Evenimentul zilei

Lun11182019

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Editorial Editoriale
12 Aug 2019
Publicat în Editoriale

Ne dezmorțim, ne trezim și îi zâmbim soarelui. Ne gândim că-i prea cald deși cu câteva luni în urmă căutam acea rază care să ne încălzească. Cam asta înseamnă pentru noi (cel puțin pentru mine), începul zilei de azi. De câteva zile adorm cu un gând. Mă trezesc și-l am în cap. Sunt tulbure și fără energie. Încerc să gândesc și să mă urnesc și totuși acel gând nu-mi dă pace.

20 Mar 2019
Publicat în Editoriale

Mereu dependentă de gazul rusesc, Moldova va avea de trecut o grea încercare în 2019. Nu este niciun secret că puterea de la Kremlin a folosit întotdeauna arma energetică pentru a influența deciziile politice din țările dependente de livrările de gaze de la Gazprom. Fie prin prețurile oferite pentru gazele rusești, fie prin reducerea sau chiar sistări ale livrărilor.

De-a lungul anilor, gazul s-a dovedit poate cel mai influent instrument al Kremlinului în Europa. Moldova nu este o excepție de la această regulă, astfel că la începutul acestui an, Gazprom a majorat prețul gazului livrat acestei țări cu 25% comparativ cu cel din 2018. Astfel, prețul pentru gazele rusești va fi de 237 de dolari pentru mia de metri cubi.

Rușii aduc gaz în Moldova prin compania Moldovagaz.

Compania MoldovaGaz a fost formată în 1999 și are ca acționar majoritar Gazprom, cu 50% din acțiuni, Ministerul Economiei al Republicii Moldova cu 35,3% și regimul separatist de la Tiraspol din regiunea transnistreană, cu 13,4%. Alți câțiva acționari minoritari dețin circa 1,2%.

Chiar dacă a mărit prețul gazului cu 25%, Rusia nu a cerut încă subsidiarei sale Moldovagaz să anunțe autoritățile R. Moldova că se vor scumpi și facturile cetățenilor. Totul a fost ținut secret încă de la începutul anului 2019 pentru a nu diminua șansele forțelor proruse în perspectiva alegerilor parlamentare ce au avut loc pe 24 februarie. De altfel, recent au fost anunțate și noi scumpurile la energia electricată, după ce prețurile au fost micșorate în vara lui 2018, înainte de campania electorală pentru parlamentare.

De altfel, președintele prorus de la Chișinău, Igor Dodon, a mers în campania electorală alături de Partidul Socialiștilor cu promisiunea ieftinirii gazelor rusești în cazul în care va ajunge acest partid la putere. Dodon s-a lăudat că a primit deja promsiuni de ieftinire de la președintele rus Vladimir Putin și cu șeful Gazprom, Alexei Miller despre acest subiect.

Mai mult, în urma negocierilor care se poartă în prezent, socialiștii au șanse bune să ajungă la guvernare, doar că Gazpromul nu numai că nu a micșorat, dar a și mărit factura de gaz a cetățenilor R. Moldova.

Începând cu 2013, România a încercat să tracteze Republica Moldova înspre UE și din punct de vedere energetic. În primul rând, datorită apropierilor istorice și culturale și în al doilea rând pentru a-și securiza cât mai bine frontierele cu un vecin care are aspirații și traiectorie europeană.

Bucureștiul a înțeles că nu numai lirismul faptului că ambele state vorbesc aceeași limbă și au avut o istorie comuncă este de ajuns. Astfel că, în 2013, România cu ajutorul UE, a demarat cel mai ambițios proiect de interconectare a R. Moldova la sistemul energetic european prin gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău.

Proiectul a fost gândit în două faze de contrucție ce însumează 160 de kilometri. Dacă la început a fost vorba de amânări din partea României, în ultimii ani Chișinăul a fost cel care și-a sabotat propriul interes legat de securitatea energetică prin construirea acestei țevi alternative care să o racordeze energetic la UE.

Birocrația, corupția și lobby-ul puternic al Gazpromului pentru sabotarea proiectului l-au încetinit foarte tare. La toate acestea se adaugă și lipsa de interes a guvernului de la Chișinău de a reforma sistemul energetic.

Astăzi, termenul de finalizare a proiectului de până în 2020 este imposibil de atins din punct de vedere tehnic.

Chișinăul s-a angajat, în 2011, la Bruxelles, să implementeze aquis-ul comunitar și să introducă în propria legislație așa-numitul Pachet III Energetic al UE, până în 2015. Ulterior, a cerut o amânare până în 2020.

Cu toate acestea, Guvernul nu au făcut decât să tărăgăneze construcția gazoductului înspre UE.

România a făcut presiuni mari pentru ca gazoductul să fie construit până la finele lui 2019 sau începutul lui 2020, tocmai pentru a oferi R. Moldova alternativă la gazul rusesc. România poate livra anual fără probleme cantitatea de circa 1 miliard de metri cubi consumată în R. Moldova.

Gazoductul în cauză a fost prevăzut deja să poată transporta anual 1,5 miliarde de metri cubi de gaz.

