Evenimentul zilei

Joi08162018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Editorial
06 Ian 2017
Publicat în Editoriale

Guvernul Sorin Grindeanu, proaspăt instalat la București, a adoptat, în şedinţa de vineri, majorarea salariului minim la 1.450 lei, creşterea salariilor în administraţia locală cu 20%, precum şi a celor pentru actori şi alte categorii de artişti, cu 50 la sută. De asemenea, pensia minimă a fost majorată de la 400 de lei la 520 de lei. 

05 Ian 2017
Publicat în Editoriale

Igor Dodon nu vrea să piardă timpul la președinție. Aruncă fumigene și petarde, bagă bățul prin gard, asmute pe toată lumea și caută scandal. Se ține pe televizor și pe internet ca marile vedete din lumea muzicii internaționale, după like-uri și share-uri. El conștientizează că doar abundența de știri, fie bune sau rele, îl fac vizibil și activ în ochii electoratului. Mai ales cel al său, mai puțin educat și pe care l-a prostit ușor cu gogoși pseudo-patriotarde și populiste la ultimul scrutin.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Va fi important de urmărit PR-ul Moscovei făcut post-alegeri pentru Dodon. Atingerea rusă se vede cel mai bine în dosarul transnistrean, acolo unde zilele acestea urmărim o piesă de teatru cu păpuși obediente. Totul a început odată cu cântecul timid de sirenă pe care Dodon l-a vociferat înspre Tiraspol, imediat după „prezidențialele” de peste Nistru. Acolo, noul pretins lider de la Tiraspol, a jucat rolul macho-ului politic de „hard to get” și i-a respins avansurile politice statalistului corcit în federalist de la Chișinău.

Însă punctul de inflexiune în această idilă incestuoasă dintre Chișinău și Tiraspol a fost realizat cu consimțământul „tătucului” și sub oblăduirea Moscovei. Primul chemat la Kremlin pentru a pupa inelul a fost așa-numitul președinte transnistrean, Vadim Krasnoselski. După ce a primit firmanul și a jurat credință seniorului, acesta și-a luat în primire feuda Transnistriei. Dar nu numai. Tonul lui Krasnoselski s-a mai înmuiat și, curând, avea să accepte și întâlnirea în foișorul simbolic de la cetatea Tighina a lui Ștefan cel Mare, dar și la catedrala rusească Aleksandr Nevski de pe malul stâng al Nistrului. Acolo, cei doi proaspăt îndrăgostiți politic și-au depănat dorințele și și-au spus reciproc păsurile. Ba mai mult, au scos pe masă și coșurile cu probleme. Mai puțin pe cel politic, de care nimeni nu se atinge. Doar cele cu cerințele separatiștilor de diplome, de telefonie mobilă, de transport feroviar și vămuire în voie de către separatiști. etc. Da, pe acelea care le convin lor, ca de fiecare dată, obișnuiți fiind să stea cu mâna întinsă, așa cum o fac an de an în fața Rusiei pentru a supraviețui economic.

Dar nu aici e cheia. Ci tocmai discutarea de către separatiști a acestor probleme negociate la nivel de guvern și parlament între cele autoritățile constituționale de la Chișinău și cele separatiste de la Tiraspol. Asistăm la un transfer de putere la nivel imagologic înspre zona prezidențială, tocmai pentru a-i spori vizibilitatea și de a crea senzația de putere pentru emasculatul președinte Dodon. De altfel, Dodon va merge și el pentru a da cu subsemnatul în fața lui Putin. Planul Moscovei este unul foarte bun. Acesta încearcă să pregătească cumva terenul încă de dinainte de alegerile parlamentare ce vor urma, precum și susținerea lui Dodon și de către o eventuală majoritate parlamentară. Astfel, episodul „reîntrejirea de pe Nistru” este doar o mică piesă din puzzle-ul pregătit de Moscova pentru viitorul Republicii Moldova. Transferul de putere executivă dinspre Guvern înspre președinție se realizează chiar sub nasul cabinetului Filip. Acesta nu are momentan nicio reacție oficială și pare consemnat cu prostia colosală pe care a făcut-o susținând-ul tacit și mediatic pe Dodon.

„Prezidentul Moscovei” urmează un traseu imagologic sigur de atotputernicul zilei. Unul care, doar în câteva zile de la instalare, pune pe masă cu transnistrenii problemele la nivel prezidențial, după mai bine de opt ani. Unul care demite în stânga și în dreapta. Care se ia în bețe cu toată lumea și cu toți vecinii. Până ce guvernul actual și aparatul său mediat nu va face nu va scorni o „poveste siriană” de black PR și pentru Dodon, atunci va asista tacit l-a sugrumarea sa de către șarpele încolăcit în jurul gâtul său. Bașca, cel pe care l-a pus acolo cu mânuța sa ghidată hipnotic pe Moscova. Dodon devine încet, dar sigur, incontrolabil, iar scenariul în care PD-ul va sta la mâna socialiștilor se conturează tot mai tare la orizont.

Va fi greu de trăit cu sabia lui Damocles deasupra capului, asta dacă nu „încă puterea” va lucra pentru tăierea capului marionetei Rusiei care lucrează asiduu, ca un regizor, la înlocuirea „păpușarului-șef” de la Chișinău. Cu efecte speciale și multe perdele de fum dinspre Pridnestrovia. Un buton de presiune de care Rusia va abuza în viitorul apropiat împotriva Chișinăului. Pe această fereastră va fi băgat mortul în casa puterii de la Chișinău.  

