Evenimentul zilei

Lun05272019

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Politică 2015, anul calamităților politice în Republica Moldova

2015, anul calamităților politice în Republica Moldova Recomandat

21 Decembrie 2015 - 

Oligarhi, jefuitori, mincinoși și măscărici și­-au dat mâna pentru cel mai jalnic an din istoria de după independență.

Chiar dacă nu debuta sub cele mai bune auspicii, începutul anului găsind Republica Moldova fără la 30 de zile după alegeri, 2015 nu anunța nimic din dezastrul care s­a dovedit a fi în următoarele 12 luni. A fost sezonul în care „povestea de succes” a Parteneriatului Estic s­a transformat în „povestea de dispreț” a întregii lumi civilizate. „Meritul” pentru această nedorită metamorfoză aparține aproape exclusiv unei clase politice care, parcă intenționat, a lucrat ca din imaginea bună a Chișinăului la nivel internațional să nu mai rămână piatră pe piatră. Plan care le­-a reușit de minune, Republica Moldova redevenind gaura neagră a Europei care era și până în 2009, la finalul dublului mandat PCRM.

Coalițiile

La mai bine de o lună de la alegerile parlamentare, care au consfințit voința electoratului moldovenesc de a continua calea spre integrarea europeană, liderii partidelor pretins pro-europene nu găseau limbaj comun pentru (re)alcătuirea unei coaliții care să reia traseul de până la scrutin. Aparent, mărul discordiei era Partidul Liberal, cel care solicita numirea unui procuror general european, capabil să lupte cu corupția aproape generalizată. Opoziția celorlalte două partide, PD și PLDM, a fost aproape isterică. Nu întâmplător, din moment ce ambele formațiuni, după cum s­a dovedit ulterior, aveau motivele lor. Pe de o parte PLDM fugea de responsabilizarea liderului de dispariția sumelor din BEM, pe de altă parte PD promisese încă din vara lui 2014 comuniștilor că îi vor reintroduce pe ușa din spate a guvernării. Această ultimă variantă s­-a și produs, de altfel, PCRM susținând guvernul minoritar alcătuit de PLDM și PD. Toate acestea însă numai după mascarada organizată în Legislativ, pe 12 februarie, când guvernul Leancă a fost repsins, în urma unei regii la care au contribuit inclusiv colegii din PLDM ai ex­-premierului.

Guvernările

Șase zile mai târziu, același Parlament îl vota cu entuziasm pe Chiril Gaburici ca premier și odată cu el și Cabinetul de miniștri. Opțiunea Gaburici, a fost o surpriză pentru ziariști, care au aflat ceva mai târziu resorturile acestei nominalizări. Un controversat om de afaceri, ale cărui legături duceau la o singură concluzie, aceea că el reprezenta veriga lipsă în lanțul dintre Filat și Voronin. Un personaj docil, dispus să îndeplinească dorințele ambilor protectori, dar care avea un mare „defect”, nu răspundea la comenzile oligarhului Vlad Plahotniuc. Ceea ce i­-a și adus sfârșitul carierei sale meteorice prin politică. Trei luni mai târziu, Gaburici devenea istorie, după ce presa descoperise falsuri în diplomele sale universitare, iar tentativele sale timide de a rupe firele prin care era legat de alți politicieni au eșuat lamentabil. După o lună și jumătate de negocieri și compromisuri, a venit rândul unui nou premier pentru Moldova. Valeriu Streleț, cunoscut ca locotenent de nădejde al lui Vlad Filat, a venit la învestitura din 31 iulie și cu voturile PL. Chiar dacă nu au primit procuror general european, liberalii au pus revenirea lor la guvernare pe dorința de continuare a procesului de integrare europeană și de a da consistență guvernării. Singura problemă e că nimeni nu mai avea chef de integrare europeană. Arestarea lui Vlad Filat, la 15 octombrie și apoi demiterea guvernului Streleț au pus cruce oricărei discuții despre reformele atât de necesare pentru a rămâne în cărțile unei iluzorii europenizări.

Cu patru guverne într­-un singur an, unul în exercițiu, două învestite și, ultimul, interimar, Republica Moldova s­a dovedit un adevărat caz clinic al geopoliticii europene în 2015. Cu un sistem captiv în totalitate în mâinile oligarhilor, jefuit până la sânge de aceleași personaje, Republica Moldova nu mai nici măcar caricatura statului de acum un an.

