Evenimentul zilei

Vi11242017

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Politică Opinii
09 Aug 2016
by  - 
Publicat în Opinii

Evoluția moldovenismului poate fi obiect de studiu științific. Să treci de la primitivisimul stalinist arhaic la plagierea altor teorii la fel de fantasmagonice în doar un secol, este totuși o realizare. Obiect de studiu interesant pentru psihiatri. Mai ales când „ideea națională” moldovenească este promovată de ne-moldoveni, nevorbitori de „moldovenescă”, care locuiesc în Basarabia mai puțin de două secole.

08 Aug 2016
Publicat în Opinii

Nu mai este de ceva vreme niciun secret că Rusia a anexat de facto și regiunea separatistă a R. Moldova, denumită pe scurt Transnistria. Chiar dacă nu există o recunoaștere scriptică a acestui fapt, la fel ca în cazul Crimeei, toate elementele constitutive ale unei anexări se regăsesc până în cele mai mici detalii. Dacă în anii precedenți Moscova se consulta și cu Chișinăul atunci când venea vorba de această regiune, acum Federația Rusă a eliminat complet din ecuație „intermediarul”. Ceea ce este însă mai grav este lipsa de reacție fermă a autorităților, precum și a societății civile care pare anesteziată de un amestec între căldura de afară și indiferență.

Ultima ispravă a rușilor în acest sens este deschiderea ostentativă și sfidătoare a nu mai puțin de 22 de secții de votare în Transnistria pentru alegerile parlamentare din Federația Rusă. Totul peste capul Chișinăului, care nici măcar nu a fost consultat. Mass-media a atenționat despre acest lucru încă de pe 20 iulie, dar autoritățile de la Chișinău nu au făcut public vreun demers de protest împotriva acestui fapt. Dacă în anii precedenți au mai fost astfel de incidente, iar Moscova cerea acceptul Chișinăului, la acest scrutin Moscova a decis să schimbe tactică și pur și simplu să ignore autoritățile constituționale ale R. Moldova. Colac peste pupăză, partidul unic al lui Putin - Edinaia Rossia – și-a făcut sediu într-unul dintre hoteluri din Tiraspol.

În partea economică, Rusia aplică de mai bine de un an un embargo preferențial pentru firmele găgăuze și transnistrene, sfidând în continuare Chișinău care este nealiniat politic și vrea în continuare în UE. Vizita recentă a lui Rogozin a dat un semnal clar cum că Rusia vrea să deturneze Republica Moldova de pe drumul european și a propus un „măr al discordiei” sub forma unei foii de parcurs. Acest document a dezvăluit adevăratele intenții ale Moscovei care, în subsidiar, ar vrea ca R. Moldova să asigure supraviețuirea economică a regiunii separatiste. Practic, Rusia ar împușca doi iepuri dintr-o lovitură. Și deraierea de la cursul european și supraviețuirea economică a separatiștilor fără ca Moscova să mai fie nevoită să scoată bani din buzunar. Pe scurt, băgarea mortului până-n ultima cameră a casei moldoveanului.

Cel mai important semnal însă a fost dat în plan militar zilele trecute, când soldații ruși au trecut Nistrul împreună cu cei transnistreni. Totul ambalat sub forma unor manevre militare de antrenament. Totuși, mesajul a fost cât se poate de clar, cum că soldații ruși dislocați în regiune vor lupta cot la cot împotriva oricărui „terorist și extremist” de pe partea dreaptă a Nistrului. Un astfel de exercițiu ar fi putut avea consecințe foarte grave pentru securitatea R. Moldova, ținând cont că aceștia s-au antrenat la doar câteva zei de kilometri de Chișinău. Armata R. Moldova nu a fost mobilizată și a părut complet nepregătită, iar reacțiile politice au fost slabe și de ochii lumii.

Acest lucru denotă încă o dată pericolul neutralității și dovedește încă o dată că „moldovenismul” și „patriotismul” este un doar slogan de adormit copiii și de încins mințile credule. Niciun „patriot” din gașca lui Dodon și a ONG-urilor moldoveniste nu a avut nicio reacție. Acești „adevărați patrioți” și-au dat din nou arama pe față și anume că ar închina țara la primul soldat rus care ar trece Nistru. Însumând toate acest aspecte politice, economice, militare, concluzia nu poate fi decât că Rusia a anexat de facto acestă parte a R. Moldova și că nu se va da dusă de bunăvoie în veci. Important este ce va face Chișinăul pe viitor. Va amputa piciorul cangrenat, sau îl va târî până ce infecția va cuprinde tot corpul?

