Evenimentul zilei

Lun05212018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Editorial Editoriale
21 Mai 2018
Publicat în Editoriale

Ca un adevărat hipster de Facebook, Ion Ceban a decis, la început, să se reinventeze pe Facebook. S-a metamorfozat nominal în Iv Ceban. A urmat ascensiunea pe lângă Dodon. Au venit și banii, vilele, apartamentele, mașinile de teren și high life-ul.

Au venit și funcțiile: purtătorul de vorbe pe lângă „prezident” și consolidarea statutului de paj în camarila dodoniană. Saracii opozanți bogați și-au făcut niște averi ca-n povești și au crescut financiar într-un an cât alții în zece, vorba poveștii.

De parcă s-au îngrășat porcii în ajun, gata să fie vânduți pe piețele Eurasiei, contra unui mic „otkat” la partid. Prietenii știu de ce!

Iv, ce banii lui!

Pe barba lui, sau poate mai mult a lui Dodon, acesta și-a construit pașii mai ceva ca personalui lui Dinu Păturică înspre pătura de sus a societății. Aceea unde se învârt banii și puterea, el fiind unul dintre lianții „alianței neortodoxe” cu „dușmanii de moarte”. Visul oricărui parvenit, ce mai încolo și încoace!

Totul prin finii juriști „cu sânge albastru” și cumetriile care nu se văd din fața scenei.

Ca-ntr-un film prost tras la indigo, s-a încercat scenariul prezidențialelor din 2016. Atunci, Dodon a primit culoar liber pe stânga prin eliminarea oricăror posibili concurenți.

Și de această dată, scenariul s-a vrut similar, numai că în locul lui Usatîi a fost pus să joace Ilan Șor, un actor prost, dar băiatul deștept din spatele furtului miliardului, cel care zburdă liber încă pe la Orhei în statul care-și reformează justiția.

La fel bântuie și Iv Ceban prin Capitală, fără să-l ia nimeni la bani mărunți și să-l întrebe de unde vin salariile sale de parlamentar și purtător de vorbe și de unde și-a făcut zestrea peste noapte. Poate Bahamas-ul o fi de vină din nou, bată-l vina! Dar acesta este un alt capitol despre care ar trebui să vorbim separat.

Nu se cade să stricăm feng shui-ul în plină campanie electorală, Doamne ferește!

Importante sunt acum voturile de pe 3 iunie, atunci când Iv va încerca marea rece cu degetul. El știe foarte bine că șansele sale sunt reduse, în ciuda aparențelor înșelătoare de câștig din primul tur. Tocmai de aceea, Iv, viclean copil de casă al lui Dodon, nu mai vrea să se discute despre „geopolitică” și îl invită pe Năstase la dezbateri pe proiecte.

Acum „geopolitica” nu mai este bună, când toate statisticile dau că niciun candidat de stânga nu a reușit să bată pe unul de dreapta de foarte mulți ani. Că, în caz de ajunge cuțitul la os, cetățenii ies la vot și își apară orașul de personaje iubitoare de Uniuni Roșii – Sovietice, Vamale sau Eurasiatice.

Și asta pentru că majoritatea proiectelor mari au venit cu bani de la UE și finanțatorii occidentali. Probabil, la Chișinău, nimeni nu vrea ca Rusia să trimită, ca la Comrat, o mână de ambulanțe vechi și stricate care nu merg nici pân` la colț.

Poate, măcar aici, la Chișinău, oamenii au înțeles că Rusia nu le poate oferi nimic și că, vorba lui Medvedev în Crimeea, „bani nu-s, dar voi rezistați!”.

Pe oameni nu-i mai interesează de demult geopolitica, ei vor să aibă cu ce trăi astăzi și poate măcar în viitorul apropiat, iar perdelele de fum pe care populiștii din PSRM le aruncă, cum că vor face și vor drege, nu mai țin.

