Evenimentul zilei

Joi07182019

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Actualitate Social Mădălin Necşuţu
Mădălin Necşuţu

Mădălin Necşuţu

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Colonelul Scott A. Weston, atașatul militar al Ambasadei SUA la București, a declarat joi în cadrul Atlantic – Black Sea Security Forum 2019, organizat de Institutul Aspen la București, că prezența militară a SUA în România este tot mai puternică și că militarii americani sunt pregătiți oricând de luptă. 

Mereu dependentă de gazul rusesc, Moldova va avea de trecut o grea încercare în 2019. Nu este niciun secret că puterea de la Kremlin a folosit întotdeauna arma energetică pentru a influența deciziile politice din țările dependente de livrările de gaze de la Gazprom. Fie prin prețurile oferite pentru gazele rusești, fie prin reducerea sau chiar sistări ale livrărilor.

De-a lungul anilor, gazul s-a dovedit poate cel mai influent instrument al Kremlinului în Europa. Moldova nu este o excepție de la această regulă, astfel că la începutul acestui an, Gazprom a majorat prețul gazului livrat acestei țări cu 25% comparativ cu cel din 2018. Astfel, prețul pentru gazele rusești va fi de 237 de dolari pentru mia de metri cubi.

Rușii aduc gaz în Moldova prin compania Moldovagaz.

Compania MoldovaGaz a fost formată în 1999 și are ca acționar majoritar Gazprom, cu 50% din acțiuni, Ministerul Economiei al Republicii Moldova cu 35,3% și regimul separatist de la Tiraspol din regiunea transnistreană, cu 13,4%. Alți câțiva acționari minoritari dețin circa 1,2%.

Chiar dacă a mărit prețul gazului cu 25%, Rusia nu a cerut încă subsidiarei sale Moldovagaz să anunțe autoritățile R. Moldova că se vor scumpi și facturile cetățenilor. Totul a fost ținut secret încă de la începutul anului 2019 pentru a nu diminua șansele forțelor proruse în perspectiva alegerilor parlamentare ce au avut loc pe 24 februarie. De altfel, recent au fost anunțate și noi scumpurile la energia electricată, după ce prețurile au fost micșorate în vara lui 2018, înainte de campania electorală pentru parlamentare.

De altfel, președintele prorus de la Chișinău, Igor Dodon, a mers în campania electorală alături de Partidul Socialiștilor cu promisiunea ieftinirii gazelor rusești în cazul în care va ajunge acest partid la putere. Dodon s-a lăudat că a primit deja promsiuni de ieftinire de la președintele rus Vladimir Putin și cu șeful Gazprom, Alexei Miller despre acest subiect.

Mai mult, în urma negocierilor care se poartă în prezent, socialiștii au șanse bune să ajungă la guvernare, doar că Gazpromul nu numai că nu a micșorat, dar a și mărit factura de gaz a cetățenilor R. Moldova.

Începând cu 2013, România a încercat să tracteze Republica Moldova înspre UE și din punct de vedere energetic. În primul rând, datorită apropierilor istorice și culturale și în al doilea rând pentru a-și securiza cât mai bine frontierele cu un vecin care are aspirații și traiectorie europeană.

Bucureștiul a înțeles că nu numai lirismul faptului că ambele state vorbesc aceeași limbă și au avut o istorie comuncă este de ajuns. Astfel că, în 2013, România cu ajutorul UE, a demarat cel mai ambițios proiect de interconectare a R. Moldova la sistemul energetic european prin gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău.

Proiectul a fost gândit în două faze de contrucție ce însumează 160 de kilometri. Dacă la început a fost vorba de amânări din partea României, în ultimii ani Chișinăul a fost cel care și-a sabotat propriul interes legat de securitatea energetică prin construirea acestei țevi alternative care să o racordeze energetic la UE.

Birocrația, corupția și lobby-ul puternic al Gazpromului pentru sabotarea proiectului l-au încetinit foarte tare. La toate acestea se adaugă și lipsa de interes a guvernului de la Chișinău de a reforma sistemul energetic.

Astăzi, termenul de finalizare a proiectului de până în 2020 este imposibil de atins din punct de vedere tehnic.

