Evenimentul zilei

Lun10152018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Externe ANALIZĂ// Alegerile prezidențiale din Rusia și Ucraina, poligon pentru tactici militare disuasive

ANALIZĂ// Alegerile prezidențiale din Rusia și Ucraina, poligon pentru tactici militare disuasive Recomandat

10 Martie 2018 - 

Tensiunile dintre Rusia și Ucraina se vor amplifica în viitorul apropiat, în special datorită campaniilor electorale pentru alegerile prezidnțiale din cele și perioadelor de dinainte și după aceste scrutine. Dacă în cazul Rusiei vorbim despre alegeri prezidențiale ce urmează să aibă loc pe 18 martie, în Ucraina aceasta ar trebui să se desfășoare la un an distanță în martie 2019.

Așadar între cele două scrutine va exista o perioadă-tampon de un an de zile în care situația poate escalada și se va produce un spirit antagonic de tip răspuns-contrarăspuns în materie de retorică folosită atât de la Kiev, cât și de la Moscova.

Spre finalul anului 2017, Ucraina a primit undă verde din partea Occidentului penru a se dota cu armament modern de tip letal, iar Kievul și-a exprimat dorința de a achiziționa loturi întregi de sistem antitanc performant de tip Javelin ce ar descuraja o invazie terestru cu ajutorul blindatelor din partea Rusiei.

În contrapartidă, pe 1 martie 2018, cu ocazia discursului anual ținut în fața parlamentarilor ruși, liderul de la Kremlin Vladimir Putin a dedicat nu mai puțin de jumătate de oră din discursul său de două ore prezentării evoluțiilor tehnologice ale celor mai noi arme din dotarea armatei ruse.

Președintele rus Vladimir Putin a declarat cu voce tare că Rusia a dezvoltat și testat cu succes noi tipuri de arme nucleare care nu sunt „o moștenire sovietică”, ci mai degrabă un produs modern al specialiștilor ruși în armament.

Putin a prezentat noul sistem balistic „Sarmat”, rachetele de croazieră și dronele submarine dopate cu instalații energetice nucleare, precum și noile arme hipersonice rusești.

În același ton obsesiv al Moscovei, în care se cere de fiecare dată respect pentru Federația Rusă și în subliminal supunere din partea celorlalți, Putin a precizat că a venit timpul ca Occidentul să „asculte” Rusia.

Nu am facut niciodată un secret din planurile noastre (…) Este chiar surprinzător că, în ciuda tuturor problemelor noastre, Rusia a rămas prima putere nucleare. Nimeni nu voia sa ne vorbească, nimeni nu ne asculta. Ascultați-ne acum!”, a declarat Putin.

Deși a prezentat o gamă largă de inovații „invincibile” care pot străpunge sau fenta orice sistem anti-rachetă din prezent și din viitor, Putin a declarat că Rusia „nu amenință pe nimeni” și „nu are niciun plan să folosească acest potential de maniera ofensivă”.

Un discurs cu tentă mai multă disuasiv din punct de vedere militar, decât unul pacifist, așa cum a încercat să-l înmoaie spre final.

Mutarea Kievului

Discursul militarist al lui Putin vine la numai circa săptămâni după ce Ucraina a creat cadrul legislativ pentru a folosi pe deplin forța militară în estul țării. Mai concret, Petro Poroșenko a promulgat, pe 20 februarie, așa numita „lege a reintegrării”.

Documentul etichetează ca „teritorii temporare ocupat” toate zonele care nu sunt controlate de la Kiev și îl împuternicește pe președinte să folosească forța armată în interiorul țării. Este oferit astfel un cadrul legal pentru a intra efectiv cu armata în regiunea separatistă de Est, dar și în Ucraina, chiar dacă acesta ar echivala cu o declarație de război împotriva Rusiei.

„Această lege consolidează în mod substanțial baza legală pentru folosirea forțelor armate ucrainene și a altor organe de drept pentru apărarea statului nostru, în același timp stabilește reguli pentru protecția drepturilor și libertăților civililor”, a declarat Poroșenko la promulgarea legii.