„Politica de Facebook” făcută de Dodon, la braț cu Iv Ceban, are și ea limitele ei. Iluzionismul politic cu poze de week-end cu familia nu țin loc de bunăstare pentru cetățeni. Iar bunăstările lui Dodon și Iv Ceban se regăsesc numai în paginile ziarelor de investigații, ca fiind nedeclarate. Vorba aia, îi mai ajută părinți cu câte-o vilă de neam prost!

Discuțiile despre geopolitica sau nu nici măcar nu-și mai au rostul, devenind caduce. Tocmai de aceea, Iv Ce-ban la ban va trage și mai puțin la căruța Capitalei.

Lumea s-a prins demult, dar îl va trânti când îi va fi lumea mai dragă, adică taman pe 3 iunie. Până atunci, Iv va rămâne să bântuie Capitala de pe „bilboard”-uri și alte „bling bling”-uri televizate. Mai suportați-l două săptămâni, după care va fi din nou carătorul de geamantan al lui Dodon!

 

 

 

16 Mai 2018
Publicat în Editoriale

Ziua de 16 mai este o zi neagră în istoria românilor, în general, și a basarabenilor, în special. Este ziua în care ni s-a pecetluit destinul pentru mai mult de o sută de ani, iar de acest blestem nu am scăpat încă nici astăzi, deși a trecut mai bine de un sfert de secol de la proclamarea Independenței.

07 Mai 2018
Publicat în Editoriale

E o întrebare-problemă care mă frământă de când am absolvit liceul. Abia acum întrezăresc răspunsul. Pornesc de la un caz personal, familial. 

18 Apr 2018
Publicat în Editoriale

După ce întâlnirea de joi de la Kiev cu omologul său din R. Moldova, Pavel Filip, premierul ucrainean Volodimir Groisman a scris pe pagina sa de Facebook ca își dorește ca schimburile comerciale dintre cele două țări sa ajungă la un miliard de dolari anual. O suma nu foarte greu de atins în contextul în care în prezent relația bilaterală în termeni de schimburi comerciale valorează 884 de milioane de dolari. Mai mult, și cu Ucraina semnatară anul trecut a Acordului de Ascociere cu UE, economiile celor două țări se vor orienta și deschide și mai mult piețelor europene.

Cert este că în ultimii ani, situația politică regională, dar și scopurile comune au deschis un pic ochii Kievului în direcția R. Moldova, o țară până nu demult prea mică și prea puțin importantă pentru Ucraina.

Probleme de securitate regionale, precum și venirea în fotoliu de președinte al lui Petro Poroșenko, crescut pe malurile Nistrului la Tighina și vorbitor de română, au schimbat un pic dinamica acestor relații.

Pe lângă contactele bilaterale mai dese din ultimii ani, cupola comună a Parteneriatului Estic i-a făcut atât pe guvernații de la Kiev, cât și pe cei de la Chișinău, să vadă mai mult lucrurile care i-ar putea apropia. Mai presus de clișeele sovietice în care s-a gândit anterior.

Ambele țări au nevoie una de cealaltă, în contextul unui ghimpe mic, dar problematic, ce stă și el amenințător în coasta Ucrainei. Cu probleme în estul țării, Ucraina are tot interesul să țină sub monitorizare atentă ceea ce se petrece în regiunea separatistă Transnistria.

Aici există un potențial real de destabilizare a zonei Odesei de către Rusia care menține în regiune undeva la 1.500 – 2.000 de militari proprii, fără a mai pune la socoteală forțele transnistrene ce se pot mobiliza rapid spre 13.000 de militari, în condițiile în are majoritatea pseudo-instituțiilor de la Tiraspol sunt militarizate excesiv.

Controlul comun la frontiere, precum și liberalizarea transportului terestru și aerian, pot oferi noi posibilități de dezvoltare a relației bilaterale, cu precădere în zona economică. Mai puțin timp de așteptare, mai puține hârtii pentru transportatorii de mărufuri și pasageri, după semnarea celor două acorduri cu prilejul Forumului de Securitate de la Kiev, de joi, 12 aprilie.

Acest lucru va contribui realmente la facilitarea comerțului, dar va întări în paralel și granițele, inclusiv cu regiunea trasnnistreană în ceea ce privește traficul și contrabanda.

