Evenimentul zilei

Mie06192019

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

×

Avertizare

JUser: :_load: Imposibil de încărcat utilizatorul cu ID: 52

Back Sunteți aici:Special Reportaj De-i cald sau frig, ei joacă șah. Jucătorii nocturni din centrul Capitalei

De-i cald sau frig, ei joacă șah. Jucătorii nocturni din centrul Capitalei Recomandat

19 Ianuarie 2015 - 

Ziua stau pe la casele lor sau merg la muncă, iar când se lasă seara își dau întâlnire în Piața de Suveniruri de lângă Teatrul Național „Mihai Eminescu”. Mai mulți împătimiți ai șahului, majoritatea pensionari, au ritualul lor de ani buni. Nici zăpada sau gerul nu-i sperie, pentru că șahul este a doua lor viață. 

E frig. Vreo 14 oamenii stau împărțiți la cele două bănci din scuar. Toți sunt îmbrăcați bine, au mânuși ca să nu ia cumva vreo răceală și să fie nevoiți să rateze „campionatele” de seară la șah. Cât se gândesc la următoarea mutare, își țin mâinile în buzunare. Doi de o parte și doi de alta joacă, iar restul privesc. Unii își așteaptă cuminți rândul, iar alții, cu nărav de chibiț, nu se pot abține să nu comenteze. 

Joc în condiții extreme

Nea Grișa și cu nea Gheorghe sunt la jumătatea partidei. Forfotă mare e în jur lor. Jumătate îl susțin pe primul, cealaltă jumătate pe al doilea jucător. Dar toți comentează. „Grișa, unde este zâmbetul tău?”, îl întrebă domnul Nicolae, care râde de ultima mutare făcută. Jucătorilor le este greu să se concentreze, se vede supărarea pe fețele lor. Aceștia încearcă să fie calmi, dar nu le prea reușește. „Trage-l pe rege înapoi”, „Dă-i nebunul”, Nu trebuia să faci asta”, „Eu i-am spus să dea înapoi, dar el nu ascultă”, „Nu trebuia să dai calul”, „Pune regina repede pe diagonala mare”, sunt doar câteva dintre replicile privitorilor. „Văd ei tot. Mai bine ați tăcea, deștepților. Când privesc, toți sunt specialiști”, le răspunde nea Grișa enervat. Oamenii nici să-l audă, aceștia continuă să dea sfaturi „înțelepte”. Când un privitor a încercat chiar să facă singur o mutare, lui nea Gheorghe i-a plesnit răbdarea. „Am să vă dau câte una amuș. Nu răcniți, mâi! Și dați-vă la o parte că nu se vede nimic”, le spune enervat jucătorul. După minute bune de suspans, domnul Gheorghe a câștigat. Învingătorul joacă cu următorul care stă la rând. Și tot așa până simt că trebuie să plece acasă. 

Cei profesioniști nu se ceartă 

La cealaltă bancă, la doi metri de prima, e liniște. Când i-am întrebat de ce e liniște, unul dintre jucători mi-a spus, mai în glumă, mai în serios, că profesioniștii nu au timp pentru ceartă, ei gândesc. Aici jucătorii sunt domnul Leonid și domnul Pavel, unii dintre cei mai puternici jucători. Cei mai noi și mai tineri spun că se tem să joace cu ei. Se pare că în această seară îi va surâde norocul lui Leonid. 

Când se joacă mai repede, îmi spune Vasile, e mai interesant, pentru că mai repede îi ajunge rândul și pe ei. Acesta mai adaugă că cei cu experiență se gândesc mai mult la mutări. Totuși, regele serii este domnul Gheorghe, cel căruia îi aparține tabla de șah. Acesta dictează regula. „Eu am jucat, iar acum vreau să mă duc acasă că am obosit și sunt puțin răcit. Am venit azi de la ora patru aici. Le mai las lor oleacă tabla ca să termine de jucat. Dacă văd că joacă încet, le dau termen în cât timp trebuie să termine”, spune domnul Gheorghe. 

Vin în fiecare seară de zeci de ani

Domnul Anton este unul dintre cei care vin să joace șah de ani buni. „Eh, eu am peste 10 ani de când vin aici. Sunt, însă, alții care au și mai mult”, mărturisește Anton, care își așteptă rândul la joc. Spune că își omoară timpul într-un mod sănătos. Acasă nu prea are ce face. „Dacă mă uit la televizor mai mult de jumătate de oră, adorm. Iar dacă dorm mult, mi-i rău. Aici, în schimb, mai vorbesc, mă mișc, pun creierul în mișcare”, adaugă nea Anton. Un alt jucător veteran, nenea Colea, are peste 25 de ani de când vine să joace șah. Spune că au trecut atât de mulți ani, încât nici nu-și amintește câți. Vara joacă și toată noaptea, iar acum stau până amorțesc de-a binelea. Secretul, spun oamenii, este să joci în fiecare zi. Singura lor dorință este le fie puse două becuri în scuar, ca să joace acolo și să nu stea lângă stație, pe trotuar, pe unde trec zeci de oameni. 

 

Lasă un comentariu