02 Aug 2016
by  - 
Publicat în Opinii

Am văzut-o și pe asta. Veaceslav Platon, eroul poporului. Victima oligarhilor. Și unionist. Mai exact, un fel de neantiunionist, o nouă specie de politician moldovean. Unul care nu este pentru unire, dar nici împotriva acesteia. Totul în dependență de profitul financiar sau electoral.

25 Iul 2016
Publicat în Opinii

În ultimii ani, dinamica relațiilor internaționale în Europa s-a schimbat considerabil. Nu totul se împarte în alb și negru, ci există mult mai mult de 50 de nuanțe de gri. Punctul de inflexiune a fost determinat de anexarea ilegală a Crimeei la Federația Rusă, în primăvara lui 2014. De atunci, lucrurile nu au mai stat la fel. Degringolada și populismul a sporit în interiorul UE și a culminat recent cu Brexit-ul Marii Britanii. Dar nici în alte țări civilizate situația nu este mai așezată. Același context, un populism deșănțat, se poate observa și în Germania. Acolo unde șeful diplomației joacă un joc extrem de periculos, de genul celui jucat populist și prost din punct de vedere tactic de către fostul premier britanic, David Cameron. Poate cel mai responsabil politician pentru Brexit care nu a înțeles că de dragul câtorva procente a intrat în cea mai mare capcană a eurofobilor din UKIP. Pe scurt, a intrat în cocina populismului și l-au mâncat porcii.

De data aceasta, socialist-democratul Frank-Walter Steinmeier, ministrul de Externe, se joacă și el cu focul în încercarea internă de a forma o alianță politică cu Die Linke (Stânga, de inspirație comunistă) în perspectiva alegerilor parlamentare ce vor avea loc la anul. Social-democrații speră să facă majoritate parlamentară cu foștii comuniști din RDG și alte formațiuni mai mici, precum Verzii. Sau cum a fost numită de presa germană „alianța Roși-Roșu-Verde”.

Bun, dar din nou apare întrebarea: care este relevanța pentru R. Moldova? În primul rând, Chișinăul este o miză mai mică într-o tendință mai largă. Și anume de reapropiere și colaborare a forțelor interne de stângă din Germania cu Rusia. Stângistul șef al diplomației de la Berlin nu este deloc la prima abatere în acest sens și promovează de câțiva ani buni o politică de apropiere dintre Berlin și Moscova și, mai nou, vrea să facă uitate și sancțiunile occidentale împotriva Rusiei. Cu alte cuvinte, să recunoască tacit și de facto anexarea Crimeei, chiar dacă aceasta s-a făcut împotriva normelor de drept internaționale prin încălcarea suveranității cu forța armelor. De asemenea, Steinmeier a criticat recent politica NATO în Europa de Est pe care o considera „războinică”, potrivit unui interviu acordat pentru Bild.

Germania deține președinția rotativă a OSCE, iar mandatul său riscă să treacă neobservat, deoarece nu a reușit nicio realizare în cadrul vreunui conflict înghețat creat de Rusia. Asta ar însemna o bilă neagră pentru diplomația germană condusă de Steinmeier, cel care nu a renunțat la visul de a deveni cancelar din 2017. Chiar și negocierile din dosarul transnistrean, în care Berlinul își punea mari speranțe, au dat chix. Chișinăul nu a acceptat niciuna dintre propunerile Tiraspolului, care de altfel nu sunt decât revendicări pentru întărirea „statalității separate” a regiunii transnistrene și nimic mai mult. Față de orice negociere normală, Tiraspolul nu a oferit nimic la schimb Chișinăului la discuțiile din Germania. Doar au cerut cu vârf și îndesat. Sigur, așa cum era de așteptat, nici Chișinăul nu a mușcat momeala și a rămas ferm pe poziție. Întorși acasă frustrați și nemulțumiți, separatiștii transnistreni au început din nou varza în ogradă. Ba că sunt „blocați economic”, ba că vor închide și ei „tranzitul românesc” al mărfurilor pe teritoriul transnistrean.

Astfel că Steinmeier va veni la Chișinău doar pentru a face presiuni suplimentare în vederea acceptării post-negocieri a cerințelor Tiraspolului în defavoarea Chișinăului. Steinmeier va veni pentru a bate cu pumnul în masa decidenților de la Chișinău și de a le spune voalat sau pe față că fondurile germane/europene vor depinde și de acest lucru în viitor. Practic, un șantaj a la russe făcut de Germania la Chișinău. Tocmai din acest motiv, Chișinăul trebui să se aștepte la un atac destul de contondent al populiștilor germani de stânga care își fac jocurile interne pe spatele politicii externe promovare în state mai slabe din Europa de Est. Un fel de reeditare a jocurilor ruso-germane privind estul Europei.

