Evenimentul zilei

Mie03202019

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Special Reportaj
12 Mar 2019
Publicat în Reportaj

Tradițional rusofobă, România este o nucă tare pentru propagandiștii ruși, dar asta nu înseamnă că ei nu vor încerca să gsească fisuri, se arată într-o analiză publicată de Balkan Insight și preluată de portalul afiliat sinopsis.info.ro.

27 Feb 2019
Publicat în Reportaj

Forțele de stânga au ieșit câștigătoare la alegerile din R.Moldova, dar totuși fără ca niciun partid din rândul lor să obțină suficiente locuri în viitorul Parlament pentru a conduce de unul singur, astfel că negocierile politice ulterioare vor determina dacă țara va rămâne pe drumul pro-European sau se va îndrepta spre un curs mai apropiat de Rusia, arată într-o analiză a portalului Balkan Insight, preluată de Evenimentul Zilei, ediția de R. Moldova. 

14 Feb 2019
by  - 
Publicat în Reportaj

În ultima săptămână, Moscova și-a amplificat implicarea în campania electorală din R. Moldova și îi ridică la fileu situații favorabile președintelui Igor Dodon, principala locomotivă de imagine a PSRM în această campanie electorală pentru alegerilor parlamentare ce vor avea loc pe 24 februarie.

23 Ian 2019
Publicat în Reportaj

Înainte de alegerile parlamentare importante din februarie, prietenii Moscovei dintre politicienii moldoveni se pot baza pe influența Bisericii Ortodoxe care joacă un rol important în fosta republică sovietică, se arată într-o analiză a portalului Balkan Insight. În R. Moldova, ca și în alte state din Europa de Est, problemele religioase rămân foarte importante în discursul politic. Aproximativ 97% din cetățeni din R. Moldova s-au declarat creștini ortodocși.

21 Ian 2019
Publicat în Reportaj
România și Republica Moldova are întârzieri nepermise. Gazoductul Iași-Ungheni, gândit să asigure securitatea energetică a Moldovei, nu se știe exact nici când va fi gata și nici dacă își va îndeplini scopurile pentru care a fost gândit.
ANUL 2013. PREGĂTIRI LA INAUGURAREA CONDUCTEI IAȘI-UNGHENI / FOTO: DUMITRU DORU (EPA)

La mijlocul acestei luni, pe 15 ianuarie, oficialii români și moldoveni anunțau că, în fine, a demarat construcţia conductei de transport de gaze naturale Ungheni-Chişinău, care va conecta sistemul de transport al Republicii Moldova la sistemul din România (SNT) , prin legătura Iaşi-Ungheni-Chişinău, se precizează într-un amplu material de analiză realizat de BIRN România și publicat pe portalul Sinopsis.info.ro

„Construcția conductei va duce la dezvoltarea durabilă a economiei naționale (a Moldovei –n.e). Datorită acestui proiect avem o nouă alternativă de gaz, care va consolida securitatea energetică. De asemenea, acest proiect înseamnă și prețuri mai mici la gaz pentru cetățenii noștri”, spunea Chiril Gaburici, ministrul moldovean al Economiei și Infrastructurii.

În plus, omologul său român Niculae Bădălău declara: „Construcţia gazoductului Ungheni-Chişinău este un obiectiv de importanţă deosebită pentru România, pentru Republica Moldova şi pentru întreaga regiune. Este un proiect strategic pentru Transgaz şi pentru Ministerul Economiei. În primul rând, pentru că reprezintă o dovadă clară şi concretă a angajamentului pe care România l-a luat pentru a sprijini Republica Moldova. În al doilea rând, pentru că este una dintre măsurile care contribuie la consolidarea securităţii energetice: mai multe surse de aprovizionare cu gaz înseamnă mai multă securitate energetică”.

În realitate, însă, lucrurile nu sunt atât de simple. Demararea lucrărilor la conducta Ungheni-Chișinău înseamnă de fapt doar construirea unor corpuri de clădiri în cadrul Complexului administrativ Ghidighici:  birouri, o hală industrială, clădire poartă, clădire laborator și clădire pompe PSI. Lucrările, evaluate la circa 144,5 milioane lei (fără TVA), urmează să fie făcute de către o asociere de trei firme românești, lider de contract fiind ACI Cluj SA.

Momentul în care vor începe lucrările efective la ce este de fapt important, respectiv la conducta de gaze, nu este deloc clar. Alte șapte loturi de construcție – pe lângă complexul de la Ghidighici – urmează să fie realizate: construcția conductei propriu-zise, cu o lungime de 110 km, precum și a stațiilor de reglare și măsurare, a conductelor de distribuție a gazelor naturale Tohatin — CET Chișinău și Tohatin — Chișinău, conducta de racord Ghidighici — Petricani și Petricani — Chișinău.

Valoarea totală a lucrărilor este estimată la circa 70 milioane de euro. Cel mai scump lot îl reprezintă lucrările la stațiile automatizate de reglare și măsurare.

SURSA: MINISTERUL ECONOMIEI DIN R. MOLDOVA

De selectarea antreprenorului care va construi conducta Ungheni – Chișinău se ocupă Vestmoldtransgaz, operatorul sistemului naţional de transport gaze naturale din Republica Moldova, preluată în februarie anul trecut de compania română Transgaz, contra a circa 9 milioane de euro. Transgaz s-a angajat atunci la o investiție de alte 93 de milioane euro în următorii doi ani de zile, mai precis pentru construcția segmentului de gazoduct Ungheni-Chișinău.

