Evenimentul zilei

Mie06032020

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Actualitate Justiție România Asistentă Medicală Voluntară Vindecă Doctori? Daniela Drăgan, membră AMVVD Suceava, a ales să fie „în slujba oamenilor” / GALERIE FOTO

Asistentă Medicală Voluntară Vindecă Doctori? Daniela Drăgan, membră AMVVD Suceava, a ales să fie „în slujba oamenilor” / GALERIE FOTO Recomandat

12 Aprilie 2020 - 

Încet-încet, Spitalul Județean „Sf. Ioan ce Nou” Suceava începe să revină la viață.  „Sperăm ca lucrurile să intre pe făgașul normal. Am această speranță după ce am vizionat ultimele cifre, care arată că în ultimele 24 de ore s-au internat doar 29 de pacienți. În plus, începem să externăm, ceea ce un semn bun”, a precizat coordonatorul activităților Spitalului Județean Suceava, generalul-maior în rezervă Ionel Oprea, secretar de stat în Ministerul Sănătății. 

 Acesta este mesajul pe care sucevenii îl primesc astăzi. Este o veste îmbucurătoare, dar știm că este  un mesaj ce are la bază multe sacrificii. Cei care și-au lăsat acasă familiile și au ales să meargă în cel mai mare focar de coronavirus din țară ca să ajute pacienții din Suceava.

Printre ei se numără și DANIELA DRĂGAN, membră a Asociației Militarilor Veterani si Veteranilor cu Dizabilități „Sf. Mare Mucenic Dimitrie- Izvorâtorul de Mir” – sucursala AMVVD SUCEAVA, care a absolvit școala de asistenți medicali în anul 2019, cu drept de liberă practică. În februarie 2020 a semnat un contract de voluntariat (FĂRĂ PLATĂ) cu Spitalul Municipal Vatra Dornei.

Iar când a venit  momentul COVID și când toți fugeau panicați, ea a hotărât să plece la Suceava. Atunci, dintr-o dată, s-a hotărât: va face ceva pentru oamenii care trec prin situații grele. O hotărâre destul de curajoasă, care împlica multe riscuri, familia, fetele, prietenii. Știa că nu mai era timp de așteptat, de gândit.

Poate, multă lume nu a înțeles-o, dar sufletul și gândul îi spuneau mereu PLEC LA SUCEAVA. TREBUIE SĂ PLEC. 

Și a anuțat sec: „VREAU SĂ PLEC LA SUCEVA”. Întrebată  DE CE?  A răspuns fără să stea pe gânduri: „Acolo e dezastru, e greu, simt că pot ajuta”. 

Și-a anunțat familia și consoarta în același mod rece și hotărât. A avut parte de lacrimi și rugăminți, priviri reci și seci, dar cea înverșunat-o mai tare a fost reacția unei cumetre speriate de această pandemie care i-a spus să nu se mai apropie de ea.

Alexandra – cea mai mare susținătoare a mamei 

Daniela este genul de om mic de statură (1,58), dar puternică și cu o inimă foarte mare. A avut parte în viață de multe greutăți. Are două fete pe care le crește cu sentimentul datoriei, al sacrificiului, al corectitudinii și al iubirii semenilor. Le-a învățat că viața îți rezervă multe greutăți, că nimic nu se câștigă fără sacrificiu, multă muncă și dăruire. Le-a învățat să prețuiască oamenii și să-i ajute dacă vor să fie fericite. Le-a învățat  că o hotărâre luată nu se poate schimba doar că îți este teamă. Ca să câștigi în războiul vieții ai nevoie de trei ingrediente esențiale: corectitudine, iubire, ajutor. 

Cea mai mare susținătoare a deciziei ei a fost fata cea mare, Alexandra. O adolescentă care și-a însușit creșterea și a înteles că trebuie să facă și ea un sacrificiu și să aleagă să fie departe, dar cu inima împăcată, de mama ei la împlinirea majoratului. A hotărât să-i spună sec (vorba proverbului „așchia nu sare departe de gard”), simplu, dar matur (mult prea matur pentru vârsta ei): „Dacă te întorci din hotărârea care luat-o, eu te bat!”

