Evenimentul zilei

Dum09232018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Politică Opinii Omagiu Doctorului care a fost

Omagiu Doctorului care a fost

30 Mai 2018 - 

Acum, când mai avem doar patru zile până când locuitorii municipiului Chișinău își vor alege primarul și toată lumea doar despre asta vorbește, gândul meu nu e la Năstase și Ceban. Noaptea trecută nu am putut dormi, gândul îmi era la un doctor, unul cu har de la Dumnezeu, dar care s-a stins acum șase luni, fiind neglijat de colegii de facultate. Iar titlul de mai sus mi-a venit amintindu-mi de o carte a lui Iorga, „Oameni cari au fost”. Cred că dacă Iorga ar fi fost contemporan cu Doctorul nostru și l-ar fi cunoscut, i-ar fi consacrat, cu siguranță, și lui pagini frumoase în trilogia sa despre mari personalități…

Dacă m-ar întreba cineva de ce îmi este mai tare frică, aș spune fără ezitare: de un doctor în care nu am încredere. 

Transformările din ultimii ani, decenii, mutațiile morale care au pervertit tot ceea ce era sfânt, inclusiv viața și sănătatea omului, după ce a dispărut mila, dragostea, teama de Dumnezeu, peste toate astea tronând banul, sistemul sănătății a devenit cel mai vulnerabil, în conjunctura creată, în jungla capitalismului sălbatic născută de orânduirea comunistă.  

Lacunele din sistem le cunosc mai bine cei care profesează în domeniu. Noi aflam doar din auzite, că, chipurile, pentru a obține un post de medic la Hospitalul Clinic Național, trebuia să dai între 3 și 5 mii de dolari; pentru o operație făcută de chirurgul Cutare, trebuie să ai cel puțin 4 mii de euro… Poate că cifrele nu sunt exacte, dar esența asta e, cred. 

Medicul de astăzi: ce a mai rămas oare din jurământul lui Hipocrate și mai aude oare acest jurământ înțeleptul doctor din vechea Eladă, fondatorul medicinei moderne? 

Spuneau niște prieteni de familie că există la noi medici care „au cimitirul lor”. Și au adus nume notorii de oameni care au fost băgați în mormânt, de neglijența doctorilor, precum Petre Teodorovici, Nina Jovmir, Maria Iovu (regretata soție a naistului Vasile Iovu), cu detalii ce îți ridică părul măciucă… 

Cine știe, o fi aici și factorul subiectiv, și presupuneri… Dar, pe de altă parte, cum să nu crezi, dacă eu însămi m-am confruntat cu cazuri pe muchie de cuțit și cine știe ce s-ar fi întâmplat (chiar cu subsemnata – foștii colegi de la „Timpul” știu despre ce e vorba), poate că astăzi nu aș mai fi scris aceste rânduri, dacă nu aș fi fost insistentă… Dar când e vorba de propriul copil? Au fost cazuri când ne loveam de un zid rece și nepăsător. 

Există, din păcate, multă nepăsare, o nepăsare criminală față de om. Dar sărăcia și starea mizerabilă în care se bălăcește întreaga societate nu poate fi o scuză pentru medicii care te măsoară mai întâi din cap până în picioare când vii la consultație. 

Sunt (au fost și vor mai fi) însă și medici pentru care meseria lor e mai mult decât o vocație, e chemare divină. Unul din astfel de medici a fost regretatul Ion Lupan, despre care am mai scris. Mi-a fost dat să-l cunosc întâmplător, la recomandarea unui medic de aur de la Secția Malnutriție, același spital. Doar o singură dată în viață și nu l-am mai uitat. Chiar dacă acolo sunt tratați doar copii din raioane, profesorul Ion Lupan nu ne-a dat afară. Ne-a ajutat să scăpăm de problema copilului de doar 6 luni fără să facă aluzii că i-am datora ceva. Îl mulțumea recunoștința pacienților.

Iar când doctorul a avut nevoie de aceeași susținere, înțelegere, a fost neglijat chiar de propriii colegi. 

După accidentul în care a nimerit Dumitru Matcovschi, sute de oameni stăteau zile întregi sub ferestrele Spitalului de Urgență, rugându-se pentru salvarea lui.  Zic cei care au auzit că medicii americani care au participat la o operație au spus că echipa lui Ghidirim a făcut tot ce a putut pentru salvarea lui Matcovschi…

Câți oameni ar fi stat sub ferestrele Spitalului Clinic Republican, dacă ar fi știut că viața Doctorului care a salvat viața a mii de copii este în pericol!  

Și unde a fost echipa, asemeni eroicei echipe a lui Gheorghe Ghidirim? Unde a fost echipa de urgență la Spitalul Clinic Republican, când era vorba de viața unui cunoscut chirurg? 

Iartă-ne, Doctore, cuvintele sunt de prisos. Iartă-ne, că nu am știut prin ce treceai…

 

 

Lasă un comentariu