Evenimentul zilei

Joi11232017

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Special Reportaj //REPORTAJ MULTIMEDIA// Pribegia siriană din iadul lui Assad: Iordania, țara tuturor refugiaților

//REPORTAJ MULTIMEDIA// Pribegia siriană din iadul lui Assad: Iordania, țara tuturor refugiaților Recomandat

03 Ianuarie 2017 - 

Criza refugiaților a produs neliniște în sânul Europei, acolo unde Bruxellesul, dar și guvernele naționale, nu pot, nu știu sau nu vor să-și asume primirea de refugiați sirieni care fug din calea războiului. Motivele sunt multe și diverse. Cert este că după criza economică venită dinspre America, Europei îi este foarte dificil să facă față unei crize umanitare ce are ca origini Orientul Mijlociu.

Media

Publicul de pe bătrânul continent cunoaște ca punct de tranzit spre Europa taberele cu refugiați sirieni din Turcia, dar există și alte două țări care găzduiesc cam la fel de mulți refugiați – Liban și Iordania. Poveștile refugiaților sirieni din Iordania au ajuns în mainstream, îndeosebi la începutul lunii septembrie, atunci când actrița Angelina Jollie a vizitat una dintre cele două mari tabere de refugiați sirieni din Iordania, respectiv pe cea de la Azraq. În tabăra vizitată de actriță trăiesc circa 37.000 de refugiați sirieni, dar cea mai mare se găsește la Za`atari, loc unde și-au găsit adăpost circa 80.000 de suflete.

Deși pare anchilozată în a găsi soluții la criza refugiaților, mai ales în lumina propagandei media rusești, lucrurile nu stau chiar așa în ceea ce privește implicarea UE în Iordania. Fie că este vorba de banii UE, dar sau de implicarea individuală a mai multor guverne europene, sume consistente ajung la Amman sub forma de programe pentru a ajuta situația refugiaților din imediata apropiere a Siriei. Conform datelor oficiale pentru 2015 ale Agenției Națiunilor Unite pentru Refugiați (United Nations High Commissioner for Refugees – UNHCR), se poate spune că Iordania este prima țară din lume ca număr de refugiați pe care îi găzduiește, mai precis 2,81 milioane. Dintre aceștia 2,1 milioane sunt palestinieni, 630.000 sunt sirieni și puțin peste 58.000 de sunt de alte naționalități. Și acestea sunt datele înregistrate oficial. Cifrele recensământului din 2015, făcut de Ministerul Planificării și Cooperării Internaționale de la Amman, vorbesc de un total de 1,3 milioane de refugiați sirieni. Jumătate înregistrați legal, iar cealaltă jumătate fără acte în regulă.

 

A doua casă

 

Toți fug din calea războiului, iar Iordania le devine cea de-a doua casă. Numai că, începând cu 2011, nici această țară nu mai poate duce această povară din punct de vedere economic, iar cifrele oficiale arată o degradare continuă a situației economice și a nivelului de trai pentru iordanieni, care în numai câțiva ani și-au văzut țara populată de refugiați în proporție de o treime. Banii nu mai ajung, iar speranțele Ammanului sunt acum legate de comunitatea internațională și de alți donatori regionali din rândul țărilor arabe. De la începutul crizei siriene, găzduirea de către Regatul Iordaniei a refugiaților a adus la Amman o notă de plată de circa 8,6 miliarde de dolari, una deloc de mică pentru o țară de 6,5 milioane de locuitori. Pe lângă aceste probleme financiare, exodul de refugiați aduce cu sine și o serie de dificultăți precum destabilizarea țării, incluziunea sirienilor în societatea iordaniană, dar și unele elemente de radicalizare. Condițiile de trai pentru refugiați sunt și ele grele, mulți împart adăposturile. La fel, copii sunt trimiși de mici la muncă, iar fetele măritate de la vârste fragede.

 

 

 

Corabia guvernării pe linia de plutire

 

Ministrul iordanian al Planificării și Cooperării Internaționale, Imad Najib Fakhoury, explică că modelul de cooperare al UE cu Iordania este unul exemplar și admite că „sprijinul financiar al UE, nu cred că fără el ne-am putut susține”. „Este un adevărat tsunami în ultimii 6 ani pentru Iordania. Ați văzut țări mai dezvoltate care nu pot face față fenomenului imigrației”, spune oficialul. El explică că Iordania are și o strategie pe 2017-2020 ce se va axa pe trei piloni: pe securitate și lupta antiteroristă, pe dezvoltarea economică și reformele economice, sociale și în domeniul educației și nu în ultimul rând stabilizarea și buna guvernanță.

