Evenimentul zilei

Sam11172018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Editorial Editoriale Armata rusă, reală, și soldatul virtual Igor Dodon

Armata rusă, reală, și soldatul virtual Igor Dodon

25 Iunie 2018 - 

Rezoluția privind retragerea trupelor ruse din Transnistria, adoptată de Adunarea Generală ONU, nu înseamnă că Moscova își va face bagajele imediat și ne va lăsa în bună pace. Documentul ONU este, mai curând, un semnal dat de comunitatea internațională și începutul unui drum lung în găsirea unei soluții pentru diferendul transnistrean. 

Deciziile privind pașii importanți ce urmează a fi făcuți în astfel de cazuri se adoptă de Consiliul de Securitate al ONU, unde fiecare dintre cei cinci membri permanenți (China, Franța, Rusia, Marea Britanie, SUA) are putere de veto asupra oricărei rezoluții a Consiliului. Iar Rusia nu va vota niciodată o decizie care nu îi convine. De aceea,e de gândit ce concesii ar putea face Rusiei ceilalți membri ai Consiliului de Securitate pentru ca cea dintâi să accepte să părăsească Transnistria. Și nu va fi ușor, de vreme ce Rusia nici gând nu are să părăsească regiunea Königsberg, ghimpele rusesc din inima Europei, nici Crimeea (asta chiar au declarat-o), darămite o mică regiune lipsită de apărare, dar așezată strategic…

Rezoluția ONU este salutată de societatea civilă și de majoritatea actorilor politici, mai puțin de socialiști și de șeful statului, aflat în opoziție nu numai cu Guvernul și cu majoritatea parlamentară, ci și cu bunul simț. „Guvernul Republicii Moldovei, controlat de Partidul Democrat, a comis un nou gest ostil antirusesc”, a scris Igor Dodon pe pagina sa de Facebook. Premierul Pavel Filip a menționat, în context, că „astfel de declarații nu fac față unui oficial din Moldova”. 

Docilitatea dezgustătoare a lui Dodon față de Moscova capătă uneori proporții paroxistice. Nu știm care e mobilul, mai bine zis prețul pe care trebuie să-l plătească acest individ pentru susținerea din partea Kremlinului ca să ajungă în fotoliul în care stă, toate acțiunile sale denotând un singur lucru: înaltă trădare, care se pedepsește în baza Codului penal. Adică Rezoluția ONU, cel mai înalt for internațional, este un gest ostil față de statul care ne-a umilit, ne-a ucis sute de tineri în războiul din 1991-1992, tot de acesta declanșat, și care își menține în mod ilegal trupe de ocupație? Așa e în accepția președintelui care trebuie să apere interesele țării sale și ale poporului! Cred că nici fanarioții, străinii înscăunați de Poarta Otomană, nu au avut un comportament mai ticălos față de poporul pe care l-au condus prin voia hazardului decât acest individ lipsit de scrupule și de orice bun simț. Să fie oare acesta urmașul „destoinic” al lui Gheorghe Bibescu? 

Mă bate uneori gândul: dacă, Doamne ferește, rușii ne-ar ataca din Transnistria, Igor Dodon, care e și comandantul suprem al forțelor armate, conform Constituției, ce ordin va da soldaților aflați în subordine? Fiindcă, până acum, el a dovedit, prin declarațiile și faptele sale, că e efreitorul virtual al Rusiei, cu pretenții de „generalisim”. Și nu e vorba de frontul invizibil, e vorba de viața noastră, de destinele neamului, ale copiilor noștri… 

 

Lasă un comentariu