Evenimentul zilei

Joi09202018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Special Interviu INTERVIU// „Sarcina principală a GOTR sunt acțiuni în baza deciziei Districtului Militar de Vest, în cazul de schimbare bruscă a situației politico-militare din regiune”

INTERVIU// „Sarcina principală a GOTR sunt acțiuni în baza deciziei Districtului Militar de Vest, în cazul de schimbare bruscă a situației politico-militare din regiune” Recomandat

04 Februarie 2018 - 

Expertul pe probleme militare și de securitate Rosian Vasiloi ne-a oferit un interviu în care am vorbit despre lacunele din sistemul de securitate al R. Moldova, despre amenințările din partea Rusiei în regiune, precum și de interesele actorilor politici locali în toată această poveste alambicată a dosarul transnistrean. Una care trenează de mai bine de un sfert de secol și care atârnă la o ghiulea de piciorul Chișinăul, obstrucționând orice proces de modernizare a statului și, evident, perspectiva europeană a R. Moldova. Vă invităm să citiți interviul în integralitate:

Pentru început, voiam sa vă întreb cum evaluati Dvs. riscurile de securitate la adresa Republicii Moldova si as vrea sa ne referim in special la cel de pe calalalt mal al Nistrului?

In ceea ce tine de riscurile de securitate, eu le-as evalua destul de ridicate din mai multe considerente si aici, de fapt, noi ar trebui sa facem diferentierea intre risc si amenintare. Avem mai multe riscuri in particular in ultimii doi ani de zile, de cand Federatia Rusa a inceput un exercitiu major in Republica Moldova, in ceea ce tine de aplicatiile militare.

In afara de aceasta, si cred ca vom vorbi subiectul asta, trebuie sa tinem de asa-zisul „soft power” rusesc in Republica Moldova.

Anul trecut, obtinand anumite informatii din partea colegilor din Ucraina, am scris doua articole dspre cum se evidentiaza acest soft power in Republica Moldova, prin biserica Ortodoxa care este subordonata Kremlinului si prin diferite organizatii non-guvernamentale, prin diferite asociatii si fundatii ale Federatiei Ruse care au filiale in Republica Moldova.

Asa cum ar fi Fundatia pentru cooperarea Rusiei cu cetatenii si vorbitorii de limba rusa din strainatate, inclusiv si din R. Moldova. Apoi, Fundația Gorceakov care este o fundatie sub acoperirea și coordonarea Ministerului Afacerilor Externe al Federatiei Ruse.

Acolo eu am descris care sunt legaturile acestor fundatii cu anumite ONG-uri, cu diverse forte, cu pretinsi experti independenti din RM, si chiar va invit sa faceti cunostinta [cu aceste chestiuni]

Sunt doua articole pur tehnice, cu anumite reflectii si analize, inclusiv si cu recomandari pentru autoritati, pentru ca mie mi se pare ca pe langa aspectele legate de propaganda, de manipulare, de stiri false, aspectul legat de soft power-ul rusesc in RM ia amploare.

Anul acesta, ar fi unul crucial in contextul alegerilor de la sfarsitul anului. De fapt, pe subiectul dat, s-au expus mai multi experti din R. Moldova. Ei s-au expus in spatiul public, dar cu parere de rau, nu avem anumite referinte si reactii din partea autoritatilor. Ele daca sunt, ele sunt sporadice.

Dau un exemplu: legea cu privire la combaterea propagandei, sau modificarea Codului audio-vizual, si ma intreb oare, cu Codul audio-vizualului, in redactie, pana la modificare, nu dadea destule parghii autoritatilor competente pentru a interveni in acest caz? Dar nu se dorea.

Fie era implicat politicul, si-o recunoastem ca, anumite canale media afiliate fortelor politice si a Partidului Democrat, fie a Partidului Socialistilor, retransmit anumite canale de Federatie Rusa.

Asta este legat de partea economica, pentru ca televizunea pana la urma este un business.

Legat de exercitiile militare tot mai intense, ma refer aici la armata rusa plus fortele loiale regimului separatist de la Tiraspol. Cum vedeti dumneavoastra aceasta evolutie numerica a acestor exercitii?