El mai spune că această criză a refugiaților este o povară comună și că nu numai UE trebuie să o care, ci și Iordania .„Noi o facem pentru că suntem de părere că este un lucru bun pentru noi, nu doar pentru banii europeni”, adăugând că este o situație de tip „win-win”. Într-o matematică simplă, ministrul spune că între 2000-2008, economia Iordaniei „duduia” undeva la 7% creștere în fiecare an. Criza mondială a lovit și această țară, iar motoarele economiei și-au coborât turația undeva pe la 2% pentru 2008-2012. Aici lucrurile s-au schimbat, iar între 2012-2016, 8,6 miliarde de dolari au fost costurile directe ale economiei la criza refugiaților și costurile indirecte sunt și mai mari. El mai afirmat că de fapt cifra reală a refugiaților din Iordania este de circa 3,5 – 4 milioane de oameni și că 89% dintre refugiații sirieni nu se regăsesc în tabere, ci pe întreg teritoriul Siriei. Toate acestea ridică rata șomajului la 15,8% în Iordania, iar gradul de sărăcie a populației undeva între 14-20%.

 

 

 

 

Viața merge mai departe în cea mai mare tabără de refugiați din Iordania

 

La o distanța de 80 de kilometri înspre nord de capitala Amman, se află Za`atari, cea mai mare tabără de refugiați de pe teritoriul Iordaniei și una dintre cele mai mari din lume. În numai patru ani de la înființarea sa, aceasta a ajuns să găzduiască astăzi peste 80.000 de suflete, în marea lor majoritate femeii și copii fugiți din calea războiului din Siria. Majoritatea provin din provincia siriană Dara`a (sud-vestul țării). Nimeni nu vrea să-și amintească clipele pe care le-au trăit în Siria și toate atrocitățile văzute în trecut. Spun că se simt în siguranță în tabără și că le este bine, chiar dacă lipsurile sunt evidente. 

Cei mai mulți trăiesc din mila organizațiilor internaționale, dar tabăra are o viață proprie. Se găsește și câte ceva de muncă, fie în tabără, fie în satele din vecinătate. Paradoxul face că există deja circa 2.500 de magazine, puncte de schimb a valutei, ATM-uri și chiar vouchere de cumpărături în unele magazine. Copiii se înghesuie pe lângă gardurile barăcilor organizațiilor internaționale pentru un strop de internet wi-fi, iar adolescenții se strâng seara la povești și se uită la fotbal. Aproape în unanimitate toți sunt fani Real Madrid și Cristiano Ronaldo. Poate că povestea de viață a starului de fotbal portughez îi aproape cumva.

 

„Pe întuneric”, în intersecția Champs-Elysees colț cu Fifth Avenue

 

În general, atmosfera din tabără este una de pustietate. Singurele străzi mai animate sunt cele cu magazine, în fapt mici buticuri de unde se poate cumpăra mai orice. De altfel, ironia face ca stradă principală a taberei să fie denumită Champs-Elysees. Nu din pricina vreunei frumuseți arhitecturale, ci mai degrabă a istoriei acelei străzi care, la început, a fost toată tabăra, fiind administrată de o misiune umanitară civilă franceză. 

 

Apoi s-a născut și new-yorkeza Fifth Avenue care întretaie Champs-Elysees, dar nimeni nu știe de unde îi vine acest nume. Cel mai probabil „misionarii” americani nu au vrut să se lase mai prejos și și-au pus și ei amprenta nominală, doar ca să le facă în ciudă francezilor.

 

 

Zilele par să treacă greu pentru refugiații din tabără. Numai copiii sunt veseli și vin să socializeze și eu cum pot cu „străinii” pe care îi văd prin tabără. Curentul electric este și el cu țârâita, de la 6 seara la 2 dimineața. Pentru această brumă de curent, administrația UE din tabără cheltuie lunar 400.000 de dolari americani. Doar străzile principale sunt luminate, iar pe cele adiacente ar fi bine să nu te aventurezi după lăsarea întunericului. Pe timpul nopții, temperaturile coboară toamna sub zero grade, iar vântul șuieră din toate colțurile barăcilor sau corturilor improvizate ca adăpost pentru refugiați. Sunt multe familii cu copii mici, dar oricum este mai bine decât în ruinele lăsate în spate din Siria și periodicitatea terorii provenite de la bombele lansate de trupele regimul Assad și, mai nou, de aviația rusă.

