Evenimentul zilei

Mie11142018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Politică Opinii
27 Iun 2015
by  - 
Publicat în Opinii


Rusia este deja statul ce probează o singularitate majoră în sistemul internațional, după ce a pus sub semnul întrebării regulile dreptului internațional și a schimbat prin forța armelor frontierele în Europa, încălcându-și propriile angajamente la nivel european.

Există o lungă lisă de acorduri internaționale și reguli încălcate de către Federația Rusă la anexarea Crimeii și cu agresiunea militară din Estul Ucrainei, de la Helsinki 1, la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, Acordul de la Budapesta privind intrarea Ucrainei în tratatul de neproliferare nucleară, cedarea armamentului nuclear din perioada sovietică în schimbul garanțiilor de independență și integritate teritorială, actul fondator NATO-Rusia sau acordurile UE-Rusia.

Mai nou, Rusia s-a dovedit un actor care nu îndeplinește cu bună credință un alt angajament din cadrul regulilor ONU, statuat și de dreptul internațional: abținerea de la utilizarea forței și de la amenințarea cu utilizarea forței. În afara acțiunilor din Georgia și Ucraina, utilizarea direct a forței, Federația Rusă a trecut la o perioadă sistematică de amenințare cu utilizare a forței, sub diferite pretexte, la adresa statelor din Estul Europei cu precădere, inclusiv la adresa României. Iar procedeul de intimidare la adresa statelor suverane trebuie denunțat și contracarat la nivel statal, pentru a evita o presiune suplimentară asupra populației și manifestarea eficienței războiului informațional la adresa occidentului, inclusiv a țării noastre.

Totul a început cu pretențiile ca statele din spațiul post-sovietic să-și subordoneze interesele lor naționale intereselor ruse, nedefinite, schimbabile. Într-un acces de revizionism de tipul doctrinei Berejnev a suveranității limitate, Federația Rusă a cerut statelor post-sovietice să nu-și aleagă liber soluția de securitate – intrarea în NATO, nici cea de prosperitate - intrarea în spațiul de liber-schimb al UE. Presiunea a fost atât de mare încât atunci când Georgia și Ucraina au anunțat aspirațiile de intrare în Membership Action Plan, un proiect ce premerge invitarea în Alianță, Rusia a declanșat războiul ruso-georgian, iar când Ucraina a vrut să intre în spațiul de liber schimb european, a anexat Crimeea și a declanșat războiul din Estul Ucrainei, încălcând Carta de la Paris pentru o nouă Europă ce spunea explicit că statele din estul Europei au dreptul să-și aleagă liber opțiunea de Securitate și prosperitate.

Apoi Rusia a avut pretenția ca NATO să nu se extindă spre Est, pe motiv că se simte amenințată de apropierea Alianței defensive de granițele sale, o aberație deoarece Alianța e una a regulilor și previzibilității cu care Rusia avea relații directe și nici nu e una pregătită să atace vreodată orice vecin, din contra, una din condițiile tacite intrării în Alianță a oricărui stat este buna relație cu vecinii.

În ceea ce privește România, tipurile de amenințări sunt cele la adresa amplasării scutului anti-rachetă și la adresa amplasării/prepoziționării de tehnică militară grea pentru exerciții și pregătirea apărării, respectiv a măsurilor de reasigurare ale Alianței. Evident că și aici e greu de explicat de ce ameninți tacit cu amplasarea de contramăsuri și capabilități nucleare cu rază medie în Crimeea în fața unui dispozitiv pur defensiv al NATO, scutul anti-rachetă, sau de ce ameninți cu contramăsuri atunci când Alianța își reasigură Aliații în fața unei agresiuni posibile, devenită credibilă din cauza ta, pentru că ai anexat Crimeea, teritoriu al Ucrainei, recunoscut internațional, și ataci în continuare prin intermediari în Est.

Amenințarea cu utilizarea forței a apărut și în privința faptului că anumite zone de pe teritoriul României au fost declarate ținte legitime de către Federația Rusă. Ca un golan în curtea școlii, Moscova amenință cu bătaia și face scandal la adresa colegilor săi pentru că nu se aliniază cum le cere el și nu-l recunosc drept șef. E motivul pentru care atât NATO cât și SUA au declarant explicit responsabilitatea pentru apărarea tuturor aliaților, și au dovedit acest angajament în mod practic, inclusiv prin aceste noi comandamente și tehnică militară pre-poziționată. Însă poate și oficialii români ar trebui să ia o pauză în bătălia internă pentru a se poziționa explicit față de amenințările Rusiei și pentru a liniști populația care ar putea cădea victimă propagandei și războiului informațional al Kremlinului în România.

Iulian Chifu

evz.ro

25 Iun 2015
by  - 
Publicat în Opinii

Lupta pentru Primăria Chișinău a fost întotdeauna, fără excepție, între pro­-occidentali și pro-­estici. Pe fondul ultimelor evoluții, bătălia a devenit și mai acerbă din acest punct de vedere.

19 Iun 2015
by  - 
Publicat în Opinii

Demisia premierului Chiril Gaburici deschide calea unei resetări politice a situaţiei din Republica Moldova (RM), alegerile locale de duminică fiind cele care vor arată dacă această va fi în bine sau în rău, spune analistul Dan Dungaciu, care mai subliniază faptul că “sistemul financiar este într­o criză atât de profundă încât problema supravieţuirii că stat a RM se pune în acest moment”.