Anul trecut, pentru prima data, noi am elaborat un studiu de securitate si aparare, in contextul influentei Federatiei Ruse in R. Moldova pe dimensiunea militara.

Am facut o analiza comparativa pe anul 2016 și prima jumatate a lui 2017. Daca ar fi sa facem o comparatie, in 2016, Federatia Rusa prin Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR), cum il tratam eu la vremea respectiva, au fost 48 de aplicatii militare, iar in perioada 1 ianuarie- 20 mai 2017 au fost desfasurate 32 de aplicatii militare.

Pana la finele anului 2017 sa ajungem la 150 de aplicatii militare, pentru ca nu toate sunt reflectate in sursele deschise. Dar, cel putin 150, dar eu estimez ca au fost circa 200, care fac parte dintr-un clasament pe care eu l-am divizat in patru componente.

Prima componenta: exercitii cu statut umanitar - sport, cantonamente, etc.

A doua componenta, cea combatanta: cu implicarea militarilor GOTR,( 07:00), care se finalizeaza cu trageri de lupta si de fapt asta e cea mai mare pondere din toate aplicatiile militare. Acestea constituie undeva circa 65-70% din toate.

A treia categorie este cea `combatant-comun` care sunt aceleaplicatii militare care sunt desfasurate cu participarea pretinsului sector de securitate din regiunea transnistreana.

De fapt, in acea analiza pe care am facut-o noi, am constatat ca noi deja nu putem diferentia grupul trupelor ruse cu pretinsul sector de securitate din regiunea separatista. Fie ca vorbim de asa-zisul Minister al Apararii, asa-zisul Minister de Securitate de Stat sau asa-zisul Minister de Interne.

Oricat de straniu ar fi, serviciul vamal are componenta militara, dar si Ministerul Justitiei.

In ceea ce tine de GOTR, sunt doua opinii: una care se reculeaza si inclusiv de autoritatile din RM, trebuie sa dispersam trupele de pacificare, sau fortele de pacificare, si GOTR.

A doua opinie este ca, si eu sunt promotorul acestei opinii, ca GOTR nu poate fi separat de trupele de pacificare. Pentru ca din punct de vedere al pregatirii, al conducerii si a perspectivelor de activitate ale statului major si din punct de vedere al completarii, din punct de verere al aspectelor legate de logistica, comunicatii, etc... totul este un intreg.

Inclusiv si cu pretinsul sector de securitate din regiunea transnistreana, avand aceeasi componenta: de conducere, de organizare si de structura organizationala, de pregatire si de completare.

Practic nu ar fi decat o diferenta de nume?

Nu ar fi decat o diferenta de nume.

Daca noi vorbim de un numar estimativ al GOTR, se estimeaza circa 1.000- 2.000 de militari, din care circa 500, sunt asa-zisi pacificatori, si restul fiind efectiv acest GOTR. Dar, din punct de vedere al pregatirii este un intreg.

Eu, cel putin, nu il divizez. Dar, cadrul juridic international semnat intre Federatia Rusa si R. Moldova, prevede ca ei sunt pacificatori . Aici este cert si nu putem discuta, dar restul GOTR este ilegal stationat pe teritoriul RM.

Din punct de vedere al pregatirii, pacificatorii, unul din batalioanele GOTR, este pregatit pe parcursul anului, ca ulterior, in luna octombrie, traditional, sa faca rotatia.

Batalionul care se afla acum in trupele de pacificare revine in GOTR, iar apoi GOTR detaseaza alt batalion.

Informatiile noastre, care sunt deschise, dar trebuie analizate, arata ca pe parcursul acestui an, acest batalionul de pacificare care urmeaza sa intre in octombrie 2018, el nu se pregateste pentru misiune de pacificare, dar se pregateste pentru distrugerea tancurilor, ghidarea reactiei pentru distrugerea inamicului, fortarea raului Nistru in partea dreapta, pentru distrugerea fortelor inamicului. Si eu ma intreb intotdeuauna, cine este acest inamic?