Nu știm dacă se va numi Pactul Steinmeier-Lavrov, dar cert este că dosarul transnistrean va intra în acest pachet de revitalizare a înțelegerilor dintre Rusia și Germania pe această bucată orientală a Europei. Tocmai din acest motiv, Chișinăul trebuie să stea strâmb și să judece drept contextul internațional al vizitelor europenilor în capitală. Nu toate sunt aducătoare de prosperitate și vești bune, așa că trebuie să vadă cadrul principal din acest mare tablou, ca să poate anticipa ce va urma să fie pictat în dreptul colțului său. Bordelul politicii europene nu mai are inhibiții, iar desfrâurile interne poartă parfumul clasic al apei de colo(g)nie rusească.

18 Iul 2016
Publicat în Opinii

Finalul săptămânii trecute a fost zguduit de un scenariu pe care cu greu îl putea anticipa cineva într-o țară a sistemului colectiv de apărare mondială ce se întinde pe mai multe continente. Sau mai simplu, NATO. Chiar dacă Turcia are un soi de tradiție în loviturile militare date de la fondarea Turciei moderne, în 1923, de către Mustafa Kemal Ataturk, scenariul unei astfel de lovituri în ziua de astăzi era puțin probabil. Ceea ce este mai important este caracterul în lanț pe care astfel de acțiuni îl provoacă și cât de periculoase sunt ele pentru climatul de securitate regional.

Imediat după lovitura militară din Turcia, au urmat neliniști în Armenia și apoi în Kazahstan. Chiar dacă unda de șoc a acțiunii din Turcia s-a propagat în zona Caucazului și a Asiei, este bine ca Republica Moldova să tragă învățămintele de rigoare din toată această poveste. Și anume că nimeni nu mai este în siguranță, iar războiul modern, de tip hibrid, așa cum mai este el numit acum, are mai degrabă un caracter de „blitzkrieg multivectorial”. Unul care poate îngenunchea rapid o țară, dacă este urmată rețeta completă.

Tocmai de aceea, soldații R. Moldova trebuie să fie pregătiți la orice oră, iar acest lucru nu se poate face decât prin concursul și ajutorul celor mai antrenați soldați, respectiv cei din blocul NATO. Un colos ce dispune de resurse materiale și umane uriașe și care este recunoscut pentru profesionalismul și experiența sa în arta războaielor. Nu trebuie să fii vreun Clausewitz să vezi faptul că, la numai câțiva zeci de kilometri de Capitală, stau trupe ostile autorităților centrale de la Chișinău și alături de acestea tot felul de „pacificatori” și străjeri ai depozitelor de muniții ale fostei armate sovietice a XIV-a. Unii care se pot transforma imediat în „omuleți verzi”. Oameni de „nădejde”, la nevoie!

De aceea neutralitatea invocată cu atât aplomb de militanții politici pro-ruși din Moldova, deghizați sub haina de „patrioți”, trebuie să ridice întrebări serioase. Dacă nu sunt militarii instruiți și echipați cu tehnici moderne de luptă, cum pot face față ei unor posibile atacuri? Cum pot apăra ei poporul nepregătiți și neinstruiți, așa cum cer „patrioții” pro-ruși din zona de stânga această țară? Povestea aceasta cu neutralitatea politică nu are nicio legătură cu neutralitatea de facto a pregătirii militarilor moldoveni pentru a-și apăra bucata de pământ. Cei care militează pentru neutralitate, pe lângă faptul că sunt ridicoli, sunt de facto și niște anti-patrioți, dacă pot spune așa, deoarece vor să lase R. Moldova slabă în fața unor amenințări iminente și cât se poate de reale. Mai grav este că acest „patriotism” ascunde de fapt sentimente adverse față de NATO și UE și filo-rusism.

La fel ca și ceea ce înseamnă UE, este nevoie să fie explicat în Republica Moldova și ce înseamnă NATO. Alianța nu este un sperietoare, ci un garant al stabilității și securității de câteva zeci de ani a lumii civilizate. Tocmai prin faptul că Rusia duce în această zonă un război propagandistic intens, componentele enumerate mai sus sunt transformate exact pe invers. Adică, pericol și nesiguranță. Încă de la fondarea NATO, nu am văzut nicio agresiune externă a vreunui stat membru de către o altă entitate, dar în schimb au existat mai multe războaie în zona sateliților ex-sovietici, precum Ucraina, Republica Moldova, Georgia sau Armenia.

Toate cu câte o „moștenire”, sau mai bine zis o matrioșkă a Moscovei, sub forma unor conflicte înghețate sau chiar deschise. NATO nu este o opțiune, ci este o necesitate pentru R. Moldova. Dacă cineva din exterior poate ajuta R. Moldova într-o situație conflictuală, aceea cu siguranță nu va fi Federația Rusă, la care se prosternează „patrioții roșii” ai Moldovei, în frunte cu Dodon și alte tinichele politice atârnate de coada Moscovei. Așa că, dacă ar fi să definim agresorul, acesta ar avea un nume clar și nu ar fi NATO.

