Evenimentul zilei

Dum04222018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Special Cultură 10 aprilie 1848 - Domnitorul Mihail Sturdza înăbuşă mişcarea revoluţionară din Moldova cu forţa armată

10 aprilie 1848 - Domnitorul Mihail Sturdza înăbuşă mişcarea revoluţionară din Moldova cu forţa armată

10 Aprilie 2018 - 

La 10 aprilie 1848 sub influenţa revoluţiilor izbucnite în Europa, tinerii moldoveni reveniţi din occident si-au fixat pentru început ca obiectiv înlăturarea domnitorului Mihail Sturdza, considerat de ei vinovat pentru toate abuzurile şi nedreptăţile din ţară. Totodată, aceştia au publicat un program de 35 de revendicări , prezentat sub forma unei Petiţii-Proclamaţie. Această „Petițiune a boierilor și notabililor moldoveni” avea un caracter moderat.

 

În Moldova, revoluţia de la 1848 a avut un caracter paşnic, fiind denumită în epocă şi „revolta poeţilor români”, şi s-a concretizat prin petiţia din martie 1848 şi printr-un program în august 1848.

În vara lui 1848 se aflau în Bucovina — şi mai ales în Cernăuţi — circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean, printre care Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Alecu Russo. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu, care avusese un conflict cu fiul domnitorului.

„Dorinţele partidei naţionale din Moldova”

În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte, care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul „Dorinţele partidei naţionale din Moldova”. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie, fiind împotriva Regulamentului Organic şi a protectoratului ţarist. Se cereau, printre altele, egalitate politică şi civilă, instrucţiune gratuită, secularizarea averilor mănăstireşti închinate, desfiinţarea rangurilor şi privilegiilor, împroprietărirea ţăranilor, eliberarea robilor ţigani particulari şi unirea Moldovei cu Muntenia.

Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată, de către Vasile Alecsandri, la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi, cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza, în data de 25 decembrie. Această „Petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni” avea un caracter moderat datorită atitudinii rezervate a principelui Sturdza, care era presat de prezenţa trupelor ruse la graniţă. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova, sub influenţa celor de afară, domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin administrativ şi cultural, în conformitate cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia, însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti, care „mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni” pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri), ajungând la Brăila. Viitorul domnitor, Alexandru Ioan Cuza, a fost salvat de către soţia sa, Elena Cuza, care a intervenit pe lângă consulul englez Cunningham. După eliberare, acesta s-a refugiat la Viena, fiind urmat mai târziu de soţie. Astfel, şase dintre cei 13 fruntaşi ai mişcarii, au reuşit să scape şi au trecut în Transilvania, şi de acolo în Bucovina . La 28 iunie- 9 iulie trupele ruseşti au intrat în Iaşi instaurând „ordinea” în principat.

sursa: amvvd.ro

Lasă un comentariu