Cea mai mare problemă a R. Moldova legată de securitatea sa energetică este faptul că, la finele anului în curs, contractul R. Moldova cu Gazprom va expira și va trebui negociat unul nou în termeni nu tocmai favorabili pentru Chișinău.

Mai mult, Rusia și Turcia vor finaliza la sfârșitul lui 2019 gazoductul TurkStream. Proiectul este menit să aprovizioneze cu gaz Turcia și zona Balcanilor pe sub Marea Neagră.

Republica Moldova și Ucraina vor fi ocolite, iar gazoductul Trans-Balkan, construit la începutul anilor `90, va deveni aproape irelevant ca pondere în viitoarele negocieri ale Chișinăului cu Gazprom.

Fără alternativă energetică din România și fără a mai conta în drumul gazului rusesc spre zona Balcanilor, securitatea energetică a Republicii Moldova este total vulnerabilă.

În cazul în care se va perpetua starea politică de tensiune dintre Chișinău și Moscova, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani, este foarte greu de crezut că Gazpromul nu va impune condiții draconice Chișinăului în cadrul viitorului contract pentru livrări de gaze din 2020.

 

Republica Moldova merge la viitoarele negocieri fără niciun as în mânecă, situație pe care Kremlinul o va exploata cu siguranță la finele anului. Semne se vad deja prin ultima majorare semnificativă la prețul gazelor cu 25% față de anul precedent. Chiar și la aproape 28 de ani de la independența față de Uniunea Sovietică în 1991, îmbrățisarea energetică a Moscovei ține Republica Moldova ca-ntr-o menghină.

13 Mar 2019
Publicat în Editoriale

Matematica de după alegerile parlamentare ce au avut loc pe 24 februarie complică și mai mult ițele politicii din R. Moldova. Vectorul geopolitic al continuării drumul european al R. Moldova, început în urmă cu 10 ani, după revoluția „Twitter” care a dus la dărâmarea guvernului comunist, este serios amenințat. În ciuda faptului că au primit constant beneficii de la UE, partidele de guvernare din ultima decadă nu au fost în stare să lupte cu corupția, ci s-au limitat la adâncirea acestei stări de fapt și la lupte interne pentru putere.

În iunie 2014, Republica Moldova a semnat un Acord de Asociere cu UE, ce astăzi se materializează în exporturi de circa 70% pe piețele europene. O alternativă viabilă la embargoul rus impus în 2013 pentru produsele moldovenești.

La fel, cetățenii R. Moldova au primit drept de circulație în UE, fapt ce a contribuit foarte mult la creșterea remitențelor dinspre Occident și în timp a schimbat balanța lucrătorilor din afara granițele. Aceștia se regăsesc astăzi mai mult în UE, decât în Rusia, acolo unde tradițional mergeau la muncă începând chiar din 1991.

Dar toate aceste avantanje obținute de la Bruxelles în ultimii ani sunt pe cale să fie compromise de jocurile de culise interne de după aceste alegeri. Patru partide și câțiva independenți au trecut pragul de șase la sută, dar niciunul nu a reușit să-și asigure majoritatea, așa că negocierile se anunță a fi dure.

Chiar dacă partidul prorus al Socialiștilor PSRM a obținut cele mai multe mandate în viitorul Parlament, respectiv 35 de mandate, Partidul Democrat PD de la guvernare este de fapt câștigătorul de facto al acestor alegeri cu 30 mandate. Poziția sa centristă, dar și oportunismului și machiavelismul de care a dat mereu dovadă pentru a se agața de putere , îi permite o marjă de negociere mult mai largă.

Pe locul trei ca număr de mandate s-a situația blocul electoral proeuropean ACUM, format din Partidul Acțiune și Solidaritate PAS și Partidul Platformă Dreptate de Adevăr. Blocul ACUM a contabilizat 30 de mandate, dar s-a poziționat tranșant față PSRM și PD, cu care nu vor negocia sau vor face vreo alianță post-electrală.

Pe locul al patru s-a clasat Partidul Ilan Șor, al cărui lider a fost condamnat deja în primă instanță pentru „furtul miliardului”, o vastă operațiune de extracție a banilor din sistemul bancar moldovenești ce a însumat un miliard de dolari. Acesta a obținut șapte mandate.

De asemenea, trei candidați independenți au completat numărul total al viitorilor parlamentari. ACUM consideră că atât PD și PSRM au mimat în ultimii ani poziții antagonice în Parlament, în calitate de partid de guvernământ, respectiv cel mai mare partid din opoziție.

Alfel, PSRM și PD au fost partidele care au votat împreună în iulie 2017 pentru schimbarea sistemul de vot proporțional într-unul mixt, în ciuda recomandărilor Comisiei de la Veneția și altor instituții europene de a face această modificare.

Sistemul mixt avantajează partidele bogate și influente. Astfel, 50 dintre dintre cei 101 deputați fiind aleși pe listele naționale de partid, iar 51 în circumscripții.  Prin refuzul de a negocia cu cele două partide cu cele mai multe mandate obținute, blocul ACUM s-a așezat deja în postura de opoziție vocală.