În ziua de astăzi, neutralitatea este doar o lozincă și numai profesionalizarea și întărirea capacităților defensive pot face o țară puternică. Una capabilă să reziste din punct de vedere militar unor agresiuni tot mai prezente în jurul granițelor sale, așa cum este și cazul R. Moldova. Iar lecția puciului turcesc este încă o dovadă clară a zăngănitului de arme din regiune. Pentru cine va avea urechi să audă și să acționeze în consecință va fi bine, pentru ceilalți există mereu așa-zisa neutralitate, o manifestare populistă a unei impotențe de facto incapabilă de a asigura securitatea propriilor cetățeni în caz de pericol. Cum este mai bine?

15 Iul 2016
by  - 
Publicat în Opinii

Rusia contemporană nu mai este prizoniera unei ideologii. Nu a  unei ideologii, ci a mai multor ideologii, suprapuse anacronic. Pentru interior se apelează cu succes la două astfel de instrumente propagandistice. Paralel acționează nostalgia sovietică și naționalismul rus. Două principii, care deși sunt aparent diametral opuse, se completează cu succes în spălarea de creieri a Kremlinului. Combinarea internaționalismului socialist cu naționalismul rus este o realizare mai mare și decât zborul lui Gagarin. Proletariatul mondial s-a regăsit în neo-nazistul rus. Iar „ideea rusă” în „Capitalul” lui Marx.

11 Iul 2016
Publicat în Opinii

Ca un trabuc cubanez, R. Moldova a ajuns să fie învelită în totul felul de foi de parcurs. Unele mai bune, altele mai rele. Totul pare un pic haotic, iar din hățișul de hârtii scapi foarte greu. Pe de o parte, avem foile lumii occidentale care ar vrea să ia „pe umerii săi largi” o Moldovă tot mai expusă pericolelor. Pe de cealaltă parte, avem foile rusești care nu arată deloc ca acele 95 de teze reformiste ale Martin Luther din secolul XVI, ci mai degrabă ca unele ale șantajului și țepei finale. Pentru cine are ochi să vadă, astfel de „foi otrăvite” au fost servite de către Moscova și Ucraina în urmă cu câți ani, sub forma unui împrumut ce ar fi trebuit să scoată țara de pe axul european. A urmat Euromaidanul, iar acum țara se află într-un război de uzură ce se va finaliza, cel mai probabil, cu un nou conflict înghețat. Întâi vin foile, apoi haosul.

Stând strâmb și judecând drept, R. Moldova are două opțiuni cărora ar trebui să le dea curs: foaia de parcurs europeană și cea rusească. Dacă prima cere sacrificii și reforme, cea de-a doua este mai mult un „carte blanche” în care nu prea știm ce se regăsește. Nimeni nu vorbește ceva anume despre acest posibil document. Un soi de momeală care face o referire abstractă la deblocarea embargoului economic impus de Moscova pentru produsele alimentare moldovenești. De altfel, Moscova nici nu vrea nimic concret, ci doar să abată atenția guvernanților de la Chișinău de la drumul concret și greu al reformelor, mizând tocmai pe ambiguitatea și pendularea Chișinăului între cele două spații. Dacă până acum Moscova critica politica „bățului și a morcovului” pe care UE o aplică în estul său, Moscova și-a croit și ia un băț, numai că a uitat să pună și un morcov în față. Iar faptul că tocmai Rogozin a fost trimis să fluture această ramură de măslin în „coteț”, așa cum denumea el nu demult R. Moldova, spune totul despre intențiile reale ale Moscovei. Poate „dobitoacele” din Ferma Animalelor vor auzi cântecele de sirenă ale Moscovei și vor schimba macazul și ele pentru a se sprijini pe „umerii largi” ai Rusiei. Așa cum fac „frații” nistreni de peste râu.