Chișinăul s-a angajat, în 2011, la Bruxelles, să implementeze aquis-ul comunitar și să introducă în propria legislație așa-numitul Pachet III Energetic al UE, până în 2015. Ulterior, a cerut o amânare până în 2020.

Cu toate acestea, Guvernul nu au făcut decât să tărăgăneze construcția gazoductului înspre UE.

România a făcut presiuni mari pentru ca gazoductul să fie construit până la finele lui 2019 sau începutul lui 2020, tocmai pentru a oferi R. Moldova alternativă la gazul rusesc. România poate livra anual fără probleme cantitatea de circa 1 miliard de metri cubi consumată în R. Moldova.

Gazoductul în cauză a fost prevăzut deja să poată transporta anual 1,5 miliarde de metri cubi de gaz.

Cea mai mare problemă a R. Moldova legată de securitatea sa energetică este faptul că, la finele anului în curs, contractul R. Moldova cu Gazprom va expira și va trebui negociat unul nou în termeni nu tocmai favorabili pentru Chișinău.

Mai mult, Rusia și Turcia vor finaliza la sfârșitul lui 2019 gazoductul TurkStream. Proiectul este menit să aprovizioneze cu gaz Turcia și zona Balcanilor pe sub Marea Neagră.

Republica Moldova și Ucraina vor fi ocolite, iar gazoductul Trans-Balkan, construit la începutul anilor `90, va deveni aproape irelevant ca pondere în viitoarele negocieri ale Chișinăului cu Gazprom.

Fără alternativă energetică din România și fără a mai conta în drumul gazului rusesc spre zona Balcanilor, securitatea energetică a Republicii Moldova este total vulnerabilă.

În cazul în care se va perpetua starea politică de tensiune dintre Chișinău și Moscova, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani, este foarte greu de crezut că Gazpromul nu va impune condiții draconice Chișinăului în cadrul viitorului contract pentru livrări de gaze din 2020.

 

Republica Moldova merge la viitoarele negocieri fără niciun as în mânecă, situație pe care Kremlinul o va exploata cu siguranță la finele anului. Semne se vad deja prin ultima majorare semnificativă la prețul gazelor cu 25% față de anul precedent. Chiar și la aproape 28 de ani de la independența față de Uniunea Sovietică în 1991, îmbrățisarea energetică a Moscovei ține Republica Moldova ca-ntr-o menghină.

Fostul ofițer al MAI și membru al PPDA Gheorghe Petic a fost condamnat, miercuri, în primă instanță, la trei ani și șase luni de pușcărie, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de timp semi-închis și la o amendă de 30.000 de lei.

Doi jurnaliști greci au fost reținuți și interogați, miercuri seară, pe aeroportul din Chișinău de către polițiștii de frontieră.

Matematica de după alegerile parlamentare ce au avut loc pe 24 februarie complică și mai mult ițele politicii din R. Moldova. Vectorul geopolitic al continuării drumul european al R. Moldova, început în urmă cu 10 ani, după revoluția „Twitter” care a dus la dărâmarea guvernului comunist, este serios amenințat. În ciuda faptului că au primit constant beneficii de la UE, partidele de guvernare din ultima decadă nu au fost în stare să lupte cu corupția, ci s-au limitat la adâncirea acestei stări de fapt și la lupte interne pentru putere.

În iunie 2014, Republica Moldova a semnat un Acord de Asociere cu UE, ce astăzi se materializează în exporturi de circa 70% pe piețele europene. O alternativă viabilă la embargoul rus impus în 2013 pentru produsele moldovenești.

La fel, cetățenii R. Moldova au primit drept de circulație în UE, fapt ce a contribuit foarte mult la creșterea remitențelor dinspre Occident și în timp a schimbat balanța lucrătorilor din afara granițele. Aceștia se regăsesc astăzi mai mult în UE, decât în Rusia, acolo unde tradițional mergeau la muncă începând chiar din 1991.

Dar toate aceste avantanje obținute de la Bruxelles în ultimii ani sunt pe cale să fie compromise de jocurile de culise interne de după aceste alegeri. Patru partide și câțiva independenți au trecut pragul de șase la sută, dar niciunul nu a reușit să-și asigure majoritatea, așa că negocierile se anunță a fi dure.