Anterior situației create în martie 2014, după anexarea Crimeii de către Rusia și izbucnirea războiul cu separatiștii pro-ruși în estul țării, Kievul nu a fost mai deloc interesat de rezolvarea acest dosar. Probabil, preț de mai bine de două decenii, nimeni nu s-a gândit să se poate ajunge la un astfel de scenariu antagonic între Moscova și Kiev.

Când Ucraina a început să strângă șurubul și să nu mai permită regiunii separatiste să o ducă bine din contrabandă și tot felul de afaceri negre, Tiraspolul a apelat la ajutorul Moscovei. Dar nici ea nu a putut interveni foarte eficace, la fel ca-n „vremurile bune”. Astfel, cooperarea regională între Kiev și Chișinău și-a spus cuvântul și a contracarat influența Rusiei în regiune, dar potențialul destabilizator încă există.

Ar fi o naivitate să creadă cinevă că Rusia își va retrage de bunăvoie armtatele din Transnistria, dar totuși acțiunile comune moldo-ucrainene pot stăvili acentele militariste arătate peste Nistru în circa 200 de exerciții militare în 2017.

Dar nu totul este lapte și miere în relația dintre Ucraina și R. Moldova în ultimii ani.

Kievul va trebui să dea dovadă de mai mult pragmatism când vine vorba de problemele ecologice. Dacă în urmă cu mai bine de zece ani Ucraina a avut o aprigă dispută cu România pe tema canalului Bâstroe, pe care Kievul voia să-l construiască cu orice preț, peste normele econologice și tratatele de mediu internaționale semnate anterior, Kievul riscă să insiste pe aceeași greșeală și cu Chișinău.

Ideea contrucției a șase hidrocentrale în amonte pe Nistru ar putea avea urmări dezastruoase pentru ecosistemul acestui râu, dacă planul nu este făcut cu cap și într-o logică de respect reciproc. Cu atât mai mult cât acesta este principala sursă de apă potabilă a Republica Moldova, dar și una importantă pentru regiunea Odesa a propriei țări.

Astfel, „pianul energetic” trebui cărat cu atenție pe scările relației dintre Kiev și Chișinău, fapt pe care propaganda rusă, dar și partidele proruse de la Chișinău, îl speculează periodic pentru a stârni disensiuni între cele două capitale.

Chiar și așa, relația dintre Kiev și Chișinău s-a ameliorat mult față de ultimii ani, iar trendul este în continuare unul bun. Cadența alertă poate fi menținută atât timp când acești doi actori regionali înțeleg că eforturile comune de reformare și apropiere de UE pot fi simplificate în doi.

Cu două locomotive importante la Bruxelles – Polonia și România – dar și cu multă voință internă de reforme reale, cele două țări pot avansa mult mai rapid în drumul lor european. Până atunci, atât Kievul, cât și Chișinăul, vor trebui să elimine treptat și accelerat din influența încă ridicată a Rusiei în cele două capitale.

 

 

22 Mar 2018
Publicat în Editoriale

În ultimul timp, problema Unirii Republicii Moldova cu România este abordată tot mai frecvent, inclusiv de oamenii Moscovei. (Trecem cu vederea cozile de topor ale Kremlinului, gen Dodon, care a promis că va crea un nou Interfront antiunionist). Îi avem în vedere pe rușii calculați și cu minte lucidă. 

19 Mar 2018
Publicat în Editoriale

Se ascut săbiile în R. Moldova în acest an electoral decisiv. Miza este revenirea la putere a forțelor proruse care ar putea curca defintiv micul progresul făcut acești circa nouă ani de guvernare pro-europeană cu toate carențele ei aferente. Alegerile anticipate pentru primăriile Chișinăului și Bălțiului vor fi într-adevar un test pentru cele parlamentare. Un fel de încălzire pentru maratonul politic de la toamnă. Încet, dar sigur, tema europeană începe să fie înlocuită de cea a Unirii. Cel puțin la nivel de retorică.

