Evenimentul zilei

Joi10172019

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Politică Opinii Politicienii momentului și Momentul oamenilor politici

Politicienii momentului și Momentul oamenilor politici

23 Iunie 2014 - 

Pornind de la definiția lui Ernest Renan, a națiunii ca voință de unitate, confirmată în mod permanent, fiecare zi a unei națiuni este crucială. Și totuși, există etape, momente în viața unei națiuni, în care slăbiciunea se pedepsește dublu, iar consecințele ei pot fi dezastruoase pentru membrii comunității.

 

Recunosc, am așteptat recenta conferință de presă, anunțată de Cotroceni cu ocazia scandalului în care a fost implicat fratele președintelui României, cu o oarecare strângere de inimă. Am perceput aceste luni, în care atmosfera geopolitică pare să devină tot mai densă și mai apăsătoare, iar regiunea în care ne-a fost dat să ne naștem pare să devină un mic centru al Universului, ca pe o perioadă de răscruce. Și momentul de săptămâna trecută, în care președintele Traian Băsescu a găsit de cuviință să-și facă publică atitudinea față de scandalul în care a fost implicat fratele său, mi s-a părut unul dintre acele momente de criză, în care destinul unei comunități întregi depinde de un cuvânt spus de la cea mai înaltă tribună a Țării.
„În zece ani nu am făcut nicio intervenție în justiție. Plec de la premisa că în fața justiției toți sunt egali. Faptul că ești fratele președintelui nu te scutește de nimic. Sper că varianta fratelui meu este cea reală. Regret că fratele meu s-a implicat într-un astfel de anturaj”, a zis președintele Traian Băsescu (citat după deschide.md), confirmând că a respectat și va respecta mereu independența acestei instituții fundamentale într-o democrație.
Sigur, este o atitudine perfect normală, dar suntem obișnuiți cu practici atât de îndepărtate de normalitate, încât ne entuziasmăm și ne bucurăm de fiecare manifestare a normalității. Am citit undeva părerea că președintele n-ar fi trebuit să facă aceste precizări, pentru că este o poziție „de la sine înțeleasă”. Ei bine, nu e chiar așa, în condițiile în care una dintre principalele probleme ale societății noastre este corupția. Pe de altă parte, atunci când problema atinge chestiuni de familie, povara onestității devine și mai greu de dus (repet, într-o societate în care lipsa unor principii democratice se face simțită, mai ales în momentele de criză). „Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei şi a nulităţii recompensate”, zicea Eminescu. Pericolul este cu atât mai mare, cu cât suntem martorii (și participanții, volens, nolens) unor schimbări geopolitice majore, iar rolul liderilor, în aceste condiții, este greu de supraestimat. Oricât de mult ne-am baza pe spiritul popular, moralul lui este setat la cotele stabilite de clasa politică.
Cetățeanul nu poate să nu observe creșterea temperaturii din societate, nici furtunile din zona mass-media, care, uneori fără să vrea, reflectă „mișcările de trupe” din culisele politice.
Știu cât de discutat (controversat) a fost atașamentul românilor basarabeni față de Traian Băsescu. Discuțiile au atins unele coarde sensibile, mai ales în perioadele electorale și în cele în care s-a pus la cale suspendarea președintelui Băsescu, iar implicarea vectorului basarabean în politica românească a trezit și multe nemulțumiri. Istoria a vrut așa, încât o parte a românilor să fie rupți de trunchiul societății, să nu aibă o altă legătură cu aceasta, decât una „extratemporală”, care face referire la dorința de unificare națională din secolele trecute. Dorință, dar nu moft. Dorință firească, pentru că problema frontierelor (și mai ales a celor din est) este problema securității întregii frontiere și a întregii societăți românești.

Spre deosebire de alți politicieni (cu unele mici, dar remarcabile, excepții), Traian Băsescu a avut mereu curajul să abordeze acest set de probleme, extrem de delicate, ale României actuale. Asta explică atașamentul pe care mulți dintre românii basarabeni l-au exprimat, în special în perioadele electorale, la urna de vot, față de discursul politic al președintelui Traian Băsescu. Cum tema acestui discurs este una deosebit de dureroasă, numai oameni de înaltă vocație, conștienți de miza jocului geopolitic, au abordat-o în mod consecvent.
N-a trecut mult timp, de când o bună parte a presei românești s-a entuziasmat, s-a plecat umil și a aplaudat în picioare intrarea lui Vladimir Putin (cu mari întârzieri, absolut nediplomatice) în cadrul Summitului NATO de la București, din 2008. Și mai puțin timp a trecut de la evenimentele violente din societatea românească, urmare a unui înverșunat război mediatic, în care o parte a mass-media din România a „sunat” ciudat de asemănător cu mesajul emanat de Vocea Rusiei. N-au trecut mulți ani de atunci, ziceam, și, dacă trebuia confirmat o dată în plus că Putin este un dictator fără scrupule, acest lucru l-au confirmat evenimentele de ultimă oră de la frontiera ruso-ucraineană.
Aceste și alte, aparent nesemnificative, simptome ale „febrei geopolitice” indică o stare de criză, în care „organismul social”, ființa colectivă care trebuie să supraviețuiască între frontierele României, are nevoie de grija unor oameni politici, cu verticalitate, nu a unor simpli politicieni de moment. Altfel, spus, nu e momentul politicienilor de moment, a venit momentul oamenilor capabili să-și asume roluri de anvergură. Pe ambele maluri ale Prutului.

Argentina Gribincea

Evzmd.md

Website evzmd.md

Lasă un comentariu