Chiar dacă partidul prorus al Socialiștilor PSRM a obținut cele mai multe mandate în viitorul Parlament, respectiv 35 de mandate, Partidul Democrat PD de la guvernare este de fapt câștigătorul de facto al acestor alegeri cu 30 mandate. Poziția sa centristă, dar și oportunismului și machiavelismul de care a dat mereu dovadă pentru a se agața de putere , îi permite o marjă de negociere mult mai largă.

Pe locul trei ca număr de mandate s-a situația blocul electoral proeuropean ACUM, format din Partidul Acțiune și Solidaritate PAS și Partidul Platformă Dreptate de Adevăr. Blocul ACUM a contabilizat 30 de mandate, dar s-a poziționat tranșant față PSRM și PD, cu care nu vor negocia sau vor face vreo alianță post-electrală.

Pe locul al patru s-a clasat Partidul Ilan Șor, al cărui lider a fost condamnat deja în primă instanță pentru „furtul miliardului”, o vastă operațiune de extracție a banilor din sistemul bancar moldovenești ce a însumat un miliard de dolari. Acesta a obținut șapte mandate.

De asemenea, trei candidați independenți au completat numărul total al viitorilor parlamentari. ACUM consideră că atât PD și PSRM au mimat în ultimii ani poziții antagonice în Parlament, în calitate de partid de guvernământ, respectiv cel mai mare partid din opoziție.

Alfel, PSRM și PD au fost partidele care au votat împreună în iulie 2017 pentru schimbarea sistemul de vot proporțional într-unul mixt, în ciuda recomandărilor Comisiei de la Veneția și altor instituții europene de a face această modificare.

Sistemul mixt avantajează partidele bogate și influente. Astfel, 50 dintre dintre cei 101 deputați fiind aleși pe listele naționale de partid, iar 51 în circumscripții.  Prin refuzul de a negocia cu cele două partide cu cele mai multe mandate obținute, blocul ACUM s-a așezat deja în postura de opoziție vocală.

În acest context, se prefigurează două mari scenarii posibile pentru o alianță la guvernare. Fie PSRM și PD își devoalează alianță informală de până acum și alcătuiesc viitorul guvern împreună, fie PD face alianță cu Partidul Ilan Șor și indepedenți, după care va încerca să atragă parlamentari fie de la PSRM și fie de la blocum ACUM.

Precendentul a fost creat, atunci când în 2015-2016, mai mulți deputați socialiști au trecut în barca PD-ului, în ciuda acuzațiilor de trădare prin cumpărare a lor efectivă.

Ceea ce este cert este că viitorul Parlament va fi alcătuit oricum din partide de stânga, unele cu simpatii deschide prorusești. Pe de altă parte, partidele de centru-dreapta proeuropene vor rămâne în opoziție și în imposibilitatea de a demara reformele atât de necesare, în special în domeniul justiției și a luptei anti-corupție în a treia cea mai coruptă țară din Europa, după Rusia și Ucraina, conform ultimului raport pe 2018 al Transparency International.

Nu în ultimul rând, înainte de alegeri, PD și-a instalat la Curtea Constituțională proprii oameni din partid, iar recent a depus o serie de sezizări prin care să fie modificate unele articole de lege din care să rezulte apoi posibilitatea ca acest guvern să funcționeze pe bază de interimat pentru încă maxim 18 luni.

Toate scenariile converg spre un deznodământ în care PD deține deja în mânecă toți ași și doar va aplica unul dintre scenariile descrise mai sus. Totul pentru a se menține la putere cu orice preț.

Partenerii occidentali nu și-au făcut încă publice pozițiile, dar democraților le va fi greu oricum să repare podurile arse cu UE, după mai multe derapaje anti-democratice de dinaintea alegerilor.

 

În ciuda faptul că doar în urmă cu câțiva ani era socotită „elevul model” al Parteneriatului Estic, Republica Moldova este astăzi mai degrabă o umbră palidă a acelei caracterizări. Tendința este mai degrabă spre dezvoltarea unui nou model de tip naționalist și cu tendințe izolaționiste numit „pro-Moldova”, mai degrabă decât unul departe de valorile europene.