Evenimentul zilei

Joi11212019

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Actualitate Justiție Panorama We've forgotten how to be human

We've forgotten how to be human

14 August 2019 - 

And everything seems impossible if you have /Și pare totul imposibil dacă ai

If you have a huge dream / Dacă ai un vis măreț

Because you don't know a person, not even if you were to have / Că nu cunoști un om nici dacă ar fi să ai

To have ten lives. / Să ai vreo zece vieți.

 

Cam asta spune VESCAN într-o melodie... Dreros, dar adevărat pentru că:

Trăim niște vremuri foarte ciudate! De dragul banilor, al succesului sau al „rolului” unii au uitat să fie oameni. Li se pare perfect normal să își spună părerile despre un om când și unde au chef și sunt incapabili să se pună în locul omului pe care îl atacă. 

Am înțeles pe parcursul vieții că sunt oameni și oameni.

Sunt oameni care sunt răi pentru că și cu ei a fost cineva rău; sunt oameni care ți-ar da ultimul colț de pâine, însă sunt și oameni care ți-ar lua ultimul colț de pâine; sunt oameni care sunt convinși că au dreptate, deși judecă cu strâmb; sunt oameni care îi prețuiesc pe alții fără să aștepte nimic de la ei și sunt oameni care așteaptă totul fără să-i prețuiască, iubească deloc; sunt oameni care cred că esti bun doar când îi ajuti și le faci câte ceva când au nevoie, dar sunt și oameni care te prețuiesc doar că au reușit să-ți vadă caracterul;sunt oameni care trăiesc pentru alții, dar sunt și oameni care nu trăiesc pentru nimeni ci doar pentru ei; sunt oameni care iartă de prea multe ori și sunt oameni care nu iartă niciodată; sunt oameni care rănesc fără să gândească și sunt oameni care vindecă fără să stea pe gânduri... 

Sunt oameni și oameni. Însă sunt și neoameni…

De multe ori suntem tentaţi să ne facem un ideal al vieţii, iar când acesta este dat peste cap, suferim. Refuzăm să acceptăm realitatea, trăind într-un vis al nostru, în care lucrurile sunt aşa cum vrem noi. Dar trebuie să acceptăm în viaţă că o parte din lume-i nedreaptă, că niciodată n-ai să-i multumești pe toți, că altruismul este o boală necruțătoare care te face să suferi neîncetat, că nu vei putea avea toate răspunsurile la încercările vieții. 

Se spune că uitarea e o binecuvântare sau un blestem. Câteodată poate fi de-amândouă. De ce spun asta? Este o binecuvântare să uiți că ai fost rănit și să poți merge cu inima deshisă, râzând, mai departe, dar este și blestem pentru că poți fi rănit și a doua oară la fel, de aceeași persoană. 

Nu uitați neputința pe care ați simțit-o. Că ați fi vrut să faceți ceva, și tot ce ați putut face pentru moment a fost să strângeți din dinți și să înghițiți în sec cu lacrimile-n gât, asunzându-vă de cei de lângă voi. Nu căutați să vă puneți o masca pe chip doar ca să vă asundeți sensibilitatea sufletului în fața altora. 

Unii dintre noi am fost treziți la realitate. Am fost scuturați cam puternic, ce e drept. Poate pentru că somnul ne era prea adânc. E cazul să nu adormim înapoi. Deși e mai ușor, mai simplu, mai comod de dormit. Însă cel care stă treaz, poate schimba lucururi. Poate repara găurile, lăsate de alții.

 Vă rog, de fiecare dată când vă uitați în ochii cuiva, să vă aduceți aminte de durere, de suferință, de deznădejde, de neputință. Lăsați aceste sentimente să scormonească în voi, ca să vă facă oameni mai buni, să vă modeleze în stâlpi ai societății, nu în pioni…

 De multe ori suntem nevoiţi să facem lucruri care nu ne plac sau care nu ne atrag. Le facem fie pentru că aduc un câştig sau pentru că îi face fericiţi pe ceilalţi. Important este să înţelegem că în relaţiile cu cei din jurul nostru nu putem trişa. Fie investim în ei, fie nu. Nu există probabilitate sau variabilă. Dacă iubeşti, te sacrifici. Dacă vrei să crească, clădeşti. 

 

Lasă un comentariu