Fata cea mică, de doar 7 anișori, i-a spus că, mai bine în perioada în care este plecată să nu vorbească foarte mult. De ce? Ca la întoarcere revederea să fie mai profundă și iubirea dintre ele mai mare.

Mama cu lacrimi în ochi a rugat-o să-și schimbe decizia și să se gândescă la ea „cât e de mică și slăbuță, cum o să poată să facă față”.

Omul de lângă ea, militar de carieră, a primit vestea ca un ordin mai puțin plăcut. El știa mai bine decât ceilalți ce se întâmplă acolo. Zi de zi la unitatea la care este primeau vești, noi ordine. Iar această veste era mai rău decât un asediu al talibanilor… Sufletul era lovit de griji și durere, imposibil de a recepta bucuria pentru că a ales un om cu spiritul sacrificiului, câteodată suprem, alături de el.  El înțelege foarte bine ce înseamnă datoria, cu asta trăiește, asta a ales. Dar acum parcă-i mai greu ca niciodată să accepte plecarea și, cu toate astea, a ales să-i spună cu privirea pierdută într-un punct că o va susține cât poate de mult, dacă asta-i decizia ei.

Prietena ei, de altfel și fostă colegă de la școala de asistenți medicali, Andreea Ioana Doboș a decis să plece împreună. Este acea persoană care acum un an îi transmitea un mesaj: „Prietenia nu este despre cei pe care îi cunoști de mult timp, ci despre cei care intră în viața ta și spun: Sunt aici pentru tine, iar apoi o dovedesc”. Iar acum a venit timpul să o dovedească. 

Cel puțin 12 ore în combinezon, fără mâncare sau drum la toaletă

În data de 30 martie amândouă au plecat la Suceava, la acel spital al groazei, Spitalul Județean „Sf. Ioan ce Nou” Suceava, acolo unde mulți oameni și-au pierdut viața, răpuși de coronavirus, și numărul morților creștea de la o zi la alta. Acolo unde spitalul funcționa doar cu o treime din personal, în locul unde tot personalul medical a fost infectat, iar în toată unitatea erau  peste 200 de cadre medicale bolnave.

Au început munca și de atunci stau câte 12-13 ore pe tură îmbrăcate în combinezoane, fără mâncare, apă sau să meargă la toaletă. Unele colege au trecut la măsuri extreme, poartă pampers pentru a rezista. Ea s-a obișnuit și cu ochelarii aburiti, și cu gluga în cap care îi limitează câmpul visual…  Îi este greu poate când se gândește la cei de acasă, dar știe că a luat decizia corectă. Pentru cele două fete ale ei, știe că nu a greșit și că trebuia să facă asta. De fiecare dată când cineva o întreabă de ce a ales, le spune că are acasă 2 copii, părinți, rude și omul iubit. Dacă era una dintre acele persoane nu tot asta ar fi făcut?

Au fost zile de groază în care în curtea spitalului județean se formase coadă de mașini mortuare pentru a prelua morții. Au fost zile când au fost înregistrate cel puţin 18 decese. 

I-a fost și îi este greu, are urmări pe față, mâini, picioare, piele, de la echipamentul de protecție. Dar stie că a făcut alegerea corectă. Nici măcar o clipă nu i-a venit în gând să renunțe. 

A prins la conducere și echipe manageriale care nu prea au mers, dar acum au un management medical și militar, cu medici de la spitalele militare. Consideră că este mult mai bine să-ți faci meseria urmând reguli stricte. Nu a interpretat sub niciun fel ordinele noi. Cunoaște bine sistemul militar. Doar vedea acasă în fiecare zi atârnată în cui uniforma militară.  

De câteva zile a fost montată de militari, în curtea Spitalului Județean Suceava, o Autospecială de decontaminare. Este vorba de un dispozitiv pe care personalul îl va folosi la intrarea și la ieșirea din ture, pentru dezinfecție. Au fost instruiți în ce privește folosirea echipamentului de protecție și au primit recomandări. Să se împartă în ture atât câți sunt și să se organizeze, pentru că încă spitalul funcționează cu deficit uman medical. 