17 Iun 2015
by  - 
Publicat în Opinii


În cei douăzeci de ani de existență a Republicii Moldova s-au schimbat multe guvernări, cu diferite orientări.

16 Iun 2015
by  - 
Publicat în Opinii

Săptămâna dinaintea alegerilor a curs cerneală și a împroșcat venin parcă întro singură direcție, către partidele pro-europene de la Chișinău.

16 Iun 2015
by  - 
Publicat în Opinii




Când mi-am luat biletul pentru vacanță, nu știam data alegerilor locale. Azi l-am schimbat. Am pierdut niște bani, dar nu am cum să-mi pierd și conștiința.

Nu am cum să las babele și moșii din Botanica (minoritatea imperială lăsată de URSS) să decidă în locul meu. Nu am cum să las o candidată MUTĂ și ABSENTĂ în campania electorală să vină și să o facă pe gospodina într-o capitală care a fost dintotdeauna pro-europeană. Da, pentru mine votul pentru Chișinău este în primul rând unul geopolitic. Da, Chișinăul e ultimul fief. După Bălți, Orhei, Transnistria și UTA Gagauz YERI vreau să cred că în Chișinău încă mai există conștiință națională și că nu e totul pierdut. Piața Marii Adunări Naționale, unde s-a îngenuncheat în 1989 și unde s-a luptat pe 7 aprilie 2009, aici este! Aici, în Chișinău!

Sunt fiică de… „țopârlani”!

De câțiva ani am, în sfârșit, viză de reședință în Chișinău. Locuiesc însă aici de 20! Părinții mei sunt cei care au muncit din greu ca să îmi dea câțiva metri pătrați de viză de reședință în acest oraș. Ei sunt „țopârlanii” (așa îi numea într-o emisiune la Publika TV o vorbitoare de rusă pe moldovenii care au „năpădit” asupra Chișinăului după 1960 încoace) care au îndrăznit să aspire la mai mult pentru copiii lor. Ei sunt cei care și-au sacrificat tinerețea și nu numai ca să îmi cumpere un loc al meu. Noi nu am primit apartamente gratis de la stat, precum cei veniți de prin fundul Siberiei. Ba dimpotrivă, părinții noștri au sacrificat multe pentru ele. Da, ei sunt „țopârlanii” care au cutezat să ridice capul de sub sabie. Iar eu, la rându-mi, îmi voi revendica, în numele lor, dreptul firesc, de băștinaș al acestui pământ. Pe 28 iunie voi da un vot împotriva veneticilor eurasiatici.

28 iunie 1940 – 28 iunie 2015

Pe 28 iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice prin care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române din Basarabia și partea de Nord a Bucovinei. Basarabia a fost pierdută, recuperată în 1941, iarăși pierdută la sfârșitul războiului. 28 iunie 1940 este una dintre paginile cele mai tragice ale acestui pământ. A fost o pagină a războiului de 200 de ani dintre Est și Vest pentru acest colț de pământ românesc. Atunci au învins sovieticii. Pe 28 iunie 2015, la Chișinău urmașii sovieticilor și susținătorii Eurasiei nu au voie să câștige.
Jos labele de pe Chișinău!
Da, repet, pentru mine votul pentru Chișinău este unul în primul rând geopolitic. Pentru mine nu contează numai pâinea și sarea pe masă. Pentru mine demnitatea mea contează! Și nu sunt singura.

Nu vom ceda Chișinăul! Niciodată!

Stela Popa

14 Iun 2015
by  - 
Publicat în Opinii

În Republica Moldova au avut loc, ieri, alegeri locale la termen. Cu excepția obișnuitelor localități din regiunea separatistă din stânga Nistrului, unde nu s-au desfășurat alegeri, agitația a fost un test al alianței minoritare proeuropene susținută de comuniști care și-a pierdut premierul, pe Chiril Gaburici, în vinerea dinaintea alegerilor.

08 Iun 2015
by  - 
Publicat în Opinii

În cele două decenii de existență, Republica Moldova nu a reușit cu desăvârșire să-­și scrie o pagină în istoria post-comunistă a Europei. De la proclamarea independenței încoace, Republica Moldova nu a obținut niciun succes notabil.

05 Iun 2015
by  - 
Publicat în Opinii

Contactând permanent cu oamenii, urmărind atent ce se întâmplă în Republica Moldova, apelând la diverse cercetări sociologice, am ajuns la concluzia că problemele cu care se confruntă cetățenii noștri pot fi incluse în șase blocuri convenționale.

26 Mai 2015
by  - 
Publicat în Opinii

Țările Baltice sunt primele, și până acum unicele, state ex-sovietice care au aderat la UE și NATO. Adică sunt unicele care au reușit să iasă din mocirla bolșevică și post­-bolșevică și să reintre în cadrul civilizației europene.

11 Mai 2015
by  - 
Publicat în Opinii

Democrația contemporană este reprezentativă. Adică poporul doar își delegă puterea suverană unor reprezentanți, care urmează să guverneze în serviciul celor care i­au ales.

03 Mai 2015
by  - 
Publicat în Opinii

Cercetările sociologice de ultimă oră indică un interes sporit al alegătorilor față de alegerile din 14 iunie 2015. Climatul politic din Republica Moldova este unul demoralizator, fiind caracterizat de o pronunțată nemulțumire a populației față de situația deplorabilă în care s­a pomenit societatea noastră.

01 Mai 2015
by  - 
Publicat în Opinii

Cetățenii Romei se bucurau de o serie de drepturi, datorită cărora în istoria mondială s­a și cristalizat conceptul de cetățenie.