Licitația de selecție a unui antreprenor pentru viitoarea conductă a fost lansată în toamna lui 2018 (primul anunț a fost pe 14 septembrie), dar ulterior prelungită de mai multe ori, fără explicații oficiale.

Foarte probabil, găsirea unui antreprenor e întârziată de cerințele greu de îndeplinit de către viitorul antreprenor: experiență relevantă, scrisori de garanție bancară, dotarea tehnică adecvată și realizarea comenzii în maximum 12 luni.

La nivel neoficial se estimează că finalizarea conductei se va face în vara anului 2020. Experții sunt însă mai rezervați în această privință. ”Licitația pentru construcție a fost parțial de succes (…) din păcate, cinci tronsoane nu au avut oferte. Vom putea vorbi despre un termen realist de finalizare abia după ce licitația va fi încheiată”, spune Victor Grigorescu, fost ministru român al Energiei în guvernul D. Cioloș.

Agenți de influență și politici proaste

În prezent, Republica Moldova este dependentă în proporție de 100% de gazul rusesc. Chiar dacă recunosc acest lucru, autoritățile de la Chișinău nu se prea grăbesc să abordeze problema.

Lucrările la conducta Iași – Ungheni – Chișinău care, în mod normal, ar trebui să racordeze Moldova la sistemul energetic european și să elibereze țara de povara monopolului de livrare al gazului natural din partea Gazprom, au demarat în august 2013, pentru ca exact un an mai târziu, pe 27 august 2014, când în Republica Moldova era sărbătorită Ziua Independenței, să fie inaugurat tronsonul Iași-Ungheni. Lansarea s-a făcut cu mare fast, la eveniment participând comisarul european pentru Energie de atunci, Günther Oettinger,  plus înați oficiali români și moldoveni.

Gazoductul, ce subtraversează râul Prut, are 43,2 km lungime (dintre care 32 km în România) și o capacitate de transport de 1,5 miliarde de metri cub de gaz pe an. Proiectul a costat 26 milioane de euro, dintre care 7 milioane au fost oferite sub formă de grant de Uniunea Europeană.

FOTO: EUROPA LIBERĂ

Ulterior, din 2014 încoace, lucrările pentru continuarea gazoductului au stagnat, în ciuda a numeroase declarații oficiale sforăitoare.  Desigur, pot fi invocate o insuficientă voință politică sau birocrația, dar cel mai adesea experții din Moldova vorbesc la unison și de existența unui lobby puternic al Gazpromului, în spatele scenei desigur, atât la București, dar mai ales la Chișinău, printr-o serie de agenți de influență.

„Indiscutabil, birocrația este încă o problemă mare, în ambele țări. În același, timp interesele Gazprom sunt reprezentate prin agenți influenți care fac lobby puternic în R. Moldova”,  spune Sergiu Gaibu, directorul de programe al „Expert Grup” de la Chișinău.

El mai afirmă că, în ciuda atribuțiilor limitate ale președintelui moldovean Igor Dodon, acesta rămâne un promotor al intereselor Rusiei, la fel ca și Partidul Socialist, din care face parte și care, deși este în opoziție, are cea mai numeroasă facțiune în Parlamentul de la Chișinău.

„La fel, agenții de influență asigură tărăgănarea implementării Pachetului energetic III care ar reduce semnificativ din pârghiile rezultate din monopolul Gazpromului în R. Moldova”, a mai explicat expertul.

Declarativ, Republica Moldova își dorește încă din 2001 să se interconecteze energetic cu România. Intenția care reglementa acest lucru se regăsește în două documente de program care vizau extinderea rețelelor de distribuție pentru ca prin intermediul acestora gazele naturale să fie livrate în noi localități și respectiv mai multor consumatori de pe teritoriul țării.

Și România are partea sa de responsabilitate pentru întârzierea interconectării energetice cu Moldova. ”Gazoductul Ungheni – Chișinău nu este gata pentru că s-a întârziat mult cu începerea lucrărilor și cu asumarea leadershipului pentru proiect. Recent, acest leadership a fost asumat de către Transgaz.. Nu sunt convins că această soluție e perfectă, însă sigur e mai bine decât să stăm și să nu facem nimic”, crede Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei în guvernul V. Ponta.

”Oricum, România putea face mai mult, mai ales pe teritoriul ei. (Noi – n.e) am alocat încă din 2014 aproape 60 milioane de euro din fonduri stucturale pentru întărirea coridorului de pe teritoriul românesc care să permită evacuarea gazelor către Moldova atunci când Ungheni – Chișinău ar fi fost gata. Deocamdată nu s-a tras niciun euro și încep să am regrete că am insistat atât de mult să alocăm acești bani, care puteau merge către alte domenii. Acești bani aruncați în investiții ar fi generat încasări la bugetul de stat. Din acest motiv nu înțeleg această întârziere”, mai spune Nicolescu.

Marile mize ale anului 2019

După cum am mai spus, realistic vorbind, gazoductul ar putea fi terminat cel mai devreme în vara anului 2020, deci nici vorbă de terminarea lui până la finalul acestui an, așa cum arătau ultimele declarații ale oficialilor români. Sunt multe lucruri de rezolvat legate de construcția propriu-zisă a conductei: proceduri lungi legate de licitații, exproprieri, proiectarea rutei pe care va trece gazoductul, expertize ecologice etc.

