăm să ne vindem - iar această revenire la bun simt și "smerenie" poate fi extrem de dureroasă pentru un orgoliu în care deja am investit mult.

Dar altă cale nu există.

 

Atenție, orgoliul se referă la motivația comportamentului, nu la comportament în sine! Nu contează CE facem, ci DE CE facem ceea ce facem.

Lasă un comentariu