Evenimentul zilei

Joi06212018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Editorial Editoriale Pledoarie în favoarea Unirii: Acum sau… mai târziu? Mai bine acum!

Pledoarie în favoarea Unirii: Acum sau… mai târziu? Mai bine acum!

23 Martie 2018 - 

În ultimul timp, problema Unirii Republicii Moldova cu România este abordată tot mai frecvent, inclusiv de oamenii Moscovei. (Trecem cu vederea cozile de topor ale Kremlinului, gen Dodon, care a promis că va crea un nou Interfront antiunionist). Îi avem în vedere pe rușii calculați și cu minte lucidă. 

Consemnăm, în context, că unii oficiali de la noi tratează cu o oarecare „pudoare” politică această temă, chiar dacă în plan istoric și evaziv, virtual, într-un spațiu temporal greu descifrabil.  Sunt la Chișinău politicieni, chiar istorici cu greutate, care au declarat, cu diferite ocazii, că nu este momentul pentru a aborda tema, problema unirii: chipurile, ungurii, rușii, situația internațională… 

Acum, nu știu dacă mai poate pune cineva la îndoială faptul că Unirea a fost posibilă în 1991. Din spusele mai multor deputați din primul parlament ales democratic, la 27 august 1991, agrarienii erau atât de speriați (chit că sutele de mii de moldoveni întruniți la Marea Adunare Națională stăteau mărturie), încât erau gata să voteze și Declarația de Unire, nu numai Declarația de Independență! Ah, cât de mult ne-a lipsit în 1991 un Stere, cel din 1918, ca să-i convingă și pe cei care șovăiau de necesitatea stringentă a Unirii! 

Din mărturiile mai multor actori și martori ai evenimentelor de atunci, s-ar părea că Iliescu, omul Moscovei (ar fi spus că România nu este pregătită să preia Basarabia), și fratele său de ideologie, Snegur (care afirmase cu aroganță: „o să vă spun eu când va fi timpul Unirii”), au constituit impedimentul cel mare în calea Unirii. Însă un om, oricât de puternic ar fi, nu poate decide de unul singur în momentele cruciale. Se pare însă că nici chiar deputații istorici nu erau favorabili ideii Unirii. Din păcate, Moscova a început să ne lucreze pe la spate, prin agenții săi, cu mult înainte de a ajunge la momentul favorabil Unirii.

Istoria însă nu operează cu modul conjunctiv sau condițional. Un distins poet, critic literar și om politic (un fost susținător fervent și sfetnic salarizat al lui Petru Lucinschi, apoi contestatar vehement al acestuia din urmă) a făcut, cu niște ani în urmă, după „divorțul de Șmecherilovici”, o radiografie succintă a clasei politice din „zorii Independenței numitei RM și de după”. Esența este că „băieților descurcăreți le-a plăcut” chestia cu independența, mai ales celor „apropiați de troaca puterii”…   

Din păcate, nimeni dintre cei aflați la putere, ba chiar mulți dintre cei care își arogă numele de mari patrioți și aspiră să ajungă la guvernare nu își doresc Unirea. Fiindcă Unirea i-ar lipsi de multe privilegii pe mii de funcționari: parlamentari, miniștri, „aparatcici”, ambasadori, vameși... Și e vorba de mii de angajați în posturi călduțe! 

Avantajele Unirii sunt însă incomensurabile pentru milioane de oameni. Populația din teritoriul numit Republica Moldova nu ar mai fi nevoită să întrețină o armată întreagă de funcționari inutili după Unire. Zeci de miliarde de lei cheltuite pentru ambiția deșartă și egoistă de a întreține un stat falimentar sub falsul stindard patriotic-moldovenist de sorginte sovietică ar putea fi utilizate pentru drumuri, spitale, grădinițe, pensii...  

În mai bine de un sfert de secol de la proclamarea independenței, am dovedit că nu ne putem autoguverna și, fără sprijin din afară, ne-am prăbuși, economic, politic, social, poate și moral, dacă nu am fi făcut-o în acest sens deja. 

Nimeni nu ne poate indica dacă avem voie sau când am putea face unirea. Nici oficialii europeni, nici rușii, nici americanii, evreii, nemții sau cine vreți… Nici, cu atât mai puțin, minoritățile naționale care conlocuiesc alături de noi și care au fost tratate civilizat de băștinași, ba mai mult, au fost favorizate, uneori, chiar în detrimentul acestora din urmă. 

Și dacă, precum s-a scris în presă, 64 de parlamentari de la Chișinău dețin și cetățenia română și dacă acestora le pasă de soarta concetățenilor pe care îi reprezintă, indiferent din ce partid fac parte, datoria lor este să fie gata să voteze Actul Unirii astăzi!

Iată că, în al doisprezecelea ceas, deputați ai primului Parlament al Republicii Moldova (1990-1994), semnatari ai Declarației de Independență, militează pentru pregătirea și adoptarea Actului Reunirii Republicii Moldova și României. Într-un apel public, prezentat într-o conferință de presă, semnatarii (peste 80) solicită Parlamentului să se întrunească pe 27 martie într-o ședință solemnă, dedicată Unirii Basarabiei cu România, la care să participe reprezentanții tuturor partidelor parlamentare și exponenții principalelor partide extraparlamentare, precum și cei din mediul academic și societatea civilă. Textul Declarației a fost făcut public, așa că nu e cazul să stăruim asupra acestuia.

Dacă simți românește și vrei să trăim într-o Țară, nedespărțiți de graniță, „să fim ceea ce am fost și mai mult decât atât”, vino duminică în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău ca să-ți exprimi voința ta nestrămutată de a fi stăpân la tine acasă și să ceri Unirea cu Patria-mumă. 

Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă!

 

Lasă un comentariu