În acest context, se prefigurează două mari scenarii posibile pentru o alianță la guvernare. Fie PSRM și PD își devoalează alianță informală de până acum și alcătuiesc viitorul guvern împreună, fie PD face alianță cu Partidul Ilan Șor și indepedenți, după care va încerca să atragă parlamentari fie de la PSRM și fie de la blocum ACUM.

Precendentul a fost creat, atunci când în 2015-2016, mai mulți deputați socialiști au trecut în barca PD-ului, în ciuda acuzațiilor de trădare prin cumpărare a lor efectivă.

Ceea ce este cert este că viitorul Parlament va fi alcătuit oricum din partide de stânga, unele cu simpatii deschide prorusești. Pe de altă parte, partidele de centru-dreapta proeuropene vor rămâne în opoziție și în imposibilitatea de a demara reformele atât de necesare, în special în domeniul justiției și a luptei anti-corupție în a treia cea mai coruptă țară din Europa, după Rusia și Ucraina, conform ultimului raport pe 2018 al Transparency International.

Nu în ultimul rând, înainte de alegeri, PD și-a instalat la Curtea Constituțională proprii oameni din partid, iar recent a depus o serie de sezizări prin care să fie modificate unele articole de lege din care să rezulte apoi posibilitatea ca acest guvern să funcționeze pe bază de interimat pentru încă maxim 18 luni.

Toate scenariile converg spre un deznodământ în care PD deține deja în mânecă toți ași și doar va aplica unul dintre scenariile descrise mai sus. Totul pentru a se menține la putere cu orice preț.

Partenerii occidentali nu și-au făcut încă publice pozițiile, dar democraților le va fi greu oricum să repare podurile arse cu UE, după mai multe derapaje anti-democratice de dinaintea alegerilor.

 

În ciuda faptul că doar în urmă cu câțiva ani era socotită „elevul model” al Parteneriatului Estic, Republica Moldova este astăzi mai degrabă o umbră palidă a acelei caracterizări. Tendința este mai degrabă spre dezvoltarea unui nou model de tip naționalist și cu tendințe izolaționiste numit „pro-Moldova”, mai degrabă decât unul departe de valorile europene.

24 Feb 2019
Publicat în Editoriale

24 februarie 2019. O zi grea. Începe ziua care ne va mulțumi pentru că stă în puterea noastră să putem schimba viitorul nostru așa cum ne dorim sau ziua care ne va opri de la visul de a avea un trai mai bun. 

21 Feb 2019
Publicat în Editoriale

Rusia nu stă departe de implicarea în alegerile din Republica Moldova nici de această dată și își promovează activ interesele pe toate palierele. Aflată la marginea „Imperiului”, așa cum numea Uniunea Sovietică scriitorul polonez Ryszard Kapuściński, Republica Moldova nu a încetat de facto să iasă de sub influența Moscovei, chiar dacă și-a câștigat indepedența în 1991.

După ce a pierdut influența în Ucraina, Moscova vrea să se asigure că nu i se va întmpla același lucru și la Chișinău. Obiectivul principal al Rusiei este să stopeze traseul european al R. Moldova pe care Chișinău merge după „Revoluția Twitter” din aprilie 2009.

Atunci forțele pro-europene au ajuns la putere și au demarat o serie de reforme menite să transforme Moldova într-o viitoare țară candidată pentru intrarea în Uniunea Europeană. Dar Rusia a mizat întotdeauna pe proiectele sale politice la Chișinău și personaje-cheie pe care să le poată folosi.

O parte din foștii comuniști s-au rebranduit în socialiști, după 2009, și au format Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM). Acesta a devenit totalmente obidient intereselor Moscovei. Pe acest fond, în 2016, PSRM a câștigat alegeri prezidențiale și l-a trimis în fruntea țării pe actualul președinte Igor Dodon.

Fiind o republică parlamentară, Igor Dodon nu deține puterea absolută și are nevoie și de o majoritate în Parlament care să îi susțină ideile politice. Scopul său este să folosească o viitoare majoritate parlamentară pentru a transforma Moldova într-o republică de tip prezidențial pentru ca mai apoi să poată conduce discreționar pe modelul lui Aleksandr Lukașnko în Belarus sau Vladimir Putin în Rusia.

Tocmai de aceea, Dodon încalcă des prevederile constituției care îi cer acum să fie apolitic și face fățiș campanie electorală pentru PSRM.

Dodon nu a făcut niciodată transferul de imagine către PSRM, iar Moscova îi ajută pe socialiști prin intermediul său. De când a fost instalat ca președinte, în decembrie 2016, Dodon a vizitat Rusia de câteva zeci de ori.

Peste capul Guvernului, Dodon a băgat Moldova în Uniunea Eurasiatică cu statut de observator pe data de 15 mai 2018. Nu de puține ori, atât Dodon cât și alți deputați ai PSRM au declarat că dacă vor câștiga aceste alegeri parlamentare și vor avea și majoritatea vor denunța Acordul de Asociere dintre UE și Republica Moldova, semnat în iunie 2014.

Nu în ultimul rând, Dodon militează pentru federalizarea Moldovei și permiterea accesului în Parlament a unor deputați din regiunea separatistă transnistreană de factură prorusească.