 

Totul începe cu educația

 

În ciuda propagandei mass-media rusești, care prezintă UE ca pe un bătrân în cărucior inabil să facă față crizei refugiaților, europenii gospodăresc destul de bine tabăra de la Za`atari. Începând de la un sistem de securitate foarte bine pus la punct, la școli și grădinițe și continuând cu spitale și maternități. Statisticile oficiale arată că UE și statele membre au cheltuit deja, de la începutul crizei umanitare din Siria, circa 5,5 miliarde de euro. Banii au mers atât în interiorul Siriei, cât și în țări gazdă ale refugiaților precum Iordania, Liban, Irak și Turcia. 

La Conferința de la Londra din luna februarie a acestui an , UE a mai promis încă 1 miliard de euro pentru Liban și Iordania care să meargă în proiecte dedicate. Din 2011 și până în prezent, UE a dat numai Iordaniei, în cadrul a tot felul de proiecte 1,13 miliarde de dolari. Trecând peste aceste realități contabile, tabără de la Za`atari se axează pe un sistem educațional cât mai bun. Aici învață circa 29.000 de copii (53% sunt fete), adică 78% dintre cei cu vârstă de școlarizare. Ei învață în 22 de școli amenajate în 11 districte ale taberei. Totul se face aranjat, în mai multe ciclurile orare. UE plătește integral peste cei 1.033 de oameni care fac parte din corpul educațional, dintre care 827 sunt profesori, atât iordanieni, cât și sirieni.

 

 

Interesant este că tinerii din tabără nu visează decât să se reîntoarcă în Siria. Toți ar vrea să se facă medici sau ingineri. Drumul lor este însă departe de casă pe care au lăsat-o în urmă, chiar dacă granița se află la 10 kilometri nord de Za`atari. Începând cu anul 2015, UE oferă pentru circa 10.000 de studenți din rândul refugiaților iordanieni cursuri de engleză, cursuri de licență și masterat, învățământ de la distanța sau alte cursuri vocaționale, în mai sistemul universitar public și private din Iordania.

 

Vibrații demografice

 

Pe lângă „viața vibrantă” economică a taberei, după cum o descriu angajații diferitelor misiuni umanitare ale UE, există una și la fel de vibrantă și în rândul populației. Nu mai puțin de 300 de bebeluși se nasc în fiecare lună, iar rata mortalității la naștere este aproape 0%. UE a construit aici „spitale de campanie” ce beneficiază de aparatură modernă și personal calificat. Aceștia oferă asistență medicală pentru cele circa 20.000 de femei siriene aflate la vârste reproductive și celor circa 2.000 de femei însărcinate în prezent.

Ceea ce însă nu spun statisticile oficiale și cifrele oferite în mapă de presă este că multe dintre tinere sunt vândute sau pur și simplu date de către familiile lor spre căsătorie la vârste fragede. Fie din motive de bani, fie pentru a „scăpa” de o gură în plus de hrănit. O adevărată tragedie. Multe tinere sunt silite să se căsătorească la vârste foarte mici. Nunta are loc în tabără, în prezența unui preot și a familiilor, care apoi se pun pe petrecere. Și asta face parte din puținele bucurii ale taberei, după cum spun refugiații cu care am stat de vorbă, iar oficialii UE recunosc fenomenul numai în off the record.

Viața refugiaților sirieni este cu totul diferită, iar drama lor se vede cel mai bine în ochii copiilor acestora care, în naivitatea lor, visează spre o lume mai bună și la un astfel de viitor. Nici măcar în Germania, ci la ei acasă, înapoi în Siria. Până atunci, Iordania rămâne să aibă grijă de toate rănile războiului pe care le-au suferit acești oameni cu adevărat bătuți de soartă. Fie ele fizice, fie emoționale, iar UE își pune toate resursele pentru a da o mână de ajutor acestor nevoiași.

 

Reportajul a fost realizat în urma unei vizite de documentare în Iordania, oferite de către European Journalism Center (EJC) și Comisia Europeană

Foto: courtesy Goncalo Guedes (EU Mission to Jordan) and Bastosz Wielinski (Gazeta Wyborcza – Polonia)

Video: courtesy Bartosz Wielinski, UNHCR

Text, photo, audio, infografice, hartă interactivă: Mădălin Necșuțu

Lasă un comentariu