Oricum, anul 2019 are cel puțin două mize majore privind viitorul gazoductului Ungheni-Chișinău.

Întâi de toate, pe 24 februarie, vor avea loc alegeri parlamentare în Republica Moldova. Nu se poate anticipa un câștigător ferm, dar în acest moment cea mai bine cotată formațiune în sondaje este, de departe, Partidul Socialiștilor (PSRM), de factură prorusească, susținut și de președintele Igor Dodon.

Gazoductul nu reprezintă o temă de campanie, însă este foarte probabil ca, în eventuala victorie în alegeri a PSRM, ba chiar și în cazul constituirii unei alianțe (fie și neoficiale) între Democrați, aflați actualmente la guvernare, și socialiști, tema interconectării energetice cu România să nu mai reprezinte deloc o prioritate.

În al doilea rând, la finalul acestui an expiră contractul dintre Gazprom și Moldova pentru livrarea de gaze naturale către această țară. Iar orice nouă negociere va fi influențată și de modul în care arată spectrul politic la Chișinău.

Nu în ultimul rând, tot în 2019, este foarte probabil că Rusia va termina de construit TurkStream, o conductă care va alimenta cu gaze naturale Turcia dar și țări din sud-estul Europei (Bulgaria, Serbia, posibil și Ungaria) și care va face irelevant actualul gazoduct Transbalcanic, care traversează Ucraina și Moldova, cu ramificații spre România și Bulgaria.

Răzvan Nicolescu spune că, în acest context, se vede cât de important ar fi fost ca interconectarea Moldovei cu România să fi fost realizată. ”Aceasta era singura șansă pentru Moldova, mai ales în contextul tensiunilor existente dintre Rusia și Ucraina. Tot conceptul pentru interconectarea cu Moldova trebuia finalizat înainte de expirarea actualelor contracte de achiziție de gaz natural. Aceasta era gândirea în 2014. După ce am plecat eu de la minister nu știu dacă această gândire a fost păstrată sau s-a schimbat”, a adăugat fostul oficial român.

Experții moldoveni consideră că astfel țara lor se află într-un vădit statut de inferioritate economică și de negociere a viitoarelor tarife la gaze în relația cu Rusia.

„Gazprom s-a gândit în felul următor: noi construim gazoductul (TurkStream -n.e.), căpătăm apoi o putere de negociere mai mare pentru că putem ocoli sistemul de transport al gazelor în scopuri de tranzit – cele din Ucraina și Republica Moldova. Prin urmare, după aceea, ei (rușii -n.e.) vor pune condiții mult mai dure la negocieri, dacă noi (R. Moldova -n.e.) nu vom avea o alternativă. Eu cred că asta este miza,” spune  fostul șef al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) din R. Moldova, Victor Parlicov, în prezent expert la IDIS „Viitorul”, un think-tank din Chișinău.

SURSA: GAZPROM

Estimat la şapte miliarde de euro, proiectul TurkStream prevede construcţia a două conducte cu o capacitate de 15,75 miliarde de metri cubi de gaz pe an fiecare, ceea ce va permite Rusiei să îşi reducă semnificativ dependenţa de Ucraina ca rută de tranzit pentru livrările sale de gaze destinate Europei de sud-est și chiar mai departe.

În noiembrie anul trecut, publicaţia rusă Kommersant anunţa că Gazprom a pus la punct planuripentru a prelungi conducta de gaze naturale TurkStream în patru state din sudul şi centrul Europei (Bulgaria, Serbia, Ungaria şi Slovacia). Gazprom vrea să demareze livrarea de gaze către Bulgaria şi Serbia prin TurkStream în anul 2021, urmând ca livrările spre Ungaria să înceapă în 2021, iar cele spre Slovacia la mijlocul lui 2022.

De altfel, în termeni reali, R. Moldova reprezintă o miză pentru Rusia doar în ce privește tranzitarea gazului pe teritoriul său și mai puțin din perspectiva cantităților de gaze naturale consumate. Moldova consumă anual circa 3 miliarde de metri cub de gaze.

„Deosebirea din noi și alții este că în Moldova consumul de gaze, raportat la cantitatea de gaze tranzitate, este de 1 la 20. Adică se consumă doar 5% din gaze și se tranzitează 95%. Așa o proporție nu are nimeni. În Ucraina, spre exemplu, raportul este de 1 la 1”, declară fostul deputat Veaceslav Ioniță, în prezent și el expert al IDIS „Viitorul”.

„După mine, Federația Rusă folosește arma energetică ca să influențeze politicul și să captureze politicul din Europa de Vest. La noi, este un caz facil, noi suntem copii mici. Rusia reușește să facă agenda la case mai mari. La noi, în Moldova, nu trebuie impuse noi reguli, ele există și doar trebuie păstrate”, a mai spus Veaceslav Ioniță.

Pe hârtie una, în realitate cam alta

Experții mai spun că o altă problemă în privința viitorului gazoduct Iași-Ungheni-Chișinău ar putea apărarea și în momentul când gazul românesc ajunge totuși în capitala Moldovei, dar apoi trebuie băgat în rețeaua subterană deținută de MoldovaGaz.