Astfel, în corpul total de votanți al țării a încă circa 500.000 de votanți (undeva la 20% din populația totală a R. Moldova) în marea lor majoritate de stânga, din regiunea transnistreană.

În ceea ce privește mass-media de limbă rusă, aceasta este încă foarte influentă la Chișinău. Zeci de ziare, reviste, radiouri, portaluri web și televiziuni rusești sunt retransmise în R. Moldova. Chiar dacă a fost anulată retransmisia buletinelor de știri sau altor programe de propagandă prin intermediul unei legi adoptate în ianuarie 2018, influența mediatică rusească nu s-a diminuat vizibil, ci a lăsat mai mult loc propagandei politice interne.

Circa 80% din instituțiile media sunt afiliate PSRM, Partidul Democrat și mai nou Partidul Ilan Shor. Toate sunt partide de stânga, iar PSRM și Partidul Ilan Shor afișează vizibil o atitudinea prorusă.

În ciuda interzicerii televiziunilor rusești, radio-urile și portalurile în limba rusă continuă propaganda pro-Kremlin, unul dintre cele mai vocal fiind Sputnik, una dintre agențiile de știri oficiale ale Federației Ruse.

Un episod recent exploatat de mass-media rusă și politicienii proruși de la Chișinău a fost cel legat de misiunea de salvare a doi piloți moldoveni, capturați de talibani în Afganistan, după ce elicopterul lor s-a prăbușit.

După o întrevedere cu ambasadorul rus la Chișinău, Oleg Vasentov, Igor Dodon a ieșit și a anunțat, pe 11 februarie, că cei doi piloți au fost salvați de ruși și a blamat faptul că Guvernul nu a făcut nimic în acest sens de ani de zile.

El a încercat își aroge meritele operațiunii de salvare pe care, spune el, ar fi coordonat-o cu Moscova. La rândul său, partidul de guvernământ a replicat că Dodon ar fi acționat cinic și că folosește drama prizonierilor Moldovei pentru a-și spori cota lui și PSRM-ului.

Ulterior, diplomaților moldoveni veniți la Moscova să se intereseze de cei doi piloți nu li s-a permis să îi întâlnească pe piloți întalnească decât după câteva zile și numai pentru 10 minute. Între timp, televiziunile rusești au tirajat imagini cu cei doi fiind plasați într-un ONG condus de Igor Chaika, fiul Procurorului General al Rusiei, Yuri Chaika.

Igor Chaika este și reprezentantul asociației de afaceri „Delovaia Rossia” pentru Republica Moldova și Transnistria, dar și un apropiat al lui Igor Dodon. Chaika a afirmat apoi într-un interviu pentru Kommersant că autoritățile de la Chișinău au un comportament isteric pe acest subiect și a spus că cei doi piloți vor reveni la Chișinău după alegeri.

Nu în ultimul rând Rusia a intervenit din nou din campania electorală prin intermediul Bisericii. Mitropolia Moldovei este subordonată canonic de Patriarhia de la Moscova. Conform rapoartele independente de monitorizare a campaniei electorale, atât înalți prelați ai acestei bisericii, cât și preoții din parohii au fost îndemnați să voteze cu candidații partidelor proruse, ca apărători ai valorilor creștine și ai „familiei tradiționale”.

Influența Rusiei în viața politică de la Chișinău este încă una foarte puternică, în ciuda a 10 ani de eforturi pentru orientarea țării spre Uniunea Europeană, acolo unde ajung peste 70% deja din exporturile R. Moldova.

În ciuda acestor realități, nostalgiiile sovietice, imigranții plecați încă la muncă în Rusia și apartenența la spațiul cultural rusesc a multor dintre moldoveni sunt unele dintre cele mai puternice ingrediente ca Moscova să aibă încă un cuvânt greu de spus la Chișinău.  

13 Feb 2019
Publicat în Editoriale

Politica și religia merg mână în mână în R. Moldova, o țară de tip patriarhal în care religia încă face casă bună cu politică. Nici această campanie electorală pentru alegerile parlamentare, ce vor avea loc pe 24 februarie, nu face excepție de la această cutumă.

26 Noi 2018
Publicat în Editoriale

De ani buni de zile, PSRM nu reușește să dea niciun lider autentic înafară de Igor Dodon. Și pentru acest alegeri parlamentare, Dodon va călca din nou pe litera constituției și va juca rolul de locomotivă pentru partidul pe care de facto încăîl conduce. Poziționarea sa la mitingul din 18 noiemberie, ca cel care îi așteaptă pe ceilalți lideri ai formațiuni în capul străzii ce dăîn Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, dă măsura imagologică a cine este șeful în PSRM.

Igor Dodon nu a făcut niciodată transferul de imagine personală către partid, ci l-a ținut mai degrabă prizonier al propriilor interese. Nu a încurajat ridicarea vârfurilor din PSRM, deoarece în calitate de fost uzurpator al bătrânului Vladimir Voronin, îi este frică căîntr-o zi vor urma și alți tineri mai energici care îl vor detrona. Îi vor rupe partidul și îi va lua puterea prin mașinațiuni.