Asta este una la mana. R. Moldova nu are tancuri, nu are aviatie, si multe alte aspecte.

Apropo de chestiunea aceasta, ca sa facem aici o mica paranteza, daca nu se pregateste impotriva RM, fortelor loiale Chisinaului, ca sa le diferentiem putin, practic impotriva cui? In regiune nu exista decat Romania si Ucraina?

Noi putem sa examinam cateva optiuni. Din punct de vedere istoric, sa ne aducem aminte ca in 2014- 2015, ideea care era promovata de Gherasimov, seful Marelui Stat Major al Federatiei Ruse, asa-zisa Novorusia, dupa razboiul hibrid, componente mici militare de diversiune, ceea ce s-a intamplat de fapt in Crimeea.

Acei „omuleți verzi” ai Rusiei?

In regiunea noastra este un triunghi, Odesa Tiraspol -Comrat. Si sa ne aducem iarasi aminte de acea evolutie care era cu Novorussia si iesirea catre regiunea Odesa: Nikolaev – Herson - Odesa cu alipirea regiunii transnistrene si Basarabia de sud istorică.

Practic, imi spuneti ca aceste exercitii facute peste Nistru sunt facute pe logica asta pe care sef al Statului Major al Federației Ruse, Valeri Gherasimov, a ordonat-o inca de atunci de la anexarea Crimeei?

Asta ne arata analizele si noi nu le putem neglija si nu inteleg de ce este posibil, nici autoritatile le neglijeaza sau cel putin nu fac publice anumite reactii. Cand fac publice anumite reactii, sunt cu jumatate de gura, practic in soapta.

In afara de aceasta, noi trebuie sa tinem cont ca GOTR, din 2012 este parte componenta a Districtului Militar de Vest a Federatiei Ruse si toate aceste exercitii militare sunt planificate acolo, la Sankt Petersburg, unde este Statul Major al acestui District.

Noi nu putem gasi nicaieri, oficial, care este sarcina principala a GOTR, dar daca analizam anumite surse electronice, media, de pe internet care au tangenta, sau sunt sub acoperirea Ministerului Apararii, sau Ministerului Afacerilor Externe, cum af fi „TOPOR”, se mentioneaza ca sarcina principala a GOTR este: actiuni in baza deciziei Districtului Militar de Vest, in cazul de schimbare brusca a situatiei politico-militare din regiune.

Istoric, sa ne mai aducem aminte, care a fost sarcina principala a armatei a 14-a, din R. Moldova si partial din regiunea Odessa: Bosforul.

Si aici intram deja in regiunea de influenta a Romaniei si NATO. Noi trebuie sa estimam aceste riscuri.

Si eu ma bucur ca, cel putin in Romania, in spatiul public, expertii militari, diferite surse din media, permament promoveaza aceasta idee, in special evoluand dupa perioada anului 2014 cu desfasurarea acelor entitati militare la Deveselu, cu scutul anti-racheta, cu capacitati de aparare in misiunea de aparare la Constanta, la Kogalniceanu, in nordul Romaniei, la Targu Mures, baza de aviatie, etc.

Ce avem noi, aici, in schimb in R. Moldova? Noi nu avem nimic, bugetul apararii, cu parere de rau, la momentul actual este in diminuare, pentru ca anul acesta el a ajuns aproxmativ 0,4% din PIB, ceea ce permite Ministerului Apararii sa acopere salariile si hrana pentru militarii in termen. Sa nu uitam ca Armata nationala este compusa mai ales din militari in termen, care fac serviciul si dupa aceea pleaca.

Aici trebuie sa tinem cont care este nivelul migratiei din R. Moldova , exista riscul sa ne trezim intr-o zi ca nu vom avea pe cine sa luam sa faca armata, si una dintre sarcinile pe care ar trebui sa le aiba Ministerul Apararii.

Cel putin vad acum o schimbare de atitudine, nu vreau sa-i laud, dar vad o schimbare de atitudine cu privire la modificarea mecanismului de completare si trecerea treptata la completarea pe baza de contract.