Se aude mai puțin despre UE și relația Bruxellesului cu R. Moldova, reforme și schimbare și mai mult despre contondentele ciociniri dintre PSRM și unioniști. În general, scandalul e mai vandabil, iar normalitatea alunecă în zona banalului.

Pe de o parte avut un președintele prorus Igor Dodon care nu are nici cea mai mică soluție, împreună cu partidul său, despre cum ar putea arăta viitorul R. Moldova. Doar sloganuri și gargară de adormit mințile veșnic odihnite. Iar pe de cealaltă parte există o tabără de politicieni care vor să mulgă din nou dividendele temei Unirii în scopul de a se reanima din nou și de a se reconecta la priza puterii, ca un fel de „Lazări al politicii moldovenești”.

România nu achiesează încă la nivel oficial. Cam niciun oficial de la București nu zice însă nimic pe această temă. Sigur, cu excepția mai nou a liderilor opoziției, dar și aceea cu păreri fie populiste, fie „corecte politic”. MAE stă în expectativă și analizează atent pe cine va supăra mai tare cu o eventuală implicare: pe UE sau pe Rusia?

Nimic despre, așa cum zice clișeul, „cel mai important obiect de politică externă a României”. Poate încă nu s-a creat masa critică. Poate cele deja peste 110 localități și trei raioane nu sunt suficiente. Poate nici institutele din cadrul Academiei sau Uniunea Scriitorilor, școli, spitale și alte instituții nu sunt de ajuns. Poate se aștepta o sumă rotundă. Poate chiar culmea simbolisticii – 1918 de declarații de unire. Cine știe?

Cert este că tema unionismului are dublu tăiș și va polariza și mai tare societatea în R. Moldova. De asemenea va alimenta forțele din capetele de extremă și nu le vor favoriza neapărat pe cele din zona mai centristă a problemei.

Oamenii nu vor avea de ales programe politice, ci aceleași povești pe care le călăresc politicienii impotenți de la Chișinău de zeci de ani deja. Din toată această psihoză, mai mult vor avea de câștigat cei de la PSRM, o gașcă de oportuniști incapabilă de schimbare reală și cu accente patetice de slugărit centrul de putere de la Moscova.

Comparativ, forțele unioniste nu par să poată da un partid care măcar să treacă pragul electoral. Ideea a fost dusă în derizoriu de mai mulți oportuniști politici în decadele ce au trecut. Este greu de crezut că astăzi va mai putea există un astfel de partid, oricâte băi de mulțime vor încerca să facă unii la bătrânețe.

Dacă vor fi doar de întreținut conștiința națională peste Prut, ele sunt salutabile, cum ar s-ar zice în limba de lemn folosită de diplo-politicieni, dar dacă se amăgește cineva că ele vor face un scor măsurabil de trecut pragul electoral de 6%, acest scenariu este mai degrabă unul de tip science-fiction.

În schimb, unul dintre beneficiarii acestui război, care crește acolo în umbră, este partidul bătrânului milițian cu accente paternalisto-bolșevice, tătuca Vladimir Voronin. Pe principiul „când doi se bat, al treilea câștigă”, comuniștii vin pe turnantă nevăzuți de mai nimeni și pot face surprize. Evident, neplăcute.

Iremediabila ceartă dintre PD și PAS nu face deloc bine zonei pro-europene, lăsând democraților marjă de manevră înspre formarea unui guvern de compromis, fie de dreapta, fie de stânga. Iar Dodon și ceata lui s-au arătat ușor de îmblânzit, atât timp cât nu vor putea pune mâna pe bâta instituțiilor de forță sau justiție.

Mai degrabă, în orice scenariu de câștig pro-european, vom avea din nou o „democrația originală” a la Moldova. Un hibrid greu de definit într-o grijă sau șablon al științelor politice aplicat pe situația din R. Moldova.

Dar până la alegeri mai este multă pâine de mâncat și multe povești colorate de tipul „șoc și groază” vor curge la Chișinău. Acest poligon al combinațiilor de toate felurile clocite la ceas de noapte de boierii locali.