Dodon vede în PSRM doar un vehicul prin care își poate realiza visul. Acela de a deveni un președinte omnipotent pe modelul lui Lukașenko în Belarus sau Putin în Rusia, ceilalți de sub el fiind doar niște obedienți executanți.

În aceste alegeri parlamentare, Dodon a început deja să se comportent ca un agent de campanie pentru PSRM încă de la începutul toamnei. Atunci, Dodon a negociat cu oligarhul rus Konstatin Malofeev aducerea la Chișinău a Congresului  Mondial al Familiei, un eveniment electoraloultraconservator pentru  pe care Kremlinul îl păstorește din spate de ani buni de zile.

De altfel, între 24-25 noiembrie, Dodon va zbura din nou la Moscova, acolo unde va cere din nou ajutorul Rusiei pentru aceste alegeri. Își va face câteva poze în care își va asocia imaginea cu o serie de lideri de la Moscova și va vorbi cu diaspora moldovenească de acolo. Marea lor majoritate sunt votanți de stânga pro-ruși și este poate cel mai fidel electoral al PSRM, astfel că Dodon a ales să acorde atenție primară acestui segment.

PSRM funcționeazăîn continuare ca un colhoz politic subordonat figurii unui soi de pseudo-dictator populist. Plata dinspre neacealnic este generoasăși nimeni nu are obiecții sau ambiții de mai mult. Deocamdată, totul se păstreazăîn limite rezonabile.

Socialiștii nu au reușit să crească organic, ci doar ca alternativă oarbă la actuala guvernare care nu a rezolvat prea multe probleme în rândul populației, dar au flurat tot timpul steagul UE, susținând declarativ că s-ar afla sub valorile lui.

 

Dodon este doar un cărător politic al proiectului Moscovei la Chișinău de a îndepărta acest stat de drumul european. Rolul nu este de a construi, ci de a dărâma. De a face opoziție la orice tentativă de occidentalizare a spațiului R. Moldova. O mentalitate retrogradă care convine de minune Moscovei de a ține R. Moldova ostatică intereselor de pe orbita sa.

Personalitatea sa este una slugarnică, demnă de puțin respect, fapt pe care îl arată mai toți liderii CSI, dar și presa rusă care scrie despre el că este un „băgăcios”. Un copil agitat ce se chinuie să facă poze cu cei mari. Un fel de „domnul Goe” Dodon care face asta atât la Moscova, cât și de fiecare dată când apucă, in corpore, să participe la câte vreun eveniment de mari dimensiuni, așa cum a fost cel recent de la Paris, atunci când s-a marcat trecerea a 100 de ani de la finele Primului Război Mondial.

Republica Moldova are viitor numai dacă scapă de cei ca Dodon și PSRM și atât timp cât alege calea europeană cu adevărat. Cu forțe politice proaspete care să dea un nou impuls acestui parcurs și cu care Bruxelles-ul poate comunică fără rezerve și suspiciuni de iluzionism politic a la russe. 

 

 

 

 

 

 

31 Iul 2018
Publicat în Editoriale

Am fost, recent, la o stațiune balneoclimetarică din Ucraina care aparținuse cândva Regatului României. Pe lângă faptul că nu s-a ameliorat nimic din ceea ce văzusem cu câțiva ani mai înainte, decât doar degradarea și mai acută a infrastructurii încă din perioada interbelică, în lipsa unor investiții, starea proastă a unor drumuri, nici atitudinea vameșilor ucraineni nu s-a schimbat: aceeași aroganță și tendință de a-i umili pe vilegiaturiști, în mare parte, moldoveni, ținându-i cât mai mult în vamă. În timp ce la vama moldovenească aștepți un sfert de oră, juma de oră, la cea ucraineană ești nevoit să aștepți de la o oră-două în sus, pe când mașinile cu numere de înmatriculare ucrainene trec ca vântul, de parcă toate ar transporta diplomați, având propriul culoar. 

25 Iul 2018
Publicat în Editoriale

Am stat și am tot pendulat între diverse titluri. De la „S-a umflat tărânța-n porcuȘor” până la „Pușca și cureaua lată, condamnat eram odată!”. Cert este că tupeul și aplombul cu care acest condamnat, pe numele său Ilan Șor, umblă liber pe străzile Chișinăului și pocnește din curea în stânga și-n dreapta, este de-a dreptul frapant. Dar nu neașteptat. Un fel de „s-a suit scoafa-n copac” și aleagă cu meriȘorul în gură.

Oameni buni, cred că e timpul pentru basarabeni să facă un pas în lateral, să tragă bine aer în piept, și să ia măsurile necesare pentru ca unui astfel de invidid să i se aplice legea în conformitate cu faptele pe care le-a comis.

Nu să vină și să ofere lecții de politică și retorică cu metode „Fifty shades of grey” sau de la mănăstirea Tanacu. „Exorcizarea” unui astfel de personaj trebuie făcută în cadrul strict legal, iar sistemul juridic trebuie să-și facă treaba așa cum se cuvine.

