Evenimentul zilei

Sam11252017

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Politică Opinii Parteneriat strategic cu tovarășii Molotov și von Ribbentrop

Parteneriat strategic cu tovarășii Molotov și von Ribbentrop

28 Octombrie 2016 - 

În istorie există evenimente care dictează evoluția unei regiuni pentru multe decenii. Consecințele unor asemenea evenimente se resimt și atunci când configurația geopolitică se schimbă radical.

Un asemenea eveniment a fost și Pactul Molotov-Ribbentrop. Un simplu pact de neagresiune, aparent, care a lăsat un precipitat amar mult după ce protagoniștii au intrat în manualele de istorie universală.

Și Republica Moldova este, indirect desigur, un produs al acelui pact. Desigur, pactul de neagresiune în sine nu prezenta mare lucru. Dar protocolul adițional, care împărțea sferele de interese în Europa de Est, va dicta destinele mai multor popoare. Pentru că, deși Uniunea Sovietică s-a destrămat în 1991, dar nu a dispărut. Rusia continuă astăzi tot mai fidel politica sovietică, și revendică sferele de influență câștigate în urma Pactului din 1939. Asta deși URSS a negat existența protocolului până în 1989. Dar recunoașterea existenței sale nu a modificat și atitudinea Moscovei față de consecințe. Moscova nu consideră că teritoriile anexate după Pact, au fost anexate în urma Pactului.

Pentru ruși, Statele Baltice au intrat benevol în Uniunea Sovietică, teritoriile de est ale Poloniei au fost „luate sub protecție”, iar Basarabia „retrocedată” de către România. Interesant este faptul că Polonia de Est a fost ocupată pentru a o „proteja” de aliatul german. Iar Basarabia „aparținea” URSS în baza dreptului Imperiului Rusiei, deși Uniunea

Sovietică nu se considera o continuatoare a acestuia. Dar pentru Rusia aceste neconcordanțe nu au mare importanță, din moment ce popoarele respective automat doreau să intre în componența URSS, ca și tot restul popoarelor lumii.

O mai mare importanță are însă acum nu atât părerea Moscovei, cât părerea popoarelor vizate de evenimente. Statele Baltice au condamnat de la început pactul și consecințele sale. Ulterior au aderat la NATO și UE, și au revenit în lumea civilizată. Polonia, care nu a făcut parte din URSS, dar nu a scăpat și de ocupația sovieto-comunistă, a fost cea de unde a pornit prăbușirea „lagărului socialist”. Deși cu o reținere de peste două decenii, și Ucraina a pornit pe un drum care duce doar spre Occident. Până la aderarea la NATO și UE mai este mult, dar cel puțin ucrainenii s-au hotărât definitiv, iar în Donbas își apără independența în fața unei noi invazii ruse. Și Kievul nu se ascunde după formulări diplomatice ocolitoare, dar afirmă direct și incontinuu că se află în război cu Rusia, și nu cu niște separatiști apăruți de nicăieri. Discursul deschis la adresa agresiunii ruse caracterizează și Statele Baltice, și Polonia, și Ucraina, și alte state central-europene care au trăit în „raiul” bolșevismului rus.

Una din excepții este desigur Republica Moldova. Pentru că Republica Moldova vrea să fie orice, federație, punte între Vest și Est, Elveție răsăriteană, dar nu Republica Moldova care și-a proclamat independența față de URSS în 1991. Republica Moldova nu se atinge de Pactul Molotov-Ribbentrop, nu recunoaște ocupația sovietică din 1940, nu-și recunoaște identitatea națională românească indiferent de hotarele statale, și nici nu îndrăznește să declare deschis că se află sub o ocupație parțială a Federației Ruse. Deși primele trei puncte sunt stipulate clar în Declarația de Independență, iar ultima încalcă flagrant Constituția. De dragul „păcii sociale”. Republica Moldova este gata să renunțe până și la integritatea sa formală. În schimb a reușit să încheie un parteneriat strategic cu Rusia, o realizare mare pentru un stat ieșit cu greu din Uniunea Sovietică.

Recent, Polonia și Ucraina au adoptat o declarație comună de condamnare a agresiunii ruse. Și declarația nu se referă doar la Crimeea și Donbas, sau mai larg la Transnistria și Georgia. Declarația amintește și de începutul începuturilor, de Pactul Molotov-Ribbentrop. Și indirect, aceasta vizează și apărarea Republicii Moldova, care este afectată de aceeași ofensivă rusă. Dar Republica Moldova nu consideră că ar avea ceva în comun cu îngrijorările polonezilor și ucrainenilor pentru securitatea regională. Moldovenii luptă cu oligarhii, cu unioniștii, mai nou și cu geopolitica, dar în niciun caz cu unicul dușman real de la 1991 încoace, Rusia și politica sa neosovietică. Vae stultis !!!

Lasă un comentariu