Dacă în primele cazuri vorbim de două foi ce au caracter politico-economic, Moldova a mai fost inclusă recent pe o foaie. Numai că de data asta este una care oferă numai avantaje. Din gama celor care contează cu adevărat și care pot oferi Moldova un băț. Nu din acela cu care poate să lovească, ci doar să se apere de amenințările iminente care o așteaptă. Faptul că R. Moldova a fost inclusă în declarația finală a summit-ului NATO de la Varşovia și angajamentele pe care Alianța și le-a luat față de Chișinău, nu poate reprezenta decât un succes pentru autoritățile din domeniu apărării și al politici externe. Poate cea mai importantă mențiune a R. Moldova într-un document internațional oficial, de după semnarea Acordului de Asociere UE-Republica Moldova. Perseverența, și chiar încăpățânarea tuturor miniștrilor Apărării de la Chișinău de a împinge colaborarea cu NATO spre un nou nivel, începe să dea roade. Pe lângă oferirea de tehnică, expertiză și training-uri militare, NATO se angajează și în scris fața de Chișinău, prin documentele cele mai importante pe care pe adoptă. Astfel de foi contează cel mai mult, cele care conțin pași concreți și efecte vizibile, restul sunt doar detalii. Semnăturile în alb, pe foi goale, nu te pot duce cu gândul decât la scene faustiene, iar R. Moldova trebuie să aibă grijă cui îi va gira viitorul țării și cu ce preț. Tocmai din această cauză, capcana foilor în alb trebuie evitată. Sau mai simplu: ce-i în mână, nu-i minciună!

07 Iul 2016
by  - 
Publicat în Opinii

Și a venit Rogozin. Operatorul de telefonie i-a spus că a venit în România, dar moldovenii totuși l-au convins să creadă că a venit în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească natală. Și cum să nu creadă, dacă a fost practic invitat aici de către clovnii de la Chișinău. Guvernanților noștri le lipsea mirosul proaspăt de „partener strategic”. Dar acesta nu a venit la Chișinău să discute despre fructele moldovenești contaminate cu integrare europeană. El a venit la Tiraspol, unde poate juca rolul de zeu, ca un conquistador în fața aborigenilor, „pogorât” să-i învețe pe transnistreni cum se coace carnea de româno-fascist. Și promisiuni de bani și ajutor necondiționat „pe umerii largi ai Rusiei”. A uitat să spună că umerii nu sunt doar largi, dar și goi, însă aborigenii nu trebuie învățați prea multă fizică cuantică. Pentru ei este important să știe că peste Nistru stau româno-fasciștii, și în Ucraina banderoviștii canibali. Și că Rusia îi va bate pe toți până la Berlin și Washington.

03 Iul 2016
Publicat în Opinii

Astfel de vorbe au fost rostite de către legendarul președinte polonez și lider al sindicatului Solidaritatea, Lech Walesa, într-un interviu recent. Cu cât de puține cuvinte se poate sintetiza atitudinea Rusiei față de Occident. Brexit-ul poate fi o victorie de etapă a Rusiei, una obținută doar pe greșeala adversarului. În urma cu vreo doi ani scriam pentru „Kiev Post” o opinie în care atrăgeam atenția asupra populismului și a „idioților utili” ai Moscovei. A urmat un follow-up în care explicam de ce este Rusia câștigătoarea ultimelor alegeri europarlamentare și cât sunt de periculoși acei clovni populiști care sunt în stare să distrugă unitatea Europei, doar pentru a veni la putere. Între timp, dezvăluirile din Panama Papers au demonstrat și cu documente cum Rusia cumpăra cu 40 de arginți, convertiți în ruble slabe, conștiințe pe bătrânul continent.

După referendumul britanic, efectul de domino continuă în Europa. Forțele extremiste, în general de dreapta, au primit „muniție” și au cerut scrutine similare. Formaţiunile politice de extremă dreapta şi anti-imigraţie din Olanda, Danemarca, Suedia, Slovacia şi Franţa au strigat la unison că vor un bis în țările lor la ce s-a întâmplat în Marea Britanie. O țară în care iresponsabilitatea premierului David Cameron, pentru câteva procente în 2013 în fața UKIP-ului lui Nigel Farage, a dus la incertitudinile de astăzi. Există o vorbă românească: „dacă intri în cocină, te mănâncă porcii”. Asta a făcut și Cameron cu Farage și acum se face decontul.

Am mai văzut zilele cum președintele ceh, Milos Zeman s-a declarat în favoarea organizării unui referendum privitor la apartenența țării la Uniunea Europeană și NATO. Zeman face parte din grupul de lideri populiști eurosceptici și anti-NATO. Anul trecut, Zeman a ieșit în evidență după ce i-a interzis ambasadorului Statelor Unite la Praga, Andrew Schapiro, să intre în reședința prezidențială. Totodată, a susținut cauza Rusiei în războiului din estul Ucrainei. Sigur, aceste lucruri nu se vor opri aici, deoarece există mai mult oportunism și sete de putere decât rațiune și dialog, dar semnalul de alarmă rămâne tras.