De trei ani de zile, din 2015, acest personaj înflorește în funcții și în bani, iar moldovenii decontează anual pentru datoria publică a „miliardului furat” circa 50 de milioane de euro. Matematic, undeva peste 20 de euro de căciulă pentru această țeapă al cărui cap de afiș în ultimul raportul Kroll este Ilan Șor.

Dar nu numai asta. Ilan Shor este amestecat și în Landromat rusesc cu 22 de milioane de euro, bani care i-a parvenit direct în firmele din holding și are mâinile mânjite și în cazul privatizării aeroportului Chișinău către acționari dubioși din Federația Rusă via of-Șorurile cipriote.

Este absolut revoltător cum un personaj al cărui nume este menționat de 74 de ori în ultimul raport al firmei de investigații mai sus menționate vine din Orhei și face legea la Chișinău, acolo unde aproape i-a cu asalt, sub privirile inerte ale polițiștilor, sediile opoziției extraparlamentare.

Bașca, își scoate cureaua de la brâu de 1.500 de parai, lăsându-i burta să se reverse la cei 31 de aniȘori ai săi, de unde începe să vitupereze cum că are el ac de cojocul tuturor. De la opoziția pro-europeană pe care s-a supărat că s-a legat de paravanele sale pentru mită electorală – denumite „magazine sociale” - până la jurnaliști cărora le-a promis o bătaie și că îi bagă sub asfalt.

Într-o țară normală, tot acest conglomerat de fapte penale, afaceri oneroase și proferarea unor amenințări brutale ar fi trebuit să îl arunce demult după gratii pe acest Robin Hood pe invers care fură de săraci și împărte firimituri săracilor din ograda sa. Totul pentru adulație. Un fel de sindrom Stockholm și mai ciudat, upgradat într-o formă ce frizează demența într-o R. Moldova post-sovietică.

Deși retorica sa belicoasă ține mai degrabă de lumea a treia, plină de discurs de ură și instigare la violențe, nimeni din autoritățile statului nu s-a sinchisit să îl întrebe de sănătate pe acest omuȘor. ONG-uri pe drepturile omului și cele pe media a fost singurele care au cerut măsuri pentru un astfel de comportament.

La rândul său, Avocatul Poporului i-a cerut Procurorului General, Eduard Harunjen, ca el și instituția sa să lucreze în cadrul legal pe acest episod.

De altfel acesta este și un poate ultim test pentru a vedea încă o dată gradul de subordonare a sistemului de justiție din R. Moldova față de politic, din moment ce protestele Partidului Șor se desfășoară braț la braț cu cele ale simpatizanților partidului de guvernare.

Dacă și de această dată autoritățile vor închide ochii la astfel de „tupeu de pușcăriabil”, atunci curtea e luminată în ceea ce privește stare de fapt în R. Moldova peste care se așterne bezna. Una așa-zisă proeuropeană, care și-a asumat din pix prin semnarea Acordului de Asociere să respecte standardele democratice, drepturile omului și să reforme justiția înspre una curată și indepedentă.

Până atunci, obloanele se închid încet, dar sigur, deasupra R. Moldova. Cea mai săracă, coruptă și cu gradul cel mai mare de exod în rândul tinerilor din Europa, acolo unde s-a dat, paradoxal, cea mai mare țeapă din istoria R. Moldova sub nasul complice al autorităților, una comparabilă poate doar cu FNI-ul anilor `90 de România. Totuși, pe lângă Ilan Șor, „golanașul” Sorin Ovidiu Vântu de peste Prut, și el moldovean la bază, pare un boem erudit cu ceva aere cavaleriști. Totuși, unul cu ceva „soviste” care măcar înfundă pușcăria!

11 Iul 2018
Publicat în Editoriale

Caruselul iliberalismului se învârte tot mai rapid în Europa. După Polonia și Ungaria, România a devenit ținta predilectă a acestui tip de conducere autocratică care nu ține cont de statul de drept și justiție, valorile democratice sau drepturile omului. Cetățenii Republicii Moldova au privit România ca pe un exemplu de urmat pe calea europeană. A înțeles-o mai bine, a urmărit fenomenele socio-politice și a trăit în mare parte succesele Bucureștiilor pe drumul european. România la rândul ei a încercat să fie un model de bune practici în justiție și să-l exporte pe cât a putut în regiune.

Conducerea administrativă de la Chișinău s-a inspirat până la copy/paste din legislația românească și a transpus cât a putut din legislația europeană. Ba până și rapoartele de activitatea ale ANI au fost photoshopate și redate fidel la Chișinău. Dar această conducere s-a oprit întotdeauna la capitolul justiție, acolo unde nu a putut, dar nici nu a vrut, să facă mai nimic.

Un păienjeniș de interese obscure nu a lăsat instituțiile de justiție să se dezvolte și să respire cu proprii plămâni aerul democrației funcționale. Mai grav este că, în ultima perioadă, nici România a alunecat în zodia nefastă a conducătorilor săi certați cu legea. După OUG-urile, coduri modificate, prerogative căzute în mâini mânjite, a venit recent și inevitabila revocare a șefei DNA, Laura Kovesi. DNA, instituție care a fost ani de zile nava-amiral a justiției române. Una care a funcționat bine, cu unele mici excepții, de prin 2004 și până astăzi.