Da, sunt necesare, dar sunt sume financiare enorme, dar este necesara o viziune clara. Aici ne confruntam cu o viziune separata pe care o are administratia prezidentiala in RM, care fie retrage de la Guvern si Parlament documentele de planificare strategica pe dimensiunea securitatii nationale si apararii nationale, fie nu le promoveaza in Parlament.

Mă refer la documentul care a fost aprobat ca proiect anul trecut - Strategia Apararii Nationale - si nu se stie care va fi soarta ei. In acest sens noi iarasi ne confruntam cu o lipsa de viziune pe acesta dimensiune si in acest sens si asistenta care ar putea veni din partea donatorilor.

Dar credeti ca este un plan strategic al presedentiei sa submineze armata nationala in mod deliberat, sau poate este sub influenta Rusiei care nu doreste sub nicio forma ca R. Moldova sa aiba un minim de securitate?

Prin intrebarea pe care ai pus-o, putem deslusi si raspunsul care o sa fie. Anul trecut, in toamna, am publicat o analiza pe aceasta tema si de fapt nu este un plan deliberat din partea administratiei prezidentiale, este un plan deliberat ghidat de Federatia Rusa.

Unul care vrea sa distruga tot ce tine de aparare si securitate in R. Moldova. In acest sens, in caz de anumite actiuni, vor avea mai putin de lucru.

Si sa ne aducem iarasi aminte de rectiile din partea administratiei prezidentiale, atunci cand, cumva voalat, primea indicatii din partea lui Rogozin: vezi tu ca la poligonul de la Bolboaca, armata americana pregateste diversionisti pentru regiunea transnistreana, pentru Tiraspol, cu machete de oras, etc.

Ce a facut administratia prezidentiala? Chiar in prima saptamana, a facut vizite. Si la Bolboaca, si la Balti, si la Marculesti, pentru a evalua, si prin presa , prin retelele de socializare, a venit cu un raspuns catre autoritatile din Federatiei Ruse: „totul e ok, nu se intampla nimic”.

Oare asta este rolul comandantului suprem? In opinia mea, de fapt unul din mesajele pe care ar trebui sa le faca comandantul suprem, dupa alegerea sa, este sa vina sa viziteze trupele, armata nationala,

El acest lucru l-a facut atunci cand au venit reactii sau indicatii din exterior

Sa nu uitam de ultimele declaratii din partea administratiei prezidentiale, cand vorbea el [presedinte Igor Dodon] pentru o sursa media din Federatia Rusa ca NATO inseamna razboi.

Pentru a informa opinia publica, saptamana viitoare voi publica o analiza si un articol despre ce este NATO pentru R. Moldova, si ce inseamna deschiderea celulei de legatura NATO pentru R. Moldova, care a fost deschis la sfarsitul anului trecut, pentru ca nu NATO stationeaza ilegal in R. Moldova, ci Federatia Rusa cu trupele sale militare.

Incepand cu acest an, eu deja le calific ca fiind trupe de ocupatie ale Federatiei Ruse in R. Moldova si am venit cu o alta abordare in ceea ce tine de analiza pe aceasta dimensiune, vin cu un monitor saptamanal a ceea ce se intampla in regiunea transnistreana, ca ulterior lunar si trimestrial sa vin cu analize mai detaliate si cu tendinte pe aceasta dimensiune.

Si daca vorbim despre inceputul acestui an, ca sa facem paralela cu statistica despre care am vorbit, in 2016 in luna ianuarie, noi am avut 8 exercitii militare dintre care 6 au avut caracter umanitar, 2 au avut caracter combatant, despre care am vorbit.

In 2017, noi am avut un exercitiu care are caracter umanitar, dar ianuarie inca nu s-a finalizat. Noi la momentul zilei de astazi avem 19 exercitii militare, din care 3 au caracter umanitar si restul au caracter umanitar si restul au caracter combatant si combatant-comun cu participarea pretinsului sector de securitate in regiunea transnistreana, asa-zisele forte paramilitare ale Tiraspolului.