Numai că această vine și într-o logică de campanie electorală pe care Poroșenko o pregătește încă de pe acum în speranța că va își va revitaliza popularitatea.

Conform unui sondaj prezentat la finalul lunii ianuarie 2018 de către Fundația pentru Inițiative Democratice și Centrul Razumkov, fostul premier Iulia Timoșenko conducea în sondaje cu 12,1%, urmată de Petro Poroșenko cu 10,2% and liderul Poziția Civică Anatoli Grițenko cu 7,8%.

De asemenea, legea prevede înființarea unui centrul de comandă comun al tuturor forțelor armate ucrainene pentru a controla toate unitățile militare și administrația militară-civilă din zona de conflict. În plus, toate referințele la Acordurile de la Minsk au fost eliminate din document.

Textul legii prevede că Rusia este „stat agresor” în cadrul conflictului din estul Ucrainei și că anumite teritorii din regiunea Donbas sunt ocupate ilegal de către trupe regulate și fără însemne ale Rusiei.

Legea numărul 7163 mai spune că Rusia este pe deplin responsabilă pentru asigurarea drepturilor omului în rândul populației civile ocupate și pentru asigurarea unui nivel de trai adecvat pentru cei care locuiesc în teritoriile pe care Kremlinul le ocupă.

Prin această lege se oferă bază legală forțelor armate ucrainene de-a lungul liniei de front cu Donbas fără declararea legii legii marțiale.

Putere mai mare asupra armatei

Cel mai important este faptul că, prin această lege, Poroșenko primește dreptul de a folosi forţele armate fără autorizaţie din partea Parlamentului. De asemenea, în urma legii, statutul ”operaţiunii antiteroriste” din estul Ucrainei va trece din controlul Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) în cel al armatei.

Experții își fac griji că, pe fondul campaniei electorale și revitalizare a populariții sale, Poroșenko să încerce acțiuni militare ce ar echiva cu războiul. Mai mult, această confruntare s-ar putea muta din zona internă spre cea externă.

Folosirea forțelor armate va rămâne la latitudinea Ministerului Apărării. Expertul ucrainean Pavel Rudiakov nu exclude ca preşedintele să folosească în scopuri electorale de această lege pentru a obţine al doilea mandat prezidenţial.

Experţii mai atrag atenţia şi asupra faptului că legea nu conţine o formulare clară asupra conflictului din Ucraina: există doar conceptul de respingere, descurajare a agresiunii şi asigurarea securităţii şi apărării naţionale, dar în același timp numește Rusia drept stat agresor.

De asemenea, mai există preocupări și asupra unor posibile abuzuri ale militarilor ucraineni care ar putea comite crime de război și care nu pot fi deși în fața în faţa Curţii Penale de la Haga, conform noii legi.

Revanșa Moscovei

Totuși, este interesant și timing-ul ales pentru alegerile prezidențiale din Rusia. Ziua de 18 martie, reprezintă data anexării peninsulei Crimeea de către Federația Rusă în 2014.

Politicienii de la Moscova sunt întotdeauna împătimiți ai simbolismului, iar Putin are o istorie în a oferi rușilor războaie, atunci când țara se află într-o criză internă, așa cum s-a întamplat în trecut cu intervenții militare din Caucaz în Cecenia și apoi în Georgia.

De altfel, Putin a declarat recent într-un documentar intitular „Ordinea Mondială 2018”, realizat de omul de televiziune Vladimir Soloviov apropiat Kremlinului, că imediat după anexarea Crimeii, Rusia se aștepta la sancțiuni din partea Vestului, dar mai importantă a fost dorința a circa două milioane de oameni din Crimeea de „reveni la Rusia”.

El a catalogat aceste sancțiunile Occidentul care au zdruncinat serios economia rusă și modul de viață al Rusiei ca fiind acțiuni ce denotă mai degrabă „slăciune decât forță”.