Și de această dată, ei vor scotoci prin sertarele cu dosărele și vor da măsura „geopoliticii moldovenești” prin manevre neaoșe. 

 

 

25 Feb 2018
Publicat în Editoriale

Opinia publică a aflat deja ce s-a întâmplat sâmbătă la Tomai, un sat din preajma Comratului – un fel de „shod”, adunare anti-unionistă a consilierilor locali din autonomia găgăuză, s-ar zice, o replică la declarațiile, pur simbolice, fără efecte juridice, ale consiliilor locale din mai multe sate moldovenești. 

14 Feb 2018
Publicat în Editoriale

Eșichierul politic moldovenesc părea ușor apatic în ultima vreme, cu Dodon defilând pe culoarul de stânga prorusesc ca Vodă prin lobodă. Însă cum numai plictisitor nu poate fi Chișinăul, liniștea a fost perturbată de un trubadur de karaoke plecat în exil pe mealeagurile Rusiei. Deși aparent inofensiv și gata să se ia de gât cu oligarhii locali, Renato Usatîi este mai degrabă un alt bufon otrăvit din arsenalul Moscovei în tendința sa de nu lasă Moldova să o ia la vale din sfera sa de influență spre „tărâmurile elizee” ale Evropei.

22 Ian 2018
Publicat în Editoriale

Poimâine se împlinesc o sută de ani de la proclamarea, de către Sfatul Țării, a Independenței Republicii Democratice Moldovenești. Basarabia s-a rupt de Rusia țaristă, după mai bine de un sfert de veac de împilare. Ziua de 24 ianuarie, ziua Unirii Principatelor Române (1859), nu a fost aleasă întâmplător, firește, memoria istorică fiind încă vie în sufletele intelectualilor basarabeni.  

05 Ian 2018
Publicat în Editoriale

PSRM și Dodon par panicați în anul de grație 2018. Unul care va decide viitorul Republicii Moldova, cel puțin teroretic, pe următorii patru ani. Dacă în 2017 Dodon a contat mai mult pe Facebook, decât în politica internă și externă, în 2018 acesta și sociliaștii săi simt că au pierdut valul populist pe care s-au ridicat și este posibil să obțină un eșec lamentabil.

30 Noi 2017
Publicat în Editoriale

Republica Moldova a avut parte, de la proclamarea independenței încoace, de președinți mai mult sau mai puțin șterși, „nici calzi, nici reci”, mai mult sau mai puțin lași sau oameni docili Moscovei (e drept, aceștia au fost și mai puțini în „garnitura” de conducători în stat), în privința premierilor, însă, „oferta” a fost mult mai generoasă și variată. După Druc și Muravschi, am avut un premier tâlhar, care a înfometat intelectualitatea reținându-le salariile și pensiile, după ce a investit bani publici în acțiuni la Gagzprom în folos propriu, am avut premieri docili, un fost șofer sau o fostă economistă mediocră, gata să tragă cu mitraliera în tineri, am avut și un premier ajuns la „mititica” din cauza lăcomiei… 

19 Noi 2017
Publicat în Editoriale

Dimitrie Cantermir arăta, în lucrarea sa „Creșterea și descreșterea Curții Otomane”, un principiu politic fundamental. Cel al creșterii și descreșterii politice al oricărui fenomen, având un punct de apogeu vremelnic la mijloc. Dacă în cazul lui lui Dodon și al socialiștilor din parohia sa punctul culminat al ascensiunii politice l-a reprezentat ajungerea în funcția de președinte cu toate proptelele aferente, acum lucrurile alunecă încet, dar sigur, pe partea descendentă.

Locomotiva din capul statului dă semne de oboseală vizibilă, sleită de aburii puterii, iar vagoanele trenului pro-estic stau să deraieze de pe șinele euro-asiatice.

Eșecul suferit de socialiști și Dodon în referendumul de duminică pentru demiterea primarului suspendat al Capitalei nu este doar un eveniment singular. Acesta implică intrinsec și un bun indicator pentru cota de popularitate a lui Dodon și a acoliților săi politici.