Compania MoldovaGaz a fost formată în 1999 și are ca acționar majoritar tocmai pe Gazprom, cu 50% din acțiuni, Republica Moldova cu 35,3% și regimul separatist de la Tiraspol, cu 13,4%. Alți câțiva acționari minori dețin circa 1,2%.

O schemă complicată așadar, care arată că statul moldovenesc nu deține de facto controlul celei mai mari companii energetice din țară și nici măcar al rețelelor de distribuție ale acesteia.

Viitoarea interconectare a conductei ce vine din România la rețeaua subterană a Chișinăului e așadar o problemă reală. Astfel, subsidiara Transgaz din R. Moldova s-ar putea trezi cu o conductă adusă până la Chișinău, dar care nu poate – din mai mult sau mai puțin reale motive tehnice dar și din cauza unei legislații confuze, validă doar pe hârtie -, să bage gaz  natural în casele chișinăuenilor.

Asta deoarece Moldova are întârzieri la adoptarea legislației care să permită acest lucru. Astfel, în 2011, Chișinăul s-a angajat să implementeze aquis-ul comunitar și să introducă în propria legislație așa-numitul Pachet III Energetic al UE, până în 2015. Ulterior, a cerut o amânare până în 2020.

Pachetul prevede, printre altele, o separare clară a producerii gazului, de transportarea și apoi stocarea acestuia.

„Accesul la rețeaua de distribuție nu poate fi îngrădită altor furnizori. Cu toate acestea anumite tărăgănări prin bariere tehnico-birocratice ar putea fi invocate. Moldova are obligația de a implementa Pachetul energetic III (…) Mai mult, într-un studiu recent am arătat că de facto 2/3 din investițiile în rețelele de distribuție de presiune medie și mică au fost făcute de consumatori individuali și de primăriile locale”, spune expertul Sergiu Gaibu.

FOTO: ADEL – AL HADDAD / INQUAMPHOTOS

Gaibu mai afirmă că, totuși guvernul moldovean nu a asigurat un cadru normativ și un mecanism ca acești investitori să devină proprietari cu drepturi depline asupra investițiilor efectuate, fiind de facto discriminați față de investitorul monopolist Gazprom.

Există riscul ca un scenariu asemănător să fie aplicat și în cazul viitoareai conducte a Transgaz. „Un program de regularizare a acestor aspecte ar fi imperativ, nu doar pentru investițiile deja efectuate, dar și pentru viitoarele investiții în infrastructura de distribuție”, crede Gaibu.

La rândul său, expertul Veaceslav Ioniță spune că „este necesar să ai legislația potrivită prin care poți introduce regulile de joc și nu contează cine este proprietarul (sistemului subteran de distribuție – n.r.)”. „Gazoductul este un monument al naivității noastre. Dacă nu ai adoptat Pachetul energetic III, cum poți schimba legislația?”, se întreabă retoric Ioniță.

Pe de altă parte, Victor Parlicov susține că toată afacerea introducerii gazului în orașul Chișinău este doar o chestiune de voință politică și că statul moldovean are pârghiile prin care să se impună chiar și în fața Gazprom. Sigur, numai dacă o și dorește.

„Conform legislației, și dacă R. Moldova dorește, vă asigur că dacă există voință politică nu face nimeni nimic (de la MoldovaGaz) cu tot cu Gazpromul în spate și cu (Alexei) Miller adus la Chișinău”, a declarat Parlicov.

Acesta a admis însă o „breșă” legislativă lăsată la implementarea Pachetului III energetic. „Cu o singură derogare, care nu ține de gazoductul de distribuție, unde va fi de fapt problema, gazul ajuns la Chișinău va trebui să intre cumva în sistemul de distribuție. Derogarea ține de sistemul de transport. Deci, pe cât Gazprom poate să continue să exercite controlul ca furnizor asupra prestatorului serviciului de transport”, a mai spus el.

Expertul citat a mai adăugat că „miezul problemei, atât în România, cât și în R. Moldova și în alte părți a fost voința politică”. „Dacă există voință politică se face, dacă nu, nu se face”, a concluzionat Victor Parlicov.

Ce fel de viitor?

În acest moment, finalizarea gazoductului Ungheni-Chișinău depinde aproape în totalitate de felul în care compania românească Transgaz își va putea duce la bun sfârșit obiectivele asumate.

Iar acest lucru, în opinia Otiliei Nuțu, specialist in piața de energie la organizația Expert Forum din București, depinde de mai mulți factori: ”Are Transgaz capacitatea financiară să acopere toată construcția, în condițiile în care i se iau dividendele la buget? Apoi, rămâne de văzut cum vor influența investiția Transgaz incertitudinile de pe piața de gaze din România. Altfel spus, vom mai avea ce să exportăm, dacă piața s-a reglementat din nou?”, se întreabă Nuțu.

”În plus, există și discuții privind recuperarea investiției: vor fi suficiente tarifele?, de situația de pe piața de gaze din Moldova: vor avea acces corect pe piață furnizorii români?, de independența reglementatorului de la Chișinău, de accesul gazului în rețeaua MoldovaGaz”, încheie Otilia Nuțu.

Și chiar după finalizarea gazoductului, adică  undeva în anul 2020, este aproape cert ca tot gazul rusesc să fie consumat preponderent în Moldova, cel puțin încă o bună perioadă de timp.