Vremea regilor a apus, trăiască bufonii! Cam așa s-ar putea traduce în cuvinte simple ce va urma. În tot acest tăvălug de episoade succesive, Rusia nu o duce mai bine. Face ce a știut dintotdeauna. Mai precis, să ajute bătrâna Europa pe scări în jos. Ca în acel banc cinic care explică culmea nesimțirii: „să împingi o babă pe scări și să o întrebi apoi de ce se grăbește?” Singurul bloc politic-militar realist rămâne NATO. Aici nu se calculează cu jumătăți de măsură, iar americanii nu au deloc ochelari de cal în ceea ce privește situația din Europa. Ei au început să dea tonul masării de trupe în estul și centrul Europei și sunt gata să-și asume lidership-ul. Cum spunea și Kissinger, ei nu au găsit numărul de telefon al Europei și nu au avut cu cine sta de vorbă la celălalt capăt al firului.

Germania și Franța și-au găsit în sfârșit „inamicul comun” la Londra și sunt gata să-l sugrume mioritic pentru mai multă putere în Europa. Bașca, Berlinul se preface că anexarea Crimeei nu este decât un mizilic, deoarece banii rusești nu au miros. Un nou Ribbentrop-Molotov se coace chiar sub ochii noștri, doar că, probabil, se va numi Steinmeier-Lavrov. Ce ironie! Dar Europa mai are multe resurse. Nu degeaba l-am dat pe exemplu pe anti-comunistul Lech Walesa la început, deoarece tot el spune că „ce e val, ca valul trece” și că ceea ce zguduie astăzi status-quo-ul din Europa este lipsa unor valori comune. Că UE trebuie reformată sau reconstruită de la zero. Cine nu are bătrâni, măcar să facă bine să îi asculte! Rușii nu au cu ce, doar Europa poate pierde pe mâna sa dacă va fi preocupată să se sfâșie singură, decât să fie atentă la o Rusie care nu a renunțat niciodată la ambițiile imperialiste în Europa.

Dar să revenim pe pământurile Moldovei, acolo unde tot acest peisaj încâlcit este prea greu de digerat. Așa că o să explicăm simplu. Ce trebuie să învețe moldovenii din astfel de experiențe este că personaje populiste precum Dodon nu trebuie să dețină puterea. Că dreptul lor câștigat de a-și alege singuri președintele poate fi rapid pervertit. Totul într-un fiasco în cazul venirii la putere a unor clovni populiști și idioți utili ai Moscovei. Din această cauză, este necesar ca votanții de dreapta să lase dezamăgirile la o parte și să iasă la vot. Așa s-a întâmplat și cu britanicii decenți care din lene nu s-au prezentat la vot, după ce văzuseră cifrele sondajelor ce indicau o diferență de circa 10% în favoarea taberei Remain. La rândul lor, forțele de dreapta trebuie să lase la o parte organul vital al rațiunii - rânza - și să înceapă să gândească cu creierul. Fără sperietură și șantaj, Rusia nu va putea face nimic nici în R. Moldova. Dar pentru asta este nevoie ca oamenii care vor să traiască ca-n Europa să se adune și să pună ștampila de vot ca atare!

 

 

 

 

 

27 Iun 2016
Publicat în Opinii

La Chișinău, trâmbițașii de serviciu ai Moscovei se chinuie din răsputeri să cânte prohodul Uniunii Europene, după referendumul britanic de ieșire din blocul comunitar. Retorica lor veninoasă și-a găsit un nou argument. Cum că R. Moldova nu trebuie să meargă înspre UE, ci să se regăsească alături de Rusia în așa-numita Uniune Vamală. Una care s-a născut speranță și va muri talent. Uniunea Europeană nu înseamnă numai Marea Britanie, care între noi fie vorba era un fel de elev răsfățat al clasei, ce se va mai răzgândi cu siguranță de mai multe ori până să iasă pe ușă. Chiar și așa, efectele asupra Republicii Moldova vor fi mici și aproape insesizabile. La fel ca și raportul schimburilor comerciale dintre cele două țări. În ceea ce privește muncitorii moldoveni care lucrează în Marea Britanie, aceștia pot sta liniștiți. Britanicul de rând nu se va grăbi să le ia locul la muncile pe care aceștia le prestează acolo.

În schimb, gargara promotorilor proruși se va înteți. Aceștia vor încerca să ridice acest episod la rangul de generalitate. „BREXIT înseamnă începutul sfârșitului pentru Uniunea Europeană. UE este un proiect cu trecut, dar fără viitor. Pentru țările europene devine mai importantă propria suveranitate, păstrarea tradițiilor și a propriilor interese naționale decât beneficiile economice temporare pe care le aduce spațiul Shengen. Moldova nu trebuie să fugă în urma unui tren care se desface și pierde vagoane. Să ne concentrăm pe Moldova și să învățăm să ne dezvoltăm cu forțele proprii. Moldova are viitor!!!”, a vituperat Dodon. Un „habarnist” care nici măcar nu poate scrie corect spațiul „Schengen”, da` să mai aibă vreo idee despre beneficiile lui. Dacă ar fi după el, Moldova are trebui să vândă mere și morcovi la nesfârșit în piețele din Moscova și eventual să zică și săru` mâna pentru asta. Sau, ca să-l parafrazăm pe Putin, să vopsească garduri rusești cu vinul la care trudesc din greu în fiecare an.