Tocmai de aceasta, perioada martie 2018 – martie 2019 va fi una fierbinte a tentațiilor militare și de o parte și de altă, după ce Ucraina a respins în modul cel mai categoric orice participare a Federației Ruse la misiunea pacificatoare a ONU în estul Ucrainei, deoarece pacificatorul și agresorul nu se pot prezenta concomitent în aceeași ipostază, a declarat recent ministrul Apărării al Ucrainei, Stepan Poltorak.

În cazul în care acest lucru ar fi fost acceptat, Ucraina ar fi intrat pe traiectoria unui joc similar cu cel pe care Rusia l-a făcut în Transnistria în 1992.

Atunci, militarii ruși, dar și gherile paramilitare din fostul spațiu sovietic au dus greul luptelor cu militarii moldoveni. Ulterior, Rusia și-a instalat „pacificatorii” pe Nistru și nu au mai plecat nici până în ziua de astăzi.

Ucraina preferă un format internațional, chiar și militari din țări agreate și apropiate Rusiei, dar fără militari ruși sau cei din țări care fac parte din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), bloc militar-politic infiintat și condus de Federația Rusă, cu țări în special din zona asiatică.

Și Putin și-ar putea flexa mușchii

Dar nu numai din partea lui Poroșenko se așteaptă acțiuni menite să îi ridice popularitatea, ci și din partea lui Vladimir Putin.

Analistul ucrainean Mihailo Goncear de la Centrul pentru Studii Globale „Strategia XXI” este de părere că după realegerea lui Putin la Kremlin și după campionatul mondial de fotbal, găzduit de Moscova în 2018, Rusia ar putea provoca incidente armate în Donbas, după care să acuze guvernul de la Kiev de ucidere în masă a civililor.

Astfel, s-ar putea crea scenariul de intervenție pentru „pacificatorii” ruși, a declarat Goncear pentru agenția de presă Ukrinform.

Retragerea Rusiei din cadrul Centrului Comun de Control și Coordonare (JCCC), în opinia sa, demonstrează, de asemenea, că Rusia poate alege acest scenariu de pseudo-pace” în care să spună că, odată cu plecarea lor, lucruri au escaladat în violențe.

Potrivit expertului, avordarea șefului Statului Major General al forțelor armate ruse, Valeri Gerasimov, ar descrie tehnologii ce țin de războiului hibrid.

Goncear a remarcat că agresiunea hibridă a Rusiei în Donbas a fost condusă încă de la început, în conformitate cu scenariul ce indică provocarea unui incident care ar fi folosit apoi ca motiv pentru o invazie „legală” pe scară largă a trupelor rusești pentru a pedepsi „regimul dictatorial de la Kiev”.

El a adăugat, de asemenea, că victoria în războiul hibrid nu înseamnă ocupație și control total asupra teritoriului. „Victoria în războiul hibrid înseamnă crearea unui haos într-un anumit teritoriu, care devine incapabil apoi să implementeze diferite proiecte economice și de securitate care nu răspund intereselor agresorului. În acest caz, este Rusia”, a spus el.

Goncear a mai afirmat că Ucraina trebuie să pună în aplicare un set de măsuri, din cauza faptului că Rusia nu va refuza în continuare să continue agresiunea de tip hibrid. În același timp, în momentul potrivit, după ce a creat un „casus belli” (motiv de război -n.r.) potrivit, Kremlinul va relua agresiunea militară pe scară largă asupra Ucrainei.

Într-o astfel de situație, regiunea estică a Ucrainei va reprezenta de parcursul viitorul an o mare provocare atât pentru Vest, cât și pentru Est, dar mai ales pentru cetățenii ucraineni. Aceștia vor fi țința unui bombardament mediatic despre posibile conflicte în estul țării.

 

Escaladarea acesta ar putea conduce chiar la un conflict deschis între Ucraina și Rusia. Tocmai din acest punct de vedere al alegerilor prezidențiale din ambele țări, tocmai astfel de extreme nu trebuie excluse din viitorul scenariu regional și din cadrul ecuației mai mari de la nivel mondial. Astfel o nouă specie de discurs politic periculos ar putea lua naștere: cea a „populismului de natură militară”.

Sursa: Karadeniz Press

Lasă un comentariu