”Cred că Moldova va continua să cumpere gaze naturale de la Gazprom, probabil pe baza unor contracte pe termen scurt. Având în vedere că acolo se consumă relativ puțin, este rezonabil de luat în calcul că Moldova se va putea aproviziona cu gaz rusesc chiar dacă scade semnificativ tranzitul prin Ucraina”, crede Victor Grigorescu.

În plus, există și varianta ca inclusiv gazul rusesc tranzitat prin intermediul TurkStream să ajungă în Moldova. Asta deoarece Rusia are, printre altele, interesul de a susține autoritățile și populația din Transnistria, regiunea separatistă unde se află de fapt cei mai mari consumatori de gaze din Moldova.

”Pe malul drept al Nistrului există doar câțiva mari consumatori (de exemplu, CET-urile din Chișinău) și consumatori mai mici. Teoretic, Gazprom ar putea livra gaze și dacă ocolește Ucraina după TurkStream, în direcție inversă Bulgaria – România – Moldova. E posibil, așadar, să dea în continuare gaz spre Transnistria”, crede Otilia Nuțu.

Chestiunea aceasta, care în limbaj tehnic se numește ”reverse flow” / ”pe flux invers”  (adică livrarea de gaze pe conductele deja existente, dar dinspre sud, Bulgaria, spre nord, Moldova) este una cunoscută de specialiști, dar mai delicată din punct de vedere politic.

Până una-alta, în cazul gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău se pare că primează rațiunile politice și cele geo-strategice, în fața celor economice. Iar, conform unui raport Expert Forum, subiectele delicate de rezolvat în acest sens sunt numeroase, amintind aici obligativitatea deschiderii reale a pieței moldovenești pentru gazul românesc, plus depășirea mai multor constrângeri economice: cererea mică de consum, dificultățile populației de a achita gazul natural consumat la prețul real al pieței, datoria mare a MoldovaGaz către Gazprom (ceea ce poate constitui mereu un factor de șantaj) etc.

”Mă gândesc, care este relevanța unei asemenea investiții (de multe milioane de euro – n.r.) din partea Transgaz, într-un proiect cu recuperabilitate foarte slabă, în condițiile în care mult mai repede și mai ieftin s-ar putea rezolva (chestiunea livrării de gaze către Moldova – n.r.) prin <<revers >>, pe gazoductul transbalcanic?”, se întreabă Victor Parlicov.

Un astfel de proiect este, în opinia sa, ușor de realizat din punct de vedere tehnic și mult mai fezabil economic. Iar pentru realizarea sa ar fi nevoie doar de ”diplomație”, adică de un acord între toate părțile implicate.

„Trebuie ca toată lumea să se așeze la masă, să discute, să bată palma… apoi urmează doar o chestiune tehnică, care se rezolvă foarte repede. Eu vorbesc despre această variantă de prin 2014. De atunci, din câte cunosc, nu s-a făcut niciun efort asumat, nici din partea Chișinăului, nici a Bucureștiului, în această direcție. Dimpotrivă, presiunea și cererea pentru acest proiect au venit din partea Bruxellesului”, mai spune Parlicov.

Totuși, conform experților, acest lucru nu este chiar atât de ușor de realizat. Numai din partea României ar fi nevoie de o interconectare pe flux invers la Isaccea (acolo unde intră în țară conducta de tranzit TransBalkan, ce vine din Rusia-Ucraina-Moldova și ajunge în Bulgaria), plus investiții de peste 60 milioane euro pentru construcția unor noi compresoare și pentru întărirea rețelei de gaze. În plus, e nevoie de punerea la aceeași masă de discuție a Gazprom și a Ucrainei, ceea ce, în acest moment, pare un lucru aproape imposibil.

„Oricum, după mine, proiectul gazoductului s-a tărăgănat premeditat. Eu nu sunt departe de gândul că, pe ambele maluri ale Prutului, status quo-ul pe care îl avem în prezent este alimentat și este susținut de agenți de influență ai Federației Ruse. Ei sunt beneficiarii acestei situații”, mai crede Victor Parlicov.

 

Materialul a fost realizat de către Cristian Pantazi, jurnalist și editor al G4Media și Mădălin Necșuțu, redactor-șef al EVZ Moldova și corespondent la Chișinău al Balkan Insight.

14 Ian 2019
Publicat în Reportaj

Republica Moldova se pregătește pentru o serie de alegeri importante în acest an, care s-ar putea dovedi decisive în reconfigurarea scenei politice și determinarea viitorului statului pentru o lungă perioadă de timp, se precizează într-o analiză a portalului de limbă engleză Balkan Insight. 

10 Dec 2018
Publicat în Reportaj

Partidul de guvernământ din Republica Moldova declară că vrea să reducă numărul deputaților din Parlament. Oponenții săi spun că încearcă doar să câștige mai multe voturi.

09 Dec 2018
Publicat în Reportaj
  • Toplider SRL, firma controlată de fostul director al Organizației de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exporturilor din Moldova (MIEPO), Vitalie Zaharia, a câștigat, din 2012 până în prezent, 90 de contracte cu statul, în mărime de circa 42,5 de milioane de lei.
  • Fostul funcționar de stat a ascuns în declarația de avere veniturile companiei înregistrată pe numele nevestei sale, Iuliania Zaharia.   
  • Licitații cu leduri de câteva ori mai scumpe decât în magazine. 