Trebuie sa tinem cont ca pentru prima data, in ultimii, cel putin 10 ani, si eu m-am intalnit cu mai multi experti, fosti membri ai Comisiei Unificate de Control, am concluzionat ca ei se pregatesc cu echipamente si armament, pe care pana acum nu le foloseau in exercitiile militare, cum ar fi : sisteme de rachete anti-tanc semighidate, Fagot, Maliutkași Konkurs.

Revenind, R. Moldova nu are tancuri. Tancuri sunt in regiunile Ucraina si Romania. Cum se incscriu aceste exercitii militare in statut, cum ca GOTR au statut de misiune de pacificare?

Cum se inscriu aceste exercitii in acest statut? Pentru ca, analizand exercitiile de anul trecut, ei au avut cateva evenimente care ar cadea sub incidenta statutului de pacificare, cum ar fi studierea limbii bastinasilor: limbii romane (cum o numesc ei - „limba moldoveneasca”) si limba ucraineana.

Cate 100 de ore, asta s-ar putea include in acest statut, restul, nicidecum, ei se pregatesc pentru lupte. Fie in statut de aparare, sau statut de atac, sau de inaintare.

Si ca sa finalizez aici, noi nu avem nicio reactie din partea autoritatilor noatre, mai mult de atat, autoritatile le permit si le acorda de facto, platforme internationale, pentru a-si promova anumite interese, cum ar fi: conceptul de statalitate si independenta regiunii transnistrene, discutii pe marginea controlului in comun pe segmentul transnistrean.

Sa trecem din regimul acesta militar, in registrul politic. As vrea sa va intreb, apropo de ce ati spus dvs mai inainte, de ultimele negocieri dintre Chisinau si Tiraspol, acordurile de la Tighina, urmate de negocierile de la Viena si de acordurile de acolo si mai nou ce s-a intamplat la APCE, la Paris. Voiam sa va intreb cum apreciati: Chisinaul face un lucru bun dandu-le tribuna separatistilor de la Tiraspol sau nu?

Eu am vazut reactiile partenerilor nostri: SUA, UE, a OSCE-ului care au saluat semnarea celor cinci

protocoale care se refera la deschiderea poddului Gura Bâcului – Bâcioc, scolilor cu predare in limba romana, acces la terenurilor din zona Dubasari si telecomunicatiile.

La prima vedere si eu le-as saluta, si eu de fapt le si salut, dar aici noi daca analizam sub toate aspectele, pe mine, semnarea acestor protocoale ma îngrijoreaza

Gura Bâcului – Bâcioc: podul s-a deschis, dar chiar in aceeasi zi, pretinsul lider de la Tiraspol, separatistul Krasnoselski oficial, deschide punctul vamal de trecere Bâcioc, cu pretinsi graniceri, vamesi, migratie, etc.

Păi, cum sa înscrie deschiderea podului, asigurarea liberei circulatii a cetatenilor RM, daca tu mai faci un asa-zis punct de graniceri?

In cazul apostilarii diplomelor, eu as vrea sa fie o transparenta in reglementare si in cum pot fi implementate aceste protocoale, ce prevede apostilarea diplomelor sau ce prevede accesul cetatenilor sau proprietarilor de terenuri?

Adica aveti dubii ca din partea transnistreana aceste masuri nu se vor aplica?

Eu am dubii pentru ca noi avem mai multe exemple, atunci cand deciziile luate nu sunt respectate.

In ceea ce priveste acorduri pentru telefonia mobila, e bine ca s-a semnat, dar de aici devine in sarcina agentilor economici din stanga Nistrului, sa discute cu Orange, cu Moldcell, cu Moldtelecom, cum ei se sa asigure functionarea telefoniei mobile.

Autoritatile ar trebui sa le acorde un anumit sprijin pur tehnic. Dar daca se vine cu modificarea legislatiei si crearea unui precedent prin stabilirea retelelor regionale, noi cream un precedent foarte periculos, pentru sudul Moldovei, Gagauzia.

Ei pot zice `vrem si noi telefonia noastra`. La fel si la Balti, sau alta regiune.

