Evenimentul zilei

Joi09192019

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Politică Opinii Țara se întoarce înapoi

Țara se întoarce înapoi Recomandat

18 Septembrie 2015 - 

Protestele din Piața Marii Adunări Naționale continuă cu o intensitate oscilantă, dar cu un spirit constant. Spiritul acesta este de nemulțumire față de toți și de tot. Tipic moldovanului care le știe pe toate și pentru care toți sunt vinovați în afară de el însuși. Deși între protestarii din PMAN și ”liderii” lor autoaleși decalajul crește continuu, primii continuă să-i susțină orbește pe ultimii, pentru că a protesta împotriva guvernării a devenit o modă. 

 

Deși ambii strigă ”Vrem țara înapoi”, sensurile acetui slogan diferă. Cetățenii ieșiți în Piață vor să elibereze statul din captivitate. Ei chiar cred că statul este poporul și așa mai departe. Liderii au se pare că altă înțelegere a sloganului. Foști acoliți profitori ai unor guvernări intrate în ceața istoriei vor revenirea la guvernare. Asta în cel mai bun caz. Pentru că revendicările pe care le înaintează, în primul rând alegerile anticipate, nu vor aduce la guvernare decât forțele pro-ruse și antieuropene. Deși spune că guvernarea a compromis ideea integrării europene, ceea ce este perfect adevărat, Platforma DA nu a făcut nimic pentru a reabilita această idee. Au scris-o în manifestul inițial și au pus-o la murat. Mai mult, după asta s-au aliat cu forțe nu pur și simplu antieuropene sau eurosceptice, ci radical pro-ruse. Să înțelegem că anume Petrenco și Antifa vor reabilita integrarea europeană? Faptul că liderii DA se disociază, cu jumătate de voce de acești aliați și că mai vorbesc pe alocuri de UE, dar niciodată de NATO, denotă că răfuiala personală cu actuala guvernare prevalează absolut asupra rațiunii de stat. De fapt, totul, de la slogane la metode, este în stil pur marxist-bolșevic, cu elemente staliniste ocazionale.

Pe acest fundal confuz, statul se întoarce, într-adevăr, înapoi. Dar nu înapoi la cetățeni, pentru că nici nu a fost niciodată al lor, ci înapoi în timp. Se întoarce la momentul proclamării independenței și chiar mai în urmă, la întrebarea sa existențială, adică dacă este un stat viabil și dacă este o țară, în general. De mult se vorbește despre Republica Moldova ca un „stat eșuat”. Dar Republica Moldova nu este un stat eșuat, precum Libia sau Siria, spre exemplu. Acelea s-au constituit ca state, dar regimurile dictatoriale au dus la tulburări care, la rândul lor, au distrus instituția statului. Moldova nu este un stat eșuat, ci un proiect eșuat al unu stat ilogic. Revendicările înaintate de protestatari, ori mai exact de „liderii” lor, nu țin de ultimii șase ani de istorie, ci de întreaga istorie a statului independent Republica Moldova. Nu actuala guvernare a creat acest sistem, ci doar l-a adaptat și l-a dezvoltat. Protestul împotriva corupției, a ineficienței instituțiilor, a sărăciei și domniei clanurilor numite acum „oligarhice”, este, de fapt, protestul împotriva Republicii Moldova. Toate aceste elemente sunt pilonii pe care s-a construit și a existat acest stat. Liderii Platformei încearcă să le inducă susținătorilor săi că statul a fost al cetățenilor, dar a fost ulterior capturat și trebuie retrocedat  acestor cetățeni. Dar acest stat n-a fost niciodată al cetățenilor. Nici în perioada comuniștilor, nici înainte de ei, nici după comuniști. În utlimă instanță, nu este greu de coborât puțin în secolul XX și de văzut că nici n-a fost creaat de cetățeni. O caricatură statală stalinistă și nimic mai mult. În concluzie, cetățenii nu au ce revendica înapoi. Dar au ce revendica înapoi liderii protestului, care au avut acest stat, în mare parte în perioada guvernării comuniste, dar și până atunci. Iar sistemul controlat de actuala guvernare, pe care Platforma DA îl critică pe bună dreptate, nu l-au creat partidele actualei alianțe, ci anume guvernările sub care liderii Platformei DA „au avut țara” pe care, într-adevăr, le-a furat-o actualii guvernanți. 

„Țara” se întoarce înapoi în starea când, după cucerirea independenței, independenții nu știau ce să facă cu ea. Nici protestatarii de acum habar nu au ce să facă cu această țară în caz că o câștigă ”înapoi”. Demisia lui Timofti, Drăguțanu și Streleț nu este o soluție în sine. Tot contingentul de moldoveni nemulțumiți de  guvernare sunt mereu dornici de a fi ei înșiși timofți, drăguțani și streleți. Cetățenii atât de mult vor țara înapoi încât au uitat că de fapt ei nu au crezut niciodată în acest stat. Că mereu au votat pentru Rusia sau pentru Europa. Că acest stat nu le-a oferit nimic și le-a cerut totul. Că la fiecare colț au blestemat, într-o formă sau alta, această construcție pseudo-statală. Acum s-a schimbat placa. Rahat, dar de-al nostru, și-l vrem înapoi. Ori poate țara pe care o vor ei înapoi se numește Uniunea Sovietică? Mulți mai visează încă la epoca lui Brejnev. În orice caz, ideea Unirii cu România a fost declarată de protestatari plahotniucistă. Cui bono ???

 

Lasă un comentariu