Evenimentul zilei

Joi12132018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Special Interviu INTERVIU//Pensionarul de la Glodeni din „cazul Buliga”: „Am ajuns să vedem și noi dreptatea cât de cât în Republica Moldova”

INTERVIU//Pensionarul de la Glodeni din „cazul Buliga”: „Am ajuns să vedem și noi dreptatea cât de cât în Republica Moldova” Recomandat

11 Septembrie 2018 - 
INTERVIU//Pensionarul de la Glodeni din „cazul Buliga”: „Am ajuns să vedem și noi dreptatea cât de cât în Republica Moldova” foto credit: Google Maps

Bătrânul de 76 de ani, Mihail Dogotaru, a vorbit pe larg într-un interviu oferit în exclusivitate portalului Balkan Insight despre toată această poveste care îl leagă de un incident mai puțin plăcut, petrecut în pe 29 mai 2014.

Atunci, bătrânul a lovit-o pe ministra Muncii de atunci, Valentina Buliga, după ce, susține el, a fost umilit și luat în râs de aceasta în cazul calculării pensiei sale după peste 40 de ani de muncă. La rândul său, doamna Buliga a afirmat recent că l-a iertat pe bătrân pentru gestul său.

Cu toate acestea, câțiva ani de zile acesta a fost tărât în prin comisariate de poliție, săli de judecată și spitale de nebuni de „oamenii sistemului”, care au vrut să-i aplice o corecție umilitoare bătrânului pentru gestul său.

Totul a începutul imediat după consumarea nefericitului incident, atunci când Mihail Dogotaru nici nu a mai apucat să ajungă acasă, fiind ridicat de către șeful Poliției Glodeni și subalternii acestuia.

Spitalul de nebuni

„M-au dus până la Bălți. Mișelește au venit la mine acasă doi polițiști.

Mi-au spus că în acest Comisariat de la Glodeni nu sunt polițiști competenți, ca să ducă urmărirea penală, și trebuie să merg cu dânsul la Bălți la un colaborator de urmărire penală.

Toate chestiunea a fost legată de calcularea pensiei, așa că mi-am luat toate documentele. Am zis că mergem la secția de urmărire penală. Mi-a zis ca da.

Ne-am dus, am ajuns la Bălți. Când am ajuns, am observat că nu mrgem spre centrul orașului, ci o luăm înspre podului Chișinăului.

Atunci am înțeles că noi mergem la Psihiatrie. Asta cu toate că mi-au spus că mergem la Comisariat la Bălți ca să hotărâm toate întrebările. Atunci eu am înțeles că am ajuns la Psihiatrie. Am fost în deal, am intrat pe poartă, iar acolo comisia era pregătită.

La comisie le-am spus că eu nu sunt bolnav și că nu au nicio cerere de făcut de internare. Le-am zis să aducă și televiziunea, dar ei au refuzat.

Au sunat undeva și a venit comanda. Am fost smuls din mașină cu orice preț și dus în instituție psihiatrică. Inițial, nu am vrut să mă dau jos din mașină, dar comanda a fost să mă scoată din mașină.

Apoi s-a început lupta cu forța. Doi polițiști din Glodeni și un angajat al Psihiatrie. Cei trei l-au luat, m-au încătușat, m-o rupt din mașină și m-au dus însângerat din birou.

Am ajuns în fața Comisiei, acolo unde mi s-au pus întrebări. Ei nu au rămas mulțumiți de ceea ce spus că grăiesc prea mult. Le-am lămurit care e cauza, iar ei și-au notat acolo.

Am venit înapoi la Glodeni, nu au vrut să vorbească mai mult cu mine. Am cerut să merg la doctorul legist să se vadă cum m-au bătut. Nu au vrut să lase și am venit acasă.

Procese și condamnări

La 2 iulie 2014, s-a făcut o ședință de judecată la care nu au participat decât judecătorul, avocatul și procurorul. Eu nu am participat, fiindcă ei nu m-au preîntâmpinat cu citație înainte. Am fost sunat doar în ultima zi cu două ore înainte de ședință. Le-am spus că venisem de la piață, că am băut două pahare de vin și că nu pot să mă duc.