04 Ian 2017
by  - 
Publicat în Editoriale

Președintele a mințit. Încă din “burta” Curții Constituționale, când aștepta să fie validate alegerile. De fapt, ce spun eu? Minciuna vine din campania electorală, atunci când Igor Dodon, susținut de Rusia, anunța că, până la finele anului trecut, va efectua o vizită la Moscova.

27 Dec 2016
Publicat în Editoriale

Sfârșitul de an prefigurează un 2017 foarte tulbure pentru scena politică din Republica Moldova cu toate ingredientele unui thriller autentic. Un lucru este foarte clar. Igor Dodon a ajuns președinte, iar „gâlceava înțeleptului socialist cu lumea” stă să înceapă. Personajul este unul combativ și se înscrie perfect în epoca actuală a „post-truth”. Nu adevărul este relevant, ci lupta machiavelică pentru putere. Pentru cine spera că scandalul va înceta după ce Dodon va îmbracă roba de „prezident”, acesta fie este un diletant în ale politichiei de pe Bâc, fie trăiește o iluzie.

Avem de-a face cu un președinte de partid revanșard și arțăgos care nu va fi nici pe departe „președintele tuturor”, așa cum promitea în campanie. Agenda sa este încărcată de resentimente și un plan ambițios de acaparare a puterii la toate nivelurile. El a realizat că postura de președinte emasculat poate fi schimbată doar dacă va prelua și hățurile puterii parlamentare. Doar așa va deveni acel președinte potent, sau jucător, iar pentru acest lucru se tratează momentan în doze și mai mari de populism. Lupta cu corupția, sărăcia, suveranitatea, neatârnarea și pensiile mai mari pe care le promite mincinos în campanie au trecut în planul doi. Acum anticipatele parlamentare sunt noul său obiectiv.

Pasul doi este deja previzibil și se rezumă doar la apucarea cu ambele mâini a puterii legislative prin intermediul Partidului Socialiștilor, dar și a puterii locale, în special în Chișinău și proximitățile sale, acolo unde Dodon a avut mari bătăi de cap în scrutinul prezidențial ce a trecut. Pentru a avea expunere cât mai mare, Dodon va folosi tactica saturării media de știri generate de isprăvile sale. Va fi toată ziua pe televizor cu declarații dualiste și flamboaiante. Instrumentele propagandistice și rețele sociale vor abunda în știri cu și despre el. Încet, dar sigur, Dodon îl va înlocui pe Oleg Voronin din celebru banc despre „cine altcineva mai muncește în țara asta?”. Dodon nu va face altceva decât să bage bățul prin gardul tuturor celor care nu l-au votat, în speranța ambalării celor care i-au stat în spate la alegeri. Totul pentru a da lovitura finală actualei puteri, care, de bine de rău, continuă drumul șchiopătat spre UE.

Din punct de vedere militar, Dodon a declarat război exponenților NATO din R. Moldova și vecinătate. Astfel, prin concursul nefericit al unor politicieni mici și ranchiunoși a avut grijă să se descotorosească de ministrul Apărării, Anatol Șalaru. Concomitent, Dodon s-a luat în bețe și cu România, dar și cu Ucraina. Una este țară avanpostul NATO în regiune, iar cea de-a doua are o conducere favorabilă unei apropieri de Alianță. Iar ambele au câte un dinte cu politica militaristă a Rusiei în regiune.

Cu Uniunea Europeană, Dodon poartă un război pervers al dublului limbaj. Pe deoparte, acesta folosește clișeul său verbal de „stimă” când este vorba de banii europenilor, iar pe de altă parte împunge imagologic pe la colțuri. Așa s-a întâmplat și cu drapelul UE pe care l-a dat jos recent de pe Președinție. A bălmăjit vreo două scuze patetice cum că Președinția nu poate arbora drapele tuturor organizațiilor din care face parte sau cu care colaborează.

Colac peste pupăză, Dodon și-a adus și o armată de socialiști la Președinție, în speranța unui soi sovietic de „guvern din umbră”. O ceată de scandalagii, în frunte cu urătorul de la Primărie, Ion Ceban. Toți mari patrioți ca și el, dar mari iubitori și de Maica Rusia. Că de, așa le stă bine unor patrioți neaoși. Mai toți rebuturi din epoca lui Voronin și trădători de ciolan neo-comunist. Din acela bine camuflat în socialism. Președinția a fost transformată în cazarmă pentru viitoarele bătălii politice, iar peisajul seamănă tot mai tare cu un azil de nebuni. Unul pe „stil nou”, de tipul sovietic, dar cu aceleași metehne ca cele din celebra peliculă americană „Zbor deasupra unui cuib de cuci” a lui Milos Forman.

Numai că, din păcate, filmul lui Dodon se derulează în timp real și pe spatele cetățenilor R. Moldova. Acesta coboară din televizor și de pe Facebook și se răsfrânge asupra vieții lor de zi cu zi. Oamenii sunt cei care vor simți, poate mai tare ca pe vremea lui Voronin, ce înseamnă un „prezident” cu adevărat filo-rus, dar și ce înseamnă cu adevărat „mâna Moscovei”. Clivajul în rândul societății din R, Moldova este abia în stadiu incipient. Cuibul de viespi instalat pe culoarele Președinției este de demult imun la clasica metodă de alungare cu fum, iar cei de la putere își vor mușca degetele că au permis amplasarea cuibului cu pricina chiar pe acoperișul țării. Dar, așa cum zice o vorbă românească, fiecare pasăre pe limba ei constituțională piere!

 

 

 

 

 

27 Dec 2016
Publicat în Editoriale

Proaspătul prezident Igor Dodon a făcut, imediat ce a fost instalat în fotoliu, o declarație care a revoltat multă lume, mai ales pe combatanții care au luptat în războiul de la Nistru, de apărare a independenței și integrității teritoriale a țării.