Deși părea că se îndreaptă, așa cum spun clișeele pe un drum ireversibil, justiția română a fost atacată pe toate căile și cu toate tunurile de propagandă media din dotare de politicenii corupți care au simțit în ceafă răsuflarea rece a legii. Și aproape au reușit să o răpună, după ce liderul PSD Liviu Dragnea a simțit că poate aplica modelele din Ungaria și Polonia.

Din păcate, toate aceste situații au„ inspirat” parcă și conducerea de la Chișinău să ia aceeași atitudine față de justiție. Una pe care au stăpânit-o încă de la început și o folosesc ca pe o extensie ajutătoare în atingerea dezideratelor politice.

După netransparența judecării mai multor cazuri de corupție, dar care ar fi meritat totuși un proces echitabil, a urmat lovitura. Mai multe instanțe din R. Moldova au anulat rezultatul alegerilor libere pentru Primăria Chișinău, în ciuda tuturor criticilor partenerilor externi și a populației.

Anterior, adoptarea peste capul Comisiei de la Veneția și a UE a schimbării sistemului de vot dintr-unul proporțional într-un mixt a fost preambulul confirmării definitive a inexistenței unui justiții echitabile în Republica Moldova.

Categorisirea Moldovei drept „regim hibrid”, ca o penultimă clasificare înainte de regim dictatorial, a fost un fel de sistem de alarmă dat de Freedom House în ultimul său raport despre starea democrației în lume. UE nu este Rusia să bată cu pantoful în masă, așa cum făcea Hrusciov pe vremea defunctei URSS la ONU, atunci când nu îi convenea ceva, dar a încercat prin toate modurile diplomatice să explice așa-numitei guvernări pro-europene de la Chișinău că nu îi va mai tolera ieșirile și derajele anti-democratice.

În schimb, guvernarea a încercat să se uite mai puțin către UE și mai mult înspre Washington, în speranța că americanii vor fi mai toleranți la matrapazlâcurile interne și vor închide ochii la ce fac ei la Chișinău. Totul cu multe perdele de fum, PR, articole plătite și iluzionism în speranța că SUA vor fi mai multe interesate de un aliat minuscul în regiune împotriva Rusiei.

Dar să treci ca țară nefuncțională din punct de vedere administrativ care trăiește în special pe banii donatorilor externi, la un atac direct asupra UE și bașcă să o mai scoți și vinovată pentru combinațiile tale politice oneroase pe interior, asta deja e altă poveste. Una în care bagi copii și profesori în față pentru a-ți găsi scuze la abuzurile premeditate pe care le comiți.

Întotdeauna m-am bucurat că PSD-ului lui Liviu Dragnea nu a avut prea mult interes, sau poate timp, să construiască o relație atât de apropiată cu PD lui Vlad Plahotniuc. Pentru că, dacă șmecheria balcanică și „light” românească s-ar fi împletit cu cea ex-sovietică de tip Solntsevskaya Bratva, ar fi ieșit poate cel mai monstruos hibrid de tip mafiot.

Cele două țări ar fi făcut o „splendidă unire” de a-mi fi rămas toți ca la dentist: cu dureri și cu banii luați. Miliarde generoase s-ar fi scurs prin „landromate” puse la adăpostul așa-zisei justiții, iar oligarhii rușii, români și moldoveni și-ar fi spălat miliardele la vedere în plină zi.

Cu toate acestea, atât la Chișinău, cât și la București, lumea încă nu sesisează încă gravitatea situației și alunecarea înspre dictatura partidului-stat. Justiția nu este doar o instituție, este o stare de fapt. Una care odată sufocată și redusă la tăcere va crea o stare de beznă totală a minții și a libertăților. Se va instala haosului.

Sigur, concediile sunt în toi, iar lumea e cu gândul în altă parte, dar toate aceste „roade” se vor culege abia la toamnă. Mai ales la Chișinău, acolo unde vor avea loc alegeri parlamentare. Unele de care poate va depinde viitorul acestei țări. Fie va încheia ciclul politic început în 2009, fie va trece într-o altă etapă. Totuși, datele problemei până acum nu colorează decât în culori sumbre viitorul R. Moldova.

Unul care va da o culoare de vișină putredă din combinația cromatică a roșului cu albastru. Până atunci, artizanii de pe ambele maluri vor lega justiția nu numai la ochi, dar și la mâini și la picioare și o vor azvârli în Prut!

 

 

25 Iun 2018
Publicat în Editoriale

Rezoluția privind retragerea trupelor ruse din Transnistria, adoptată de Adunarea Generală ONU, nu înseamnă că Moscova își va face bagajele imediat și ne va lăsa în bună pace. Documentul ONU este, mai curând, un semnal dat de comunitatea internațională și începutul unui drum lung în găsirea unei soluții pentru diferendul transnistrean. 

22 Mai 2018
Publicat în Editoriale

Ca un adevărat hipster de Facebook, Ion Ceban a decis, la început, să se reinventeze pe Facebook. S-a metamorfozat nominal în Iv Ceban. A urmat ascensiunea pe lângă Dodon. Au venit și banii, vilele, apartamentele, mașinile de teren și high life-ul.