Avocatul meu nici el nu a avut nimic de obiectat și a lăsat tot pe seama judecătoarei. Acolo s-a hotărât să fiu dus pe o lună de zile la Psihiatria Codru. Mi-au dat încheierea (sentința), iar eu m-am dus la Promo-Lex și am scris o cerere și am trimis documentele.

În urma sentinței, mă trimiteau pe o lună de zile la o examinare îndelungată, ca să stabilească dacă sunt sănătos psihic sau nu. Asta era scopul lor.

Pe 28 august a avut loc apelul, la Bălți. Nu s-a schimbat nici din sentință. Astfel, eu am apelat la Chișinău.

Abuzuri

La 18 septembrie, a venit mașină și m-am trezit cu cinci polițiști care mă cautau să mă încarce și să mă ducă. Atunci eu le-am zis ca nu merg nicăieri decât în prezența avocatului. Ei au zis nu.

Am refuzat să mă urc în mașină să mă ducă la Psihiatrie pentru că nu am ce căuta acolo. Eu nu sunt bolnav.

Dar ei, încă de la 29 mai 2014 luaseră fără voia mea cartela medicală de la policlinica din Glodeni și o aveau la dânșii.

A trebuit să merg până la urmă. Am ajuns la Chișinău la Codru. N-am fost examinat de nimeni, dar în câteva minute ei m-au și predat spitalului și au plecat.

Eu am rămas cu doctorii, care mi-au spus să scriu cerere ca să mă poată primi. Eu le-am zis că nu am venit de bună voie, ci am fost adus.

Am vorbit, le-am explicat toată pățania, după care mi-au spus: „Hai sus!”.

Ne-am dus sus la secția numărul 17 de bărbați la Secția de Alcoolism Cronic și am fost internat în secție. Acolo, este o secție grea. Acolo nici măcar nu funcționau toaletele, trebuia să torni apă, era un dezastru. Apă caldă nu era și tot așa.

Am stat acolo șase zile. Trebuia să stau 30, dar a venit avocatul Vieru cu contractul făcut și mi s-a lămurit că eu pot fi liber și că documentele nu sunt făcute corect. Avocatul a scris o petiție către șeful de secție și au plecat împreună.

Am venit acasă. Când am venit acasă, procuratura a început să mă învinuiască că eu am fugit de acolo. Eu le-am spus că nu și că oricum nu poți fugi de acolo și că este al patrulea etaj și nu putea sări de acolo.

Atunci, procurorul Crișciuc la 4 noiembrie 2014 a depus din nou ordonanță ca să fiu închis la Psihiatrie fără vreo altă expertiză tot la Codru. Judecătorul nu a dat acordul ca eu să fie închis și m-a eliberat. A urmat apelul la Bălți și acolo tot așa a fost verdictul să nu fiu închis și am rămas liber până în ianuarie 2015, atunci când s-a început procesul la Glodeni care s-a tărăgănat doi ani de zile 2015-2016.

S-a ajuns apoi să fie pedepsit cu 4.000 de lei”.

Întrebat în final dacă este de părere că a fost victima unei răzbunări a sistemului pentru gestul său pe care îl admite și singur ca fiind unul greșit și făcut la nervi, bătrânul a răspuns ferm: Da. Am avut sentimentul că se voia răzbunare. Pentru că dacă nu era răzbunarea doamnei Buliga, împreună cu procuratura și poliția, atunci nu m-ar fi chinuit atât”, a declarat Mihail Dogotaru.

El a admis că a lovit-o pe Valentina Buliga.

„Ea a ridicat mâna și am ridicat-o și eu. Am lovit-o peste obraz”, recunoaște bătrânul.

Cu toate acestea, pentru abuzurile care s-au comis la adresa sa, CEDO a condamnat recent R. Moldova la o plată de circa 8.000 de euro cu titlu de despăgubiri pentru încălcarea drepturilor omului.

Materialul a fost tradus după un interviu publicat de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnat de Mădălin Necșuțu 

 

 

 

 

Lasă un comentariu