Guvernul Republicii Moldova a alocat, începând din 2011, între 10 și 15 milioane de lei pentru un program de activităţi menite să reintegreze localitățile de pe cele două maluri ale Nistrului. Programul prevede, mai exact, lucrări de întreținere a infrastructurii în localitățile din zona de securitate și în cele din stânga Nistrului aflate sub jurisdicția Chișinăului. Este vorba de reparația clădirilor instituțiilor de învățământ, ale administrației locale, instalarea și extinderea rețelei de iluminare stradală, precum și asigurarea funcționării instituțiilor din mecanismul de soluționare a diferendului transnistrean.    

„Măsuri de încredere înseamnă, de fapt, acțiunile organizate pe ambele maluri ale Nistrului, pentru apropierea oamenilor. Acest program reprezintă mai curând acțiuni de dezvoltare regională”, a observat Ilia Trombițki, președinte al Asociației Internaționale a Păstrătorilor Râului Nistru „Eco-Tiras”, organizatoarea mai multor acțiuni de consolidare a încrederii pe cele două maluri fără niciun ban de la stat. 

Trombițki a mai precizat că nu vede nicio voință din partea Moldovei să facă pași pentru îmbunătățirea relațiilor dintre oamenii și autoritățile locale din Moldova și Transnistria. „În 2012, am invitat Biroul de Reintegrare să participe la acțiunile noastre de consolidare a încrederii, chiar și cu puțini bani, nu contau banii, ci intenția, dar am fost expediat la PNUD”, a mai spus Trombițki.

„Copilul” de 42 de milioane

Unele dintre cele mai importante firme câștigătoare ale licitațiilor pentru întreținerea obiectivelor din această parte a Republicii Moldova au fost societățile cu răspundere limitată Toplider și Nobil Invest. Ambele companii sunt specializate în domeniul iluminatului stradal, dar mai execută lucrări de amenajări interioare și exterioare.

 

Cea care a deschis cele două companii este Iuliania Zaharia, soția fostului director al Agenției pentru Atragere de Investiții și Promovarea Exportului (MIEPO), Vitalie Zaharia.  Începând de la deschidere, mai 2012, până în prezent, Toplider a obținut, în cadrul programului activităților de reintegrare a statului și în afara acestuia – toate cu statul – contracte în valoare de circa 42.500.000 de lei. Este interesant că Toplider a obținut primul contract la doar două luni de la fondare, în iulie 2012.

La rândul său, Nobil Invest a câștigat de la deschidere, din ianuarie 2013, până în august 2016, licitații în valoare de 1.160.000 de lei, potrivit registrului de achiziții publice. În august 2016, proprietara și administratoarea Nobil Invest a devenit Elena Calmîș.

Poveste pentru „Odoraș”  

Iuliania Zaharia a relatat în mai 2015 povestea afacerii sale Revistei pentru părinți „Odoraș”: „Într-o noapte, m-am pomenit să trec prin unul dintre sutele de sate ale acestei ţări în care lipseşte cu desăvârşire iluminatul stradal. Nu ştiu pe câţi dintre cetăţeni îi deranjează acest întuneric, dar pe noi ne-a deranjat. Şi atunci, s-a născut ideea [...] Toplider este cel de-al treilea copil al meu căruia i-am dat naştere acum patru ani.”

Iuliania Zaharia, împreună cu soțul său Vitalie Zaharia în revista „Odoraș”. Foto: Odoraș

„Compania Toplider este prima din Moldova care oferă tehnologii noi, ecologice şi econome în domeniul iluminatului public, autonom, cu utilizarea panourilor fotovoltaice [...] 12 raioane din Moldova vor beneficia de această investiţie”, spunea Iuliania Zaharia în mai 2015.

Calitate pe hârtie, „chinezării” în realitate

Numai că declarațiile Iulianei Zaharia distonează cu un caz înregistrat în comuna Geamăna, Anenii Noi. Trebuie precizat că această localitate nu a beneficiat de programul Guvernului pentru reintegrare a țării.    

Firmele Toplider și Nobil Invest au avut în decembrie 2015 un litigiu cu Primăria Geamăna. Această primărie a organizat o licitație pentru procurarea unor leduri de 30W, la care au participat cele două companii – Toplider și Nobil Invest.

Ambele companii au pierdut licitația și au contestat decizia autorității contractante la Agenția Achiziții Publice. Ele și-au motivat demersul prin faptul că Primăria Geamăna ar fi elaborat un caiet de sarcini cu încălcări care ar fi favorizat anumiți operatori economici.

La rândul său, organizatorii licitației și-au argumentat decizia prin faptul că au constatat neconcordanțe între actele prezentate de către Toplider și Nobil Invest și caracteristicile tehnice ale becurilor.

„Termenul de garanție al bunurilor solicitat în caietul de sarcini este 60 de luni. Contestatarii au indicat aceste date în ofertele lor, însă, în urma unei analize mai ample a informațiilor prezentate, grupul de lucru a depistat că termenul de garanție al ledurilor constituia de fapt 24 de luni”, se menționează într-o decizie a Agenției Achiziții Publice emisă în martie 2016. Același document arată că Toplider și Nobil Invest au indicat în certificatul de conformitate din plicul cu ofertă o țară de origine a ledurilor, iar în caracteristicile corpurilor de iluminat – alt stat de proveniență a produselor.