VINDECAT – cel mai prețios cuvânt

Acum lucrează în zona COVID. A tratat și medici și asistente. Satisfacția cea mare a fost când primul lot de cadre medicale de la Spitalul de Urgență Suceava s-a anunțat VINDECAT. În principal, cu ajutorul asistentelor voluntare de la Vatra Dornei. Este un lucru cu care se mândrește. Este bucuria sufletului ei pentru sacrificiul făcut, să vadă scris „vindecat”. 

A învățat că gravitatea cazurilor depinde şi de încărcătura virală, dar şi de sistemul imunitar şi de cât de repede produce fiecare anticorpii necesari pentru anihilarea virusului SARS-CoV-2. A învățat că în afară de medicamentație poți să fii foarte aproape aproape de pacient și să îți folosești și alte abilități, nu doar experiența și abilitățile profesionale, ci și partea sufletească contează. Să fii alături de pacient din toate punctele de vedere. 

Nu vrea să vorbească prea mult despre ce-i acolo, în interior. Nu vrea decât să transmit un mesaj pentru toată lumea: „Nimic nu-i imposibil dacă-ți dorești cu adevărat. Vindecarea bolii, a sufletului, a tot ce există afectat, are ca medicament principal dorința! Suferința șe poate vindeca cu căldura sufletului, și neputința cu voința de a reuși!”

Aș ma fi stat de vorbă cu ea, dar era după 13 ore de muncă, doar ce terminase tura și, m-am gândit că ar fi bine s-o las să se odihnească. Mai are de tras, în același ritm nebun, multe zile bune. 

„Când susții, cauți să ajuți, nu să convingi să facă ceea vrei tu”

O clipă m-am gândit să stau de vorbă și cu subofițerul de la Batalionul 17 Vânători de Munte ,,Dragoș VODĂ” din Vatra Dornei, Simionescu Remus, militarul din viața ei. Mai ales că,  pe el îl cunosc de câteva luni bune, ne-am întâlnit la Cornu Luncii la o activitate a sucursalei AMVVD Suceava. Poate de la el aș fi aflat mai multe, dar m-am răzgândit. De ce? Pentru că, mi-au răsunat în minte vorbele Danielei „când susții, cauți să ajuți, nu să convingi să facă ceea vrei tu”. Așa că, m-am oprit aici cu întrebările și, am ales să pun capăt acestui material scriind concluziile mele…

Pentru tine Jaku. Vreau să știi că, te apreciez enorm pentru puterea și munca ta, pentru susținerea pe care i-o arăți. Ai ales să ai lângă tine un suflet rar, curat și frumos.

Pentru tine Alexandra, fiica cea mare. Ești asul cu „A”  al mamei tale. Ești la fel ca ea. Tare curajoasă și cu suflet mare! Nu te cunosc, nu mă cunoști. Dar vreau să-ți spun că de majoratul tău, de ziua ta care se apropie cu pași repezi, 19 aprilie, 15.000 de oameni, membrii AMVVD,  vor fi aproape de tine cu gândul și-ți vor ura din tot sufletul LA MULTI ANI, sănătate, viață plină de fericire și reușite, și să ți se împlinească toate dorințele! 

Pentru tine Alessia , fiica cea mică de doar 7 anișori. O prințesă care își pornește drumul în viață lângă o eroină este de așteptat ca școala s-o canalizeze spre un drum plin de reușite. Ești un copil norocos că ai o asemenea mamă. 

Pentru tine  Oltea, mama Danielei. Sărut mâna, mamă! Cred că nu poate exista mândrie mai mare, mulțumire și bucurie, să crești o asemenea fată. Respect!

Pentru voi AMVVD Suceava, în special pentru Dumitru Florea și Andrei Lineschi. Voi sunteți cei doi care ați pus bazele acestei sucursale. Voi sunteți cei doi care ati ales cu cine plecați la drum. Experiența din teatrele de operații, a suferințelor cauzate din rănile căpătate în Afganistan, și-a pus amprenta și v-a făcut să alegeți eroi la fel ca voi.

Și nu în ultimul rând, pentru tine Andreea Ioana Doboș, prietena, colega și acum „sora” Danielei. Mă înclin în fața ta, și vrea să-ți spun, copiindu-te:  „Prietenia nu este despre cei pe care îi cunoști de mult timp, ci despre cei care intră în viața ta și spun: Sunt aici pentru tine, iar apoi o dovedesc”

 

Lasă un comentariu