Au venit și funcțiile: purtătorul de vorbe pe lângă „prezident” și consolidarea statutului de paj în camarila dodoniană. Saracii opozanți bogați și-au făcut niște averi ca-n povești și au crescut financiar într-un an cât alții în zece, vorba poveștii.

De parcă s-au îngrășat porcii în ajun, gata să fie vânduți pe piețele Eurasiei, contra unui mic „otkat” la partid. Prietenii știu de ce!

Iv, ce banii lui!

Pe barba lui, sau poate mai mult a lui Dodon, acesta și-a construit pașii mai ceva ca personalui lui Dinu Păturică înspre pătura de sus a societății. Aceea unde se învârt banii și puterea, el fiind unul dintre lianții „alianței neortodoxe” cu „dușmanii de moarte”. Visul oricărui parvenit, ce mai încolo și încoace!

Totul prin finii juriști „cu sânge albastru” și cumetriile care nu se văd din fața scenei.

Ca-ntr-un film prost tras la indigo, s-a încercat scenariul prezidențialelor din 2016. Atunci, Dodon a primit culoar liber pe stânga prin eliminarea oricăror posibili concurenți.

Și de această dată, scenariul s-a vrut similar, numai că în locul lui Usatîi a fost pus să joace Ilan Șor, un actor prost, dar băiatul deștept din spatele furtului miliardului, cel care zburdă liber încă pe la Orhei în statul care-și reformează justiția.

La fel bântuie și Iv Ceban prin Capitală, fără să-l ia nimeni la bani mărunți și să-l întrebe de unde din salariile sale de parlamentar și purtător de vorbe și-a făcut peste noapte zestrea din dotare. Poate Bahamas-ul o fi de vină din nou, bată-l vina! Dar acesta este un alt capitol despre care ar trebui să vorbim separat.

Nu se cade să stricăm feng shui-ul în plină campanie electorală, Doamne ferește!

Importante sunt acum voturile de pe 3 iunie, atunci când Iv va încerca marea rece cu degetul. El știe foarte bine că șansele sale sunt reduse, în ciuda aparențelor înșelătoare de câștig din primul tur. Tocmai de aceea, Iv, viclean copil de casă al lui Dodon, nu mai vrea să se discute despre „geopolitică” și îl invită pe Năstase la dezbateri pe proiecte.

Acum „geopolitica” nu mai este bună, când toate statisticile dau că niciun candidat de stânga nu a reușit să bată pe unul de dreapta de foarte mulți ani. Că, în caz de ajunge cuțitul la os, cetățenii ies la vot și își apară orașul de personaje iubitoare de Uniuni Roșii – Sovietice, Vamale sau Eurasiatice.

Și asta pentru că majoritatea proiectelor mari au venit cu bani de la UE și finanțatorii occidentali. Probabil, la Chișinău, nimeni nu vrea ca Rusia să trimită, ca la Comrat, o mână de ambulanțe vechi și stricate care nu merg nici pân` la colț.

Poate, măcar aici, la Chișinău, oamenii au înțeles că Rusia nu le poate oferi nimic și că, vorba lui Medvedev în Crimeea, „bani nu-s, dar voi rezistați!”.

Pe oameni nu-i mai interesează de demult geopolitica, ei vor să aibă cu ce trăi astăzi și poate măcar în viitorul apropiat, iar perdelele de fum pe care populiștii din PSRM le aruncă, cum că vor face și vor drege, nu mai țin.

„Politica de Facebook” făcută de Dodon, la braț cu Iv Ceban, are și ea limitele ei. Iluzionismul politic cu poze de week-end cu familia nu țin loc de bunăstare pentru cetățeni. Iar bunăstările lui Dodon și Iv Ceban se regăsesc numai în paginile ziarelor de investigații, ca fiind nedeclarate. Vorba aia, îi mai ajută părinți cu câte-o vilă de neam prost!

Discuțiile despre geopolitica sau nu nici măcar nu-și mai au rostul, devenind caduce. Tocmai de aceea, Iv Ce-ban la ban va trage și mai puțin la căruța Capitalei.

Lumea s-a prins demult, dar îl va trânti când îi va fi lumea mai dragă, adică taman pe 3 iunie. Până atunci, Iv va rămâne să bântuie Capitala de pe „bilboard”-uri și alte „bling bling”-uri televizate. Mai suportați-l două săptămâni, după care va fi din nou carătorul de geamantan al lui Dodon!

 

 

 

16 Mai 2018
Publicat în Editoriale

Ziua de 16 mai este o zi neagră în istoria românilor, în general, și a basarabenilor, în special. Este ziua în care ni s-a pecetluit destinul pentru mai mult de o sută de ani, iar de acest blestem nu am scăpat încă nici astăzi, deși a trecut mai bine de un sfert de secol de la proclamarea Independenței.

07 Mai 2018
Publicat în Editoriale

E o întrebare-problemă care mă frământă de când am absolvit liceul. Abia acum întrezăresc răspunsul. Pornesc de la un caz personal, familial. 

Pagina 1 din 20