Evenimentul zilei

Joi09192019

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Politică Opinii Purpură moldovenească din glod reciclat

Purpură moldovenească din glod reciclat

23 Octombrie 2015 - 

De la independență încoace s­au perindat la conducerea Republicii Moldova o mulțime de politicieni de toate orientările și ideologiile. Două concluzii se pot trage din cel aproape un sfert de veac scurs.

Prima este că întâiul Parlament al Republicii Moldova a fost și... unicul Parlament al Republicii Moldova. Restul au fost parlamentele partidelor și, implicit, ale liderilor. A doua, că niciunul din guvernanții de până acum nu se pot mândri cu un loc de cinste în memoria colectivă. Deși unii au realizat ceva lucruri bune, acestea se dizolvă ca o picătură într-­un ocean de corupție și promisiuni uitate. Iar situația actuală a Republicii Moldova este dovada cea mai grăitoare a rezultatelor tuturor guvernărilor care s­au succedat.

Evenimentele de săptămâna trecută, cu ridicarea imunității și arestarea lui Vlad Filat, au dinamitat opinia publică. Pentru unii a fost o victorie a justiției moldovenești, pentru alții o răfuială politică. Deși ambii de fapt au dreptate, nu acesta este aspectul cel mai important. Într­-adevăr aceasta este o victorie a justiției, dar până la o justiție echitabilă mai avem tot atât cât aveau evreii de la Marea Roșie până în Canaan. Este și o răfuială politică, confruntarea dintre pătimaș și rivalul său bine cunoscut datând încă de la începuturile primului triumvirat pro­european. Dar Filat se deosebește de ceilalți politicieni moldoveni numai prin recordurile, sau mai exact pățaniile, sale. A fost primul prim­-ministru demis pentru suspiciuni de corupție, iar acum și primul deputat lipsit de imunitate parlamentară din aceeași cauză. Are șanse să devină și primul politician condamnat pentru fărădelegile săvârșite în timpul guvernării, nu doar în calitate de premier.

Astfel, exemplul său a devenit generic pentru politica moldovenească, modelul de biografie a unui politician moldovean. Cu cât mai sus te urci, cu atât mai puternic cazi. Legea gravitația funcționează la nivel planetar.
După debarcarea comuniștilor de la guvernare, deși PCRM rămânea partidul cu cei mai mulți alegători, anume PLDM se prefigura a fi forța politică dominantă. Cu o echipă de invidiat și cu o ideologie clar pro­europeană, fără radicalisme și demagogia atât de plăcută electoratul moldovenesc încă infectat de propaganda sovietică și rusă, Filat risca să devină un adevărat lider național. Acum, toate personalitățile marcante ale partidului inițial sunt demult plecate, iar formațiunea care „risca” să devină cea mai populară, a devenit cea mai urâtă din Moldova.

Într­-un timp relativ scurt și cu borne extrem de vizibile, ceea ce permite urmărirea istoriei de ascendență și descendență în detalii. Cauzele acestei prăbușiri zgomotoase sunt însă universal moldovenești. Prima este setea de îmbogățire, tipică moldoveanului post-­sovietic, autodidact în materie de cum să profite de orice pentru binele propriu, călcând în picioare pe toți ceilalți, chiar și pe apropiați. A doua este setea de putere, mai personală în cazul politicianului pătimaș. Nu este nimic rău în a­ți dori putere, așa funcționează statul, dar combinația cu foamea de bani este una fatală.
Și produce o reacție chimică cu consecințe imprevizibile. Din contră, dacă prima nu exista, a doua avea să fie împlinită cu ușurință.

Dar lucrurile nu trebuie privite ca fiind un caz excepțional. Toți politicienii moldoveni au fost așa, doar că nu toți au avut onoarea ca prăbușirea lor să devină bun de patrimoniu național. Asta nemaivorbind că majoritatea încă își așteaptă rândul a răspunde pentru faptele săvârșite. Mulți probabil vor scăpa de umilințe publice și chiar de pedeapsă, pentru că așa funcționează statul Republica Moldova. Însă, cea mai mare crimă a acestor lideri, aproape lideri și foști lideri politici, nu au fost corupția și delapidările, care fără îndoială au sărăcit statul până peste orice limită imaginabilă. Cea mai mare crimă a fost însuși faptul că ei au guvernat acest stat.

Promisiunile neîndeplinite și visurile spulberate. Că și-au proiectat propria incompetență și avariție peste 4 milioane de concetățeni nevinovați și așa invalidați material și moral de regimul sovietic de ocupație. Că i­au obligat pe moldoveni să trăiască în acest stat și să creadă în el, deși ei înșiși nu credeau. Că au condamnat această bucată de pământ la o oscilare servilă între vest și est și au prelungit de fapt crima începută de bolșevici în 1940.
Nici unire cu România, nici integrare cu Rusia, nici reforme europene, nici măcar stabilitate. La ce se așteaptă ei după asta? La ce se aștepta Vlad Filat? Cu mașini de serviciu luxoase, armate de gărzi de corp, întâlniri fastuoase cu lideri mondiali și alocuțiuni emoționante de la tribunele internaționale, cu toate astea ei nu au rămas decât tot niște președinți de colhoz, frustrați de originea iobagă și invidioși pe toată lumea. De aceea sfârșitul care-­i așteaptă pe toți este același, diferă doar scenariile. Et Caesar et nihil !!!

Lasă un comentariu