Cam la asta se reduce tot ce pot împiegații de mișcare ai trenului rusesc. De altfel, atât poate să facă Rusia și cam la tot atât să pricepe. Să semene discordie și să încerce să dezbine, fără a aduce ceva bun în loc. Un fel de de mărul discordiei aruncat pentru ca alții să înceapă războiul troian în ograda lor. În mai bine de jumătate de secol de la formele sale incipiente de creație, UE s-a construit ca un spațiu al prosperității, iar cifrele arată din plin acest lucru. Uniunea Sovietică, precursoare actualei Rusii a lui Putin, s-a transformat din super-putere de talie mondială într-o putere cu acțiuni mai mult regionale. M-aș hazarda și eu să fac un pronostic pentru „pațanii” care se grăbesc să cânte prohodul UE. Și anume să fie atenți la cum Rusia se va transforma din „locomotiva revoluției mondiale” în cușeta din vagonul chinezesc.

Regulile relațiilor internaționale și ale geopoliticii spun că atunci când două puteri, una în ascensiune și una în regresie, se întâlnesc în „parteneriate strategice”, cea mai slabă tinde să urmeze un curs de satelizare pe lângă cea puternică. Iar dacă stăm să ne uităm la concesiile economice față de prețul gazului pe care Rusia le-a făcut Chinei în ultimii ani, dar și la cum se ploconește Putin pe la porțile Chinei pentru „întărirea de parteneriate strategice”, înseamnă că Moscova nu se simte prea bine. Cele 30 de programe de cooperare pe care Putin urmează să le semneze acum alături de președintele chinez Xi Jinping nu sunt unele făcute într-o perioadă de înflorire a Rusiei. Ba din contra, vin pe aruncarea disperată a Rusiei în brațele Chinei din cauza sancțiunilor economice la care este supusă din partea occidentalilor. La 1684 avea loc prima bătălie sino-rusă, iar războiul avea să se încheie cu Tratatul de la Nercinsk. De atunci, China nu a încetat niciodată să râvnească la capra vecinului rus pe care de abia așteaptă să o mulgă. Cu ambele mâini.

Dar alegătorii lui Dodon nu prea pot să înțeleagă asta, deoarece singurele cărți pe care le-au deschis sunt alea de joc și nici pe acelea nu s-au priceput prea bine să le descifreze. Tocmai asta s-a produs și în Marea Britanie. „Populiștii dodoniști” s-au mobilizat mai bine decât britanicii cu mai multă minte, iar votul din Londra de 75% împotriva Brexit-ului arată din plin acest lucru. La final, aș face un pariu: dezmembrarea UE versus cât de rapid va învăța Putin limba chineză. Cine se bagă?

 

 

 

27 Iun 2016
by  - 
Publicat în Opinii

Fostul premier Vlad Filat se pare că va sta ani buni în temniță. Va deveni astfel primul prim-ministru care răspunde pentru faptele sale de eroism. Asta nu înseamnă că este unicul care trebuie să răspundă. La noi ar trebui construit un penitenciar separat pentru prim-miniștri, miniștri, directori de agenții și alți slujitori devotați statului în fotolii.  De la independență încoace Republica Moldova a tot fost condusă „vlazi filați”. Statul este într-adevăr capturat, dar nu de o persoană, ci de o succesiune de generații de reformatori, integratori, democratizatori și salvatori.

21 Iun 2016
by  - 
Publicat în Opinii

„După ce regalitatea a coborât din Ceruri, regalitatea se afla în Eridu. În Eridu, Alulim a devenit rege, el a domnit 28 800 de ani”, începe lista regilor sumerieni. Fără îndoială însă, sumerienii nu cunoșteau că statalitatea moldovenească este mult mai veche decât Alulim, ”regii care trăiau în corturi” sau Șoimul Dublu.

19 Iun 2016
Publicat în Opinii

Liniștea dinaintea furtunii nu-i deloc un semn bun. Nimeni nu mai protestează la Chișinău și toată lumea pare să se fi resemnat cu gândul că aceasta va fi configurația de putere până în 2018. Numai că există anumite semnale de neliniște mocnită care trebuie să dea de gândit. Acestea au pornit încă din jurul datei de 12 iunie, odată cu sărbătorirea Zilei Naționale a Rusiei. Bașcanul găgăuz Irina Vlah a celebrat-o prin deschiderea unei „ambasade găgăuze” la Sankt-Petersburg și a „colțuri de literatură găgăuză” în mai multe în mai multe biblioteci din orașe ruse. Pe deja celebrul model „American corner” din bibliotecile lumii. Aceasta duce o diplomația economică separată fața de Chișinău, iar Rusia răspunde pozitiv. Așa că, să nu se mire că embargo-ul economic impus de Rusia pentru R. Moldova se va face selectiv pe viitor, alimentându-se angoasa de la Chișinău pe tema dată.

