Evenimentul zilei

Ma12182018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Editorial Editoriale Doi armeni care ne-au marcat destinul: Diferența dintre ei, cerul și pământul

Doi armeni care ne-au marcat destinul: Diferența dintre ei, cerul și pământul

16 Mai 2018 - 

Ziua de 16 mai este o zi neagră în istoria românilor, în general, și a basarabenilor, în special. Este ziua în care ni s-a pecetluit destinul pentru mai mult de o sută de ani, iar de acest blestem nu am scăpat încă nici astăzi, deși a trecut mai bine de un sfert de secol de la proclamarea Independenței.

În această zi, în anul 1812, a fost semnată Pacea de la București, prin care se încheia războiul ruso–turc (1806–1812). Basarabia intră în componența Rusiei. Tratatul de pace a fost semnat în hanul agentului rus Manuc Bei. Documentul avea 16 articole publice și două articole secrete.

Prin articolele 4 și 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km pătrați, cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată „gubernia Bessarabia”.

Actul de anexare a Moldovei orientale de către Imperiul Țarist a fost juridic fraudulos, deoarece încălca practica internațională, cu toate normele de drept existente în acel moment, deoarece Moldova nu era provincie otomană.

Tratatul, semnat de comandantul rus Mihail Kutuzov, a fost ratificat de către Alexandru I al Rusiei cu doar o zi înainte de invazia lui Napoleon în Rusia. Sultanul Mahmud nu voia să ratifice Tratatul de la București, însă a fost determinat de sfetnici să facă acest lucru. 

Mahmud, mâniat de faptul că Dumitru Moruzi nu știuse să tergiverseze încă o zi până la această ofensivă, s-a răzbunat pe prințul fanariot condamnându-l să fie decapitat pentru trădare, sultanul bănuindu-l că ar fi fost, ca ortodox, favorabil intereselor rusești. În locul lui Moruzi, însă, pe eșafod ar fi trebuit să fie Manuc bey. Acesta îi mituise pe turci și i-a îndemnat să semneze tratatul de pace, ascunzându-le faptul că Franța va ataca Rusia, deși Napoleon îi transmisese prin oamenii săi să-l anunțe pe sultan. 

Am scris în titlu că doi armeni ne-au marcat destinul. Până la Emanuel Mârzaian (Manuc bey), istoria noastră l-a avut pe Ioan Vodă cel Viteaz (Ioan Vodă cel Cumplit sau Ioan Vodă Armeanul), „ultimul care se trage din Ştefan cel Mare”, a fost domnul Moldovei din februarie 1572 până în iunie 1574. Era fiul lui Ștefăniță cu armeanca Serpega, fiica lui Basarab cel Tânăr Țepeluș. 

B. P. Hasdeu scrie că alta ar fi fost fața Europei dacă Ioan Vodă nu ar fi fost trădat la Roșcani de Ieremia Golia, cumpărat de turci cu 30.000 de galbeni. 

„Pe 10 iunie 1574, la baltă, la Cahul, scrie cronicarul Nicolae Costin, s-au întâlnit cele două oști”. „La Roșcani, după o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă legându-l de cozile a două cămile, pentru a-l sfârteca. Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci, și oștenii lui Ioan Vodă reîncep lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului” (Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea. p. 425).  

Istoria noastră este plină de trădări. S-a schimbat oare ceva astăzi? Aproape nimic. Numai că pe trădătorii de azi nu îi cheamă Ieremia Golia, Manuc bey…

 

Lasă un comentariu