Ca un barometru, referendumul a măsurat presiunea din societatea moldovenească, gata să nu mai înghită poveștile populiste ale lui Dodon. O vorbă spune că ulciorul nu merge de două ori la apă, așa că cioburile nu îi vor aduce nicio bucurie lui Igor Dodon de data aceasta.

Ba din contra, va măsura decăderea politică a sa și a tovarășilor săi de drum, cu un an înaintea alegerilor parlamentare. De data aceasta, precampania timpurie, cu un an înainte de termen, nu a mai dat roade așa cum s-a întâmplat la prezidențiale, ci s-a întors cu efect de bumerang. Unul care a lovit cu putere moalele capului nu foarte luminat al strategilor PSRM-ului.

Populația, și așa pauperizată a R. Moldova, a dat duminică un vot de blam acțiunilor populiste de cheltuire a circa jumătate de milion de euro pe ambițiile și mofturile politice ale socialiștilor lui Dodon. Aceia care îi asigurau pe toți că vor avea grijă de banii lor ca de ochii din cap. Nici măcar votanții empatici lui Dodon din Rășcani și Botanică nu au putut salva eșecul, fapt ce arată subțirimea votanților, cel puțin din zona centrală a țării, a PSRM.

Doar un pic peste jumătate din pragul minim de prezență de 33,3%, mai precis 17,31% dintre locuitorii Chișinăului. au mers la votare. Restul și-au văzut duminică liniștiți de familie și treburile curente. Adică de micile plăceri ale vieții pe care încă nu le-au strangulat politicienii de pe Bâc.

Matematic vorbind, asta înseamnă că doar 1 din 6 chișinăuieni nici măcar nu s-au sinchisit să meargă la urne pentru PSRM și Dodon. Și nici aceia nu au votat cu toții în favoarea demiterii lui Chirtoacă. Și de ce ar fi făcut-o?

Mai mult decât atât, Dodon a suferit cea mai mare umilință chiar la secția de votare. Aproape cinematografic, Dodon a primit cea mai bună replică posibilă, atunci când a cerut un buletin în „moldovenească”: „Nu, avem doar în limba română!”, i s-a răspuns sec și usturător.

Un fel de „bea un ceai și nu te diorgăi!”, numai că de data asta cu Dodon în rol de victimă. Un moment ce ar trebui să le dea măsura eșecului lui Dodon și PSRM-ului pentru anul viitor la parlamentare, acolo unde deja se văd câștigatori. Infatuarea și arderea etapelor, de departe păcatele preferate ale lui Dodon, îi vor cânta și prohodul politic. Populismul are și el, într-un final, picioare scurte.

Cel mai important e că 70% dintre „locatarii” celor patru penitenciare de pe raza Chișinăului au mers duminică să voteze. O fi și ăsta un semn de „bun augur” în spiritul sloganului său, „Dodon are viitor”!

13 Noi 2017
Publicat în Editoriale

Republica Moldova e o țară săracă, în care, chiar dacă circa două treimi din populație locuiește la țară, cele mai multe afaceri și, respectiv, cei mai mulți bani, se fac în capitală. Primăria capitalei este considerată o „mină de aur” și râvnită ca atare de mulți nechemați. De la proclamarea Independenței încoace, multe partide și politicieni au privit cu jind primăria, de unde poți controla și avea multe beneficii economice, financiare, politice și de imagine pentru partid și pentru cel care deține frâiele.

23 Oct 2017
Publicat în Editoriale

Există o vorba care zice cam așa: boală lungă, moarte sigură! Și mai există una și mai și: câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia.  Cam în această cheie s-ar putea citi zvâcul recent al PSRM-ul lui Igor Dodon. Ambii au cășunat pe Curtea Constituțională într-un mod populist, cerând tragerea la răspundere de către o „comisie specială” a judecătorilor CC. PSRM-ul și-a trimis „războinicii” la atac, pe câmpia Armaghedonului politic de pe Bâc, împotriva „hoardei invadatoare” de români de la CC. 

Pagina 1 din 19