Noi vrem sa fie procedura de implementare a acestor protocoale destul de transparenta. Sa nu uitam ca prin protocolul de la Vienna, RM s-a angajat sa raspunda si la intrebarea cu numerele de inmatriculare din regiunea transnistreana.

De pe timpul cand eram inca in politia de frontiera, se discuta foarte mult acest aspect si opinia mea este ca noi trebuie sa insistam ca tot ceea ce se inregistreaza trebuie sa fie inregistrat in punctul legal al R. Moldova, in agentia de servicii publice, cu verificarea prin sistemele informationale nationale, inclusiv si Interpol pentru ca sistemul pe acesta dimensiune este conectat cu sistemul din Interpol, cu sistemul informational integrat al politiei de frontiera, si alte sisteme informationale.

Iata intram in luna februarie si noi nu am avut nicio comunicare din partea autoritatilor, cu mici exceptii, s-a discutat subiectul cu privire la scolile cu predare in limba romana, dar iarasi, daca ne aducem aminte anul trecut dupa semnarea acestor protocoale, autoritatile separatiste au interzis intrarea in aceste scoli pentru dotarea cu carti sau alte materiale didactice.

Ori facem acest lucru transparent si informam opinia publica, ori nu.

Dar pe mine cel mai tare ma ingrijoreaza ca pe langa semnarea acestor protocoale, noi nu avem nicio viziune clara, un document de politici, cum se discuta la sfarsitul anului trecut despre viziunea cu privirea la integrarea RM.

Pentru prima data domnul Andrian Candu a , in 2016, ca noi vom avea strategie, viziune si ca noi vom veni cu un proiect.

A fost reitrerat acest subiect la inceputul lui 2017 si de domnul Candu si de către domnul prim-ministruPavel Filip, ca noi suntem deja la sfarsitul lunii ianuarie si noi nu avem aceasta viziune a R. Moldova.

Acesta trebuie sa fie un document bazat pe Constitutie, pe Legea din 10 iunie 2005 cu privire la statutul regiunii transnistrene, legislatia aferenta nationala si acordurile internationale, sau cadrul juridic international la care R. Moldova este parte.

Cele care asigura respectarea drepturilor omului, dreptul la libera circulatie, dreptul la lege, etc.

Deci, ar fi nevoie de un cadrul legal mai bun decât cel existent.

Noi acest document nu il avem nici pana in ziua de astazi, ba mai mult de atat, atunci cand vorbim despre protocoale si noi discutam acest subiect avand anumite informatii din partea formatorilor de opinie afiliati Partidului Democrat, ca presedintele PD domul Plahotniuc, a avut discutii si negocieri secrete, sau netransparente cu oligarhul din Transnistria, Victor Gusan, cu care s-au inteles asupra anumitor subiecte.

Dupa care a urmat semnarea protocoalelor, dupa care, intamplator sau nu, si aici nu vreau sa fac speculatii, vice prim-ministrul George Balan, este eliminat din functie, fiind numita doamna Cristina Lisnic, dupa care vine reactia domnului Vitali Ignatiev cu privire la redeschiderea protocolului de la Tiraspol pentru traficul aerian de pasageri si comentariul purtatorului de cuvant al PD ca da, noi suntem gata sa examinam acest subiect.

Cum noi putem sa examinam acest subiect atata timp cat aerodromul de la Tiraspol, fiind cu statul militar, este inconjurat numai de unitati militare, fie a trupelor de ocupatie rusa fie de a pretinsului sector de securitate din regiunea transnistreana.

Cum o sa asiguram prezenta autoritatilor noastre competente, cum ar fi: Politia de Frontiera, Inspectoratul Serviciul Vamal si a altor autoritati?

Si nu in ultimul rand, in primul sau interviu pentru acest an, domnul Plahotniuc a confirmat acest fapt, mai tacit, mai pe ascuns, ca se discuta atunci cand la mijloc sunt interesele cetatenilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Si eu ma intreb oare? La mijloc sunt numai interesele cetatenilor ? Sau sunt si alte interese?

Vă mulțumim!

 

 

 

 

Lasă un comentariu