Nu trebuie trecută cu vederea nici înfrățirea Bălțiului cu orașul rusesc Nijni Novgorod din apropierea Moscovei. Și aici, liderul formațiunii proruse „Partidul Nostru” a făcut un pas important și a anunțat că va demara acțiuni de atragere a „fluxurilor economice ruse” în regiune. Nu este exclus ca, după modelul Chișinăului, să forțeze pe viitor mai multe prerogative pentru funcția de primar. El a acuzat recent că descentralizarea nu are loc din cauza guvernării, iar tendințele de desprindere de centru vor continua pe viitor în „Republica Bălți” pe care încearcă să o creeze, un pol important și strategic de pornire a diverse acțiuni perturbatoare.

Mișcări centrifugare încearcă și primarul Orheiului, Ilan Shor. Și aici începe să se lase praful pe faptul că acesta este principalul suspect în furtul miliardului de dolari din cele trei bănci moldovenești prin schema „laundromat-ului rusesc” de spălare a banilor și scoaterea lor din Republica Moldova. Mai mult, acesta a anunțat sec că a preluat funcția de lider al partidului „Ravnopravie”, o formațiune politică prorusă ce militează pentru apropierea de Federația Rusă. Formațiunea se declară adeptă a relațiilor bune cu Rusia, își propune să contribuie la asigurarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor indiferent de naţionalitate, stare socială sau confesiune. Nu este exclus ca acesta șă candideze și la funcția de președinte, după ce a spus că vrea să implementeze modelul Orheiului la nivel național.

Infuzia de capital și imagine ar putea urca acest minuscul partid spre nivelul unuia care ar putea trece pragul accederii în Parlament. Shor nu duce în niciun caz lipsă de bani, iar administrarea orașelului Orhei îi poate spori capitalul politic și încuraja ambițiile și acțiunile în acest sens. Nu mai vorbim de dosarele penale de care ar putea scăpă, iar aici o parte a guvernării care l-a protejat poartă o mare responsabilitate. De altfel, acesta a fost ales recent drept căpetenie a Asociației Obștești „Orașele Moldovei”. Aceasta are în componență zece primari din zona de stânga care militează cu toții pentru o apropiere de Rusia.

La toate aceste trei puncte nevralgice – Bălți, Comrat și Orhei – se adaugă și tendințele segregaționiste crescânde ale etnicilor bulgari din sudul Republicii Moldova. În plan politic, socialiștii proruși au intrat deja în campanie electorală și duc o luptă de gherilă în Parlament pentru erodarea politică a partidelor din arcul guvernamental. Nici Tiraspolul nu stă degeaba și își întărește pozițiile inflexibile în negocierile cu Chișinăul. Germania pune presiune pe oficialii de la Chișinău să accepte o serie de condiții nefavorabile Chișinăului în negocierile ce au loc la Berlin, fapt ce nu ar face decât să întărească pozițiile separatiștilor.

Germania, țară care deține președinția OSCE, nu poate face nimic în dosare mai grele precum conflictele înghețate din Nagorno-Karabah, Abhazia și Osetia de Sud, sau cel al conflictului din estul Ucrainei. Tocmai din această cauză, Berlinul va pistona Chișinăul pentru a obține măcar o victorie de palmares în mandatul său insipid de la cârma acestei organizații. R. Moldova este strânsă cu ușa și are nevoie de bani europeni. Pare cea mai bună victimă care poate fi constrânsă din tot acest peisaj să facă cedări.

Concluzionând, am putea spune că planul Kozak de federalizare a R. Moldova se conturează la nivel practic chiar sub ochii și reacțiile neputincioase ale Chișinăului și este mai real ca niciodată. Și fără prea multe semnături. Forța politică internă, dar și sprijinul extern pe aceste probleme sunt la cote mici, ceea ce pune R. Moldova pe un eșafod cu ștreangul de gât. Dacă trezirea nu se face mai rapid, previziunile devin tot mai sumbre asupra viitorului Chișinăului, fapt ce s-ar putea dovedi fatal.

14 Iun 2016
by  - 
Publicat în Opinii

Încă de la momentul destrămării Uniunii Sovietice, Rusia a avut o singură grijă în așa-numita ”vecinătate apropiată” (adică statele ex-sovietice). Să nu permită ca acestea să se dezvolte, să se integreze în structuri internaționale viabile sau să-și construiască un potențial de apărare eficient.