Partidele

Într­-un an în care nu au făcut nimic altceva decât să accelereze prăbușirea statului, partidele de la Chișinău au existat doar ca paravan pentru mizeriile din spatele scenei politice. PLDM s-­a compromis aproape total prin demonstrarea implicării liderului Vlad Filat în furtul unei bune părți a banilor de la BEM. Lipsiți de cârmaci, liberal­-democrații nu s­-au dezmeticit și au încheiat debusolați și dezorientați un an politic catastrofal pentru ei. Loviturile succesive primite au scufundat cel mai important partid al blocului așa­-zis „pro-­european”, transformându-­l într­-un cor de bocitoare ale soartei ex-­președintelui din arestul CNA, incapabile de a se concentra și a gestiona interesul politic al partidului. Succesiunea de ezitări și pretenții pentru a reveni la guvernare ne arată un partid care pare condus de deviza medievală a regelui Ludovic al XV­lea: „După noi, potopul”.

PD, în ciuda retragerilor succesive ale liderului de drept, Vlad Plahotniuc, întâi din Parlament, apoi din funcția de prim-vicepreședinte al partidului, a rămas același SRL politic cu angajați devotați stăpânului. Pretențiile de a se erija în decidenți ai coaliției pro­europene nu au făcut decât să transforme discursurile europene de la Chișinău în momente penibile de comedie involuntară. Lucru sesizat, de altfel, de fostul comisar european pentru extindere, Ștefan Fule, care i­-a luat, la figurat, deocamdată, la șuturi în dos pe democrații degrabă vorbitori de Europa.

PL, după șapte luni de frecat banca opoziției, a renunțat prea ușor la pretenția de a aduce procuror general european și a acceptat participarea la o guvernare care era din start sortită eșecului. Meritul liberalilor e acela de a fi adus în premieră în spațiul public informația despre furtul miliardului din bănci, dar și acela de a fi desemnat miniștri care, în numai câteva luni de mandat, au făcut lucruri importante pentru ministerele care le-­au revenit.
PCRM, devenit în ultimul an debaraua politică a PD, este umbra ridicolă a partidului care a guvernat timp de două mandate. Fără niciun secund remarcabil, Voronin rămâne cel care conduce sigur formațiunea spre o destinație evidentă. Aflată undeva sub nivelul pragului electoral.

În ceea ce privește formațiunile conduse de bufonii oficiali ai Kremlinului în misiune la Chișinău, PSRM și Partidul Nostru, cele două grupări nu fac decât să profite de prostia și incapacitatea celorlalte partide. Cu o speranță de vot fundamentată pe lumpenul Basarabiei, cărora li se alătură și nostalgicii cadavrului sovietic, aceștia speră ca 2016 să le aducă îndeplinirea visului lor, acela de a ajunge la guvernare. Măcar pentru a nu mai plăti din banii de la Moscova tricourile, șepcuțele și concertele pentru prostimea care îi venerează.

Protestele

2015 a fost și anul protestelor la Chișinău. Încă din primele zile ale primăverii, capitala a fost zguduită de demonstrațiile Platformei Civice „Demnitate și Adevăr. Pornită inițial ca o mișcare de curățare a fenomenului politic din Republica Moldova, DA s­a împotmolit în controversele legate de lideri cu trecut partinic și propriile afecte personale. Timiditatea cu care s­au manifestat vizavi de unii lideri politici, în comparație cu alții a lăsat să se înțeleagă existența unui scenariu prestabilit pentru această mișcare. Confirmarea acestui fapt a venit pe ultima turnantă a anului, atunci când platforma „civică” a devenit partid, sărbătorind momentul primelor alegeri, cu rezultate previzibile de acum 6 luni, la un restaurant de lux din capitală, din categoria celor frecventate de cei pe care îi blamau în piață.

Nu au lipsit nici manifestările unioniste, care au cerut revenirea Basarabiei la patria­-mamă. Mai insistente și mai bine structurate, pe fondul crizelor tot mai dese de greață față de democrație ale politicienilor, acestea i­au scos din minți pe socialiști. După un an întreg în care au suportat cu greu mulțimile de tineri și intelectuali care au cerut Reunirea, socialiștii au răbufnit în manifestări demne de analize psihiatrice. Întâi deputatul exmatriculat de la USM, Vlad Bătrâncea, a rupt o hartă a României Mari. Apoi, a venit rândul lui Igor Dodon, care, într­-un discurs în care, din cauza surescitării încurca limbile de adresare, româna cu rusa de gopnic, a reușit cu greu până la final să nu se rănească singur sau să evite un atac vascular cerebral.

Lasă un comentariu