„În actele din plic, ei [Toplider si Nobil Invest] au arătat că producătorul e dintr-o țară europeană, dar când am analizat certificatele de conformitate, am descoperit că erau din China”, a declarat reporterilor primarul acestei localități, Eduard Sturza.

„Eu aud prima dată de tipuri... de nu știu ce… Este comerț liber și orice persoană are dreptul să achiziționeze ce vrea și de oriunde”, a comentat Vitalie Zaharia această situație.

„Grupul de lucru le-a cerut să prezinte certificatele conform actelor prezentate. Cu toate astea, nu au prezentat. În plus, conform legii cu privire la achiziții, am cerut să le inspectez bunurile pe care le procuram noi la depozitul lor, dar au refuzat să ne ofere accesul. Prin urmare, ofertele lor au fost respinse”, a adăugat primarul de Geamăna.

Agenția Achiziții Publice a apreciat în decizia emisă în acest caz că grupul de lucru poate să descalifice ofertantul la orice etapă a procedurii de achiziție dacă va constata că datele de calificare pe care acesta le-a prezentat sunt eronate sau incomplete sau dacă refuză să prezinte informația suplimentară solicitată.

Cu toate astea, la 14 martie 2016, Agenția Achiziții Publice a respins contestațiile societăților Toplider și Nobil Invest, dar a anulat și rezultatele licitației. Autoritatea și-a motivat decizia prin faptul că Primăria Geamăna a elaborat un caiet de sarcini contrar prevederilor Regulamentului cu privire la achiziția bunurilor.      

„Ei [Toplider și Nobil Invest] și-au obținut scopul, licitația ne-a fost anulată. Din această cauză, am mai pierdut un an bugetar. Care e sensul să respingi contestația dacă tot ne anulezi și licitația? Ei au câștigat cauza, să zicem așa”, a conchis primarul de Geamăna.

6.000 de lei pentru un bec

Nicolai Lungu, primar de Roșcani, Anenii Noi, ne-a spus că a fost sunat de către Biroul politici de reintegrare pentru a depune cât mai rapid dosarul pentru un proiect de iluminare stradală. „Ne-au anunțat că avem 195.000 de lei la dispoziție pentru acest proiect de iluminare”, își amintește primarul Lungu. Primaria Roșcani a anunțat concurs achiziționarea becurilor și serviciilor pentru iluminare stradală și a invitta 12 agenți economici. Doar patru firme au depus oferte, dintre care doua au fost Toplider și Nobil Invest. Grupul de lucru a selectat, în decembrie 2016, compania Toplider, pentru că a dat prețul cel mai mic la produse și servicii.        

Primarul de Roșcani a precizat că suma de 195.000 de lei a fost plătită pentru 33 de leduri. Prin urmare, un singur bec ajunge la aproape 6.000 de lei. În această sumă intră montajul și materialele necesare.

Suma este una mare dacă ar fi să o comparăm cu cele care se găsesc la magazinele de specialitate. Cel puțin, patru experți în domeniu, consultați de reporteri, au spus în unanimitate că prețul plătit în cadrul licitației pentru leduri și montarea lor este exagerat.

Pentru a vedea cât costă becurile și a compara prețurile acestor produse, reporterii au mers la mai multe magazine din Chișinău. Prețurile la leduri variază între 800 și 2.500 de lei, în funcție de calitate, fără însă a lua în calcul montajul. Cele mai scumpe leduri sunt produse de firma Phillips, care ajung la circa 2.500 de lei per bucată.   

Colaj: Becuri instalate în localități în care licitațiile au fos câștigate de Top Lider și, pentru comparație, prețurile la becuri din magazine 

De asemenea, reporterii au solicitat de la mai multe firme specializate oferte de prețuri pentru procurarea și instalarea a 33 de leduri. Una dintre companii a cerut pentru achiziționare și montare, cu toate materialele necesare, 33 de leduri, suma de 70.000 de lei. Un alt agent economic a oferit următoarea listă de prețuri: „În jur de 700 de lei pe un led de 50 w, 100 de lei pentru felinar, după care 350 de lei pentru montaj și depinde de câți metri de cablu este nevoie”.

Trebuie menționat faptul că reporterii au solicitat documentele privind organizarea licitațiilor de la zece primării în care a câștigat concursurile compania Toplider, fără a indica numele acesteia în demersul lor. În urma solicitărilor făcute, reporterii au primit răspunsuri doar de la patru primării. Mai mult, unele autorități locale au preferat să anunțe administrația companiei Toplider despre demersul reporterilor, ascunzându-se după tot felul de tertipuri pentru a nu pune la dispoziție actele solicitate.

În trei dintre răspunsurile primite, autoritățile locale au expediat copiile proceselor-verbale și dările de seamă ale grupului de lucru, în care nu sunt indicate detaliile tehnice și prețurile corpurilor de iluminat, ci doar valoarea banilor cheltuiți în ansamblu. 

Singurul răspuns complet a fost din partea Primăriei Plop-Știubei, Căușeni. Această localitate a beneficiat de finanțare pentru extinderea rețelei de iluminat stradal din partea Biroului politici de integrare. Primăria a organizat licitația de două ori din cauza că ofertele agenților economici nu au coincis indicațiilor din caietul de sarcini. În urma concursului a fost declarat câștigător compania Toplider, care a anunțat cel mai mic preț pentru ledurile și serviciile sale.

Fiind solicitată de către autoritatea contractantă să explice de ce prețurile sale sunt atât de reduse, Toplider a răspuns: „Compania Toplider SRL este importator direct de echipamente (plafoane LED) și accesorii necesare pentru executarea lucrărilor de iluminare; realizarea multiplelor proicte presupune utilizarea în cadrul acestora a unor volume foarte mari de echipament, utilaj, materiale de construcție, accesorii, ceea ce permite companiei, în primul rând, să dispună de stocuri foarte mari de materie primă importantă achiziționată la prețuri foarte mici, iar, în al doilea rând, să negocieze și să achiziționeze cu reduceri mari materialele necesare direct de la producători sau alți importatori”.   

La vedere funcționar, în spate milionar

Vitalie Zaharia, soțul Iulianiei Zaharia, patroana și administratoarea firmei Toplider, a fost în perioada martie 2016–septembrie 2018 director general al Organizației de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova. În declarațiile de avere și interese personale a lui Vitalie Zaharia pentru 2016–2017, la secțiunea veniturile obținute de subiectul declarării și membrii familiei sale, nu a indicat decât salariul de la MIEPO în mărime de circa 200.000 de lei.

El nu a declarat nici mașină și nici casă, ci doar un lot de 12 ari. Fostul funcționar de stat a ascuns în declarația de avere veniturile companiei înregistrată pe numele nevestei sale, Iuliania Zaharia.  

Reporterii au mers la sediul Toplider să discute cu directoarea companiei, Iuliania Zaharia, dar l-au găsit în biroul firmei, muncind, pe soțul directoarei, fostul funcționar Vitalie Zaharia. Chiar și așa, el a spus că nu are habar de companiile respective. „Nu am mințit niciodată în viața mea și nu am făcut mașinații. Din câte știu, Iuliania Zaharia este exact același lucru – o persoană foarte nobilă și are rezultate foarte frumoase. Este o persoană de excepție, care face foarte multe lucruri bune și nu a făcut tot felul de lucruri neplăcute. Totul este transparent”, a declarat el reporterilor, preîntâmpinându-i să fie „foarte atenți și să nu scrie minciuni”.  

Întrebat despre soția sa, fostul director MIEPO a spus că este plecată în străinătate. În schimb, a acuzat reporterii că scriu „la comandă”, că sunt „obraznici” și că „vor să scrie minciuni”. Publicăm mai jos discuția integrală cu Vitalie Zaharia atunci când a fost surprins muncind în biroul directoarei companiei Toplider.

 

„Haideți să vă înregistrez. Cine v-a trimis, mi-e interesant? Am aflat deja la comanda cui scrieți!”, a amenințat el reporterii.

Au urmat apoi o serie de bâlbe prin care fostul director de la MIEPO a încercat să se disculpe de faptul că a încălcat legea și nu a trecut în declarația sa de funcționar al statului o afacere de familie pe firma Toplider, cu un venit de nu mai puțin de 2,25 de milioane de euro.

O investigație realizată în cadrul unui proiect susținut de Centrul de Investigațiie Jurnalistice din Moldova (CIJM) de către Mădălin Necșuțu și Ilie Gulca

 

03 Dec 2018
Publicat în Reportaj

Uniunea Europeană este deja nemulțumită de derapajele nedemocratice din Republica Moldova. Acum, opoziția și câțiva experți politici acuză guvernul de la Chișinău de folosirea unor tactici oneroase cu scopul de a influența alegerile în februarie, se arată într-o analiză a portalului Balkan Insight.

28 Noi 2018
Publicat în Reportaj

Găgăuzia. O regiune autonomă în sud-vestul Republicii Moldova. Nici 150 de mii de oameni, ce vorbesc o limbă turcică, dar care comunică mai ales prin intermediul rusei. Și totuși, limba română pare să aibă aici tot mai mare căutare, se precizează într-un reportaj publicat de portalul Sinopsis

08 Noi 2018
Publicat în Reportaj

Exodul femeilor din Republica Moldova la muncă peste hotare nu se mai oprește de ani buni. Căutarea unui trai mai bun, fie în Rusia, fie în vestul Europei este cauzată de gradul scăzut al nivelului de trai și de situația precară a economiei țării.

31 Oct 2018
Publicat în Reportaj

După dezacorduri cu UE, Partidul Democrat din Moldova a adoptat o poziție pronunțat populist-naționalistă înaintea alegerilor din februarie - și ar putea chiar să recurgă la o alianță post-electorală cu forțele politice pro-ruse.

25 Oct 2018
Publicat în Reportaj

Vizita Patriarhului rus Kiril în Republica Moldova a comportat mai multe amânări și schimbări de program din cauza mai multor factori ce țin de dinamica externă a problemelor Bisericii Ruse, dar și de o serie de calcule politice interne pentru forțele proruse din această țară, susținute activ de Moscova pe toate liniile, inclusiv cea religioasă. 

24 Oct 2018
Publicat în Reportaj

Autoritățile Republice Moldova nu au luat nicio măsură pentru a implementa noua strategie de apărare a țării, preferând să ignore amenințările din ce în ce mai mari la adresa securității sale naționale, se arată într-o analiză a portalului